VARA PE ULIŢĂ

parodie BAC (dupa G. Cosbuc) de Vali Slavu 
- profesor pentru învăţământul primar, 
membră a Uniunii Epigramiştilor din România.
 
Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă…
Vai de noi! 
 
Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi… 
 
Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând. 
 
Nici măcar în lună-o dată 
Un caiet n-au răsfoit, 
Şi-un liceu au absolvit, 
Însă ziua mare, iată, 
A sosit! 
 
Dintr-un jeep, la bac, răsare 
Un băiat al… ştim noi cui, 
Arogant cum altul nu-i 
Şi e plin de îngâmfare 
Chipul lui. 
 
Blugii peticiţi i-atârnă, 
Cinci ca el încap în ei, 
Dacă-l vezi, te-nchini la zei, 
Că şi-a-nfipt în nara cârnă 
Trei cercei. 
 
Uite-i buzunarul, frate, 
Mare cât o zi de post 
Şi croit c-un singur rost: 
Au fiţuicile-adunate 
Adăpost! 
 
Îşi aruncă ochii, roată, 
Prin lentile fumurii 
Şi se-ndreaptă, să te ţii, 
Către zgomotoasa gloată 
De copii. 
 
Cum se-apropiase bacu’, 
Tatăl său, descurcăreţ, 
Pregătise-un plan măreţ, 
Ca examenul să-l ia cu 
Orice preţ. 
 
Profitând de-mprejurare, 
Pe băiat îl doare-n cot, 
Dar, la bac, surpriză mare: 
Camere de spionare 
Peste tot. 
 
Inhibat din cale-afară 
Şi mizând pe portofel, 
Nu s-a descurcat defel, 
Dar noi ştim c-au fost, în ţară , 
Mulţi ca el. 
 
De va şti să dea din coate, 
Peste ani, nimic de spus, 
La catedră fi-va pus, 
La inspectorat sau, poate, 
Chiar mai sus! 
 
Că, la noi, acela care 
Se târăşte-abia, abia, 
Cu o pilă în dotare, 
Poate să ajungă mare, 
Doar să vrea. 
 
Poţi preda la grădiniţă 
Chiar de n-ai habar să scrii; 
Te cruceşti când la „copii” 
Pune-o bravă dăscăliţă 
Doar un „i”. 
 
Autori de perle crase 
Din păcate, nu sunt rari, 
Dezacorduri, faze tari 
Se-ntâlnesc şi pe la case… 
Mult mai mari. 
 
Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună…
Pe-nvăţat!