Iubirea este atunci când

Pentru că de fapt nu știu să definesc în cuvinte ce este iubirea…Pentru că făcând totuși asta, mă simt de parcă aș alerga într-un câmp cu flori de soare, cu maci roșii și alte delicate flori de câmp, eu și ploaia și cerul albastru. Pentru că totuși sunt curios și nu mă pot abține, pentru că vreau să știu, să aflu tot, am să încerc, am să mă joc plin de seriozitate și purtând în colț de ochi un zâmbet, am să spun:

…

Iubirea este atunci când dăruiești necondiționat și îți pasă de cel de lângă tine. Când poți pune, în mod autentic, binele lui mai presus de egoismul personal si asta fără să ai senzația că te pierzi sau te risipești sau aluneci în jos. Când nu simți nevoia să-l îngrădești și să-l limitezi, când îl accepți chiar dacă nu-l înțelegi. Când nu vrei să-l schimbi, nici măcar în mod subtil.

Iubirea este atunci când îndrăznești să-i expui celui ce-l iubești vulnerabilitățiile tale, știind că el niciodată nu te va răni. Când îl lași să ți se cuibărească în suflet, să cerceteze toate cotloanele, toate potecile labirintului tău interior. Când nici măcar în gând, nu e nimic rău ori critic la adresa celuilalt.

Cu siguranță este iubire atunci când crezi în cel de lângă tine. Când știi că cel iubit este un om ca și tine și este supus greșelii. Când vrei să-i fie bine, chiar și fără tine în ecuație. Când te întâlnești în punctele cele mai profunde și asta nu neaparat legat de anumite preferințe culinare, muzicale, etc.

Iubirea este adevărată atunci când ți-o asumi. Când o trăiești în realitate și nu în întuneric. Când lupți pentru ea, când nu te dezici și n-o vinzi pentru 13 arginți. Când nu ai nevoie de o mie de cuvinte pentru a-i spune celuilalt că-l iubești. Când îți este suficient să-l privești și sa-i prinzi mâna în a ta. Când nu simți nevoia să-i închini ode ori versuri exagerat demonstrative, parcă pentru a te convinge pe tine mai întâi că probabil iubești. Când îți este bine și tăcând lângă cel ce-l iubești, fiind vorba de tăceri pline de conținut. Când te implici cu toată ființa și îți asumi responsabilitatea ei.

Când ești compatibil în minte și suflet. Iar în iubirea dintre un bărbat și o femeie, când nu limitezi cunoașterea doar la atingere fizică. Dragostea se face și nu este o simplă împerechere. Și aici, este valabil principiul dăruirii. Iar iubirea este atunci când îl simți pe celălalt și comunici total și prin atingeri.

Când nu uiți să te joci. Când ești umăr în umăr și mergi mână în mână în aceeași direcție. Când vorbele ți le susții prin fapte. Când simți că te îmbogățești cu cel de lângă tine, iar el simte la fel. Când construiești împreună. Când plămădești o altă viață. Când nu îl folosești pe celălalt pentru interese personale. Când nu-l manipulezi și nu-l minți. Când îl respecți și îl asculți. Când simți că tot ceea ce trăiești este plin de demnitate, de firesc, este pur și simplu, complex și adânc.

Iubirea este atunci când poți ierta din tot sufletul. Când nu trădezi. Când în dreapta ori în stânga ta, chiar e cineva care ți-e sprijin, reazăm, zâmbet, suport, împlinire. Când crești alături de celălalt, chiar dacă în ritm diferit. Când nu ești în competiție ci în completare cu cel iubit. Când te simți în siguranță.

Iubirea este atunci când….

De mult uitate

Născuţi la începutul anilor 80-90 vedem acum, în anul 2014, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară! Vrem ostaşi", "Prinsea","Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.
Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză.
Şi am cântat "MULŢI ANI TRĂIASCĂ" nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversări.
Am sorbit din ochi "Pasiuni" mai ales "Sunset" , chiar si "Dallas" .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", "Cireşarii", şi am băut "Cico" şi "Zmeurată" si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri "de la TEC " fără să ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.
Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri sa jucăm "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dadeă un pretext să "pupăm pe gură" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine iţi place?" că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au "child proof the house", ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş".
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers".

De ce ziua soarele este galben si cerul albastru? De ce la apus sau rasarit Soarele este rosu?

In spatiu, cerul este negru si Soarele alb
Vedeti dumneavoastra, daca nu am fi pe Pamant, ci in spatiul cosmic, undeva pe orbita in jurul Pamantului, cerul ar parea negru (presarat cu puncte luminoase – stelele), iar Soarele ar parea alb. Aceste fapte simple spun totusi multe despre Univers si legile sale.

De exemplu, faptul ca cerul este negru in spatiu (si tot negru pe Pamant in timpul noptii) este explicat de faptul ca Universul este finit in spatiu si timp, adica a avut un moment cand a inceput sa existe, moment pe care fizicienii il numesc Big Bang sau Marea Explozie. Este raspunsul la un paradox celebru, vechi de cateva secole, denumit Paradoxul lui Olbers.

Lumina vizibila, de multe culori
Pe de alta parte, Soarele ar aparea alb din spatiu pentru ca lumina ce o trimite Soarele nu are doar o singura culoare, ci toate culorile la care ne-am putea gandi. Unele din ele sunt vizibile, iar lumina din spectrul vizibil poate fi rosie, portocalie, galbena, verde, albastru, violet si indigo (ordinea lor conteaza, asa ca este bine sa retineti “ROGVAIV”). Cand ochiul uman percepe toate aceste culori in cantitati aproape egale, amestecate, precum este cazul luminii de la Soare, ochiul uman percepe alb. Albul nu este asadar lipsa culorii, cum ar parea la prima vedere, ci totalitatea culorilor. in schimb, negrul este lipsa culorilor. Iar cerul arata negru tocmai pentru ca, in afara de punctele luminoase formate de stele, lumina nu mai vine si din alta parte.
Din spatiu, Soarele se vede alb, iar cerul se vede negru.

Lumina (radiatia electromagnetica) poate fi vizibila sau invizibila
In paranteza fie spus, in afara de lumina vizibila sub forma de culori, exista si alte forme de lumina, pe care nu le putem vedea, dar pe care le putem simti ori detecta folosind anumite instrumente. Radiatiile infrarosii sunt percepute de organismul uman sub forma de caldura si sunt emise, de pilda, de un foc sau de Soare. Radiatiile ultraviolete duc la bronzarea pielii organismului nostru atunci cand suntem la plaja. Radiatiile X permit fotografierea interiorului organismului pentru a identifica boli. Undele radio transporta informatia telefoanelor celulare, programelor radio, tv ori a internetului fara fir, iar microundele ne incalzesc laptele dimineata la cuptorul cu acelasi nume.

Toate acestea sunt tot forme de radiatie electromagnetica, asemenea luminii vizibile, desi noi nu le putem vedea. Soarele le emite pe toate acestea, dar nu pe toate in aceeasi cantitate. Soarele emite in cea mai mare parte lumina vizibila, de care formele de viata se folosesc pentru a putea vedea.

Pe Pamant, ziua, cerul este albastru si Soarele galben
Cand suntem pe Pamant, primim aceasta lumina alba, amestec de toate culorile din ROGVAIV, direct de la Soare. Dar in loc sa vedem Soarele ca un cerc alb si restul cerului sa ramana intunecat, percepem soarele galben, iar restul cerului albastru. De ce oare e asa?

Ei bine, pentru a ajunge la noi, care suntem la suprafata Pamantului, lumina de la Soare trece prin mai bine de 30 de km de atmosfera. Or, aerul are o consistenta, fiind format din molecule. Molecule de oxigen, de azot, etc., dar aceasta nu conteaza prea mult pentru discutia noastra. Orice molecule ar fi, fenomenul ar fi asemanator. Asadar, el are loc si pe alte planete, precum Venus sau Marte, care au o alta compozitie a atmosferei.

Ati deschis vreodata o lanterna noaptea? Ati vazut atunci ca lumina nu mergea doar inainte, ci o lua si in alte directii, luminand din ce in ce mai putin in lateral, odata cu deschiderea unghiului. Se imprastia pe margini, ar spune oamenii de stiinta. Ca si cum nu ar merge in linie dreapta. Dar noi am invatat ca lumina merge in linie dreapta. Cum se poate aceasta? Ei bine, lumina merge intr-adevar in linie dreapta, dar numai in vid, adica in spatiul gol. Cand intalneste insa o molecula, in anumite conditii, se intampla ceva fascinant. Lumina este absorbita de molecula. Dar nu pentru totdeauna, caci dupa un timp foarte scurt pentru ochiul uman, molecula “emite” lumina absorbita, cu aceeasi culoare, dar in alta directie. In cazul moleculelor din aer, acestea receptioneaza lumina din directia Soarelui, dar o emit in toate directiile. Lumina este absorbita iarasi si emisa apoi aleator intr-o directie. Fenomenul se repeta de multe ori, fiind vorba de foarte multe molecule in compozitia atmosferei, astfel ca pana la urma intreg cerul capata culoare, si asta nu numai in regiunea in care se gaseste la un moment dat Soarele, insa, cu cat suntem mai aproape de orizont, cu atat culoarea este mai palida, caci este nevoie de mai multe imprastieri pentru ca lumina sa ajunga si acolo, iar fiecare imprastiere succesiva dilueaza cumva din intensitatea luminii.

Am inteles acum de ce intregul cer are culoare si de ce aceasta este mai intensa in centru si mai putin intensa spre orizont. Dar care este aceasta culoare? Ei bine, lumina de toate culorile ce formeaza ROGVAIV este deviata si imprastiata asa cum am descris mai sus. Dar nu orice culoare este tratata la fel! Lumina rosie (R), cea mai de la stanga spectrului vizibil, este deviata cel mai putin. Lumina portocalie (O), urmatoarea in suita de culori ale curcubeului – am precizat mai devreme ca ordinea chiar conteaza – este deviata ceva mai mult, adica ea va aparea si in dreapta si in stanga zonei ocupate pe cer de Soare, in acelasi timp penetrand ceva mai putin in straturile inferioare ale atmosferei. Galben, verde si albastru, indigo si violet urmeaza si ele acelasi principiu. Albastru, indigo si violet sunt deviate cel mai mult, caci sunt cel mai la dreapta in spectru, ajungand astfel sa se imprastie pe intreg cerul. Dintre ele, albastrul este cel mai abundent in lumina provenind de la Soare, tocmai de aceea cerul intreg aparand de culoarea albastru!

Dar de ce Soarele apare galben? Ei bine, daca lumina albastra, violeta si indigou este deviata mult in lateral, ea nu mai apare ca venind din directia Soarelui, ci mai degraba ca provenind din toate directiile. Astfel, din directia Soarelui mai vine doar lumina rosie, portocalie si galbena. Noi vedem combinatia lor, iar cum dintre aceste trei culori galbenul are intensitatea cea mai mare, Soarele ni se infatiseaza ca avand culoarea galbena in timpul zilei in timpul zilei, Soarele apare galben si cerul albastru. Acum suntem capabili sa intelegem si de ce este asa.

Pe Pamant, la apus sau rasarit, Soarele si cerul apar rosii
Dar de ce Soarele apare rosu la rasarit si apus? Ei bine, in timpul zilei, Soarele este sus pe cer si parcurge o distanta de aproximativ 30 de km de atmosfera. Dar la apus si rasarit, Soarele nu mai este deasupra, ci oblic, mai aproape de linia orizontului, ceea ce face ca razele sale sa vina piezis si sa strabata o distanta mai mare in atmosfera. Poate 40, poate 50 de km, in orice caz, mai mult. Strabatand un drum mai lung, lumina galbena, care este cel mai la dreapta din grupul ramas ROG este deviata cel mai mult, astfel ca din directia Soarelui noi nu vedem decat culorile R (rosu) si O (portocaliu), drept pentru care la inceput Soarele va aparea portocaliu, iar pe masura ce va cobori si mai aproape de orizont, distanta strabatuta de lumina in atmosfera va creste si mai mult, pana cand si culoarea O (oranj) dispare si mai ramane doar R (rosu), singur si zgribulit, dar victorios, dand atat culoarea Soarelui, cat si pe cea a cerului.

Rosu si albastru, cele doua extreme
Rosul este asadar culoarea apusului si rasaritului, pentru ca rosul este cel mai la stanga spectrului vizibil. Albastrul este culoarea cerului, pentru ca este culoarea dominanta din partea dreapta a spectrului. Dar ce inseamna stanga si dreapta spectrului? Cine sau ce ordoneaza culorile astfel? Dupa ce criteriu sunt ele ordonate? Aceasta este o alta poveste frumoasa, ce va fi ori a fost studiata la scoala, la orele de fizica. Sper doar ca v-am (re)trezit interesul.

Rosul se vede de la cea mai mare distanta
Iata o foarte frumoasa poveste drept tema pentru acasa. Se facea ca de un Craciun plin de nameti, pe un ger naprasnic, undeva la tara, unde era un aer limpede de puteai vedea luminitele de toate culorile dintr-un brad de Craciun de la o posta, Mos Craciun venea pe sania sa trasa de reni. La inceput, mosul vedea doar luminile satului, dar apoi a vazut si lumina ferestrei copilului, fara a distinge inca si culorile. Apoi, deodata, vede o prima culoare: rosu. Apoi, pe masura ce se mai apropie, rosului i se mai adauga o alta culoare: portocaliul. Se apropie si mai mult si distinge o alta culoare: galbenul. Ehe, ati ghicit? Culorile vor aparea rand pe rand, continuand cu verde, apoi albastru si asa mai departe si asta deoarece rosul este cel mai putin deviat in atmosfera, penetrand astfel aerul pe cea mai mare distanta.

Daca ati inteles asta, va e clar si de ce culoarea de oprire la semafor este rosul, iar la pornire se foloseste verdele. Tocmai pentru ca rosul se vede de la distanta cea mai mare, dar ca sa distingi verdele trebuie sa fii la o distanta ceva mai mica de becurile semaforului.

Rosul se vede cel mai bine in fum sau ceata

Din acelasi motiv si iesirile de urgenta sunt marcate cu rosu. Caci daca ar fi fum, precum in cazul unui incendiu, moleculele de aer ar fi mai mari, ceea ce ar fi echivalent cu un drum mai lung de parcurs pentru lumina intr-o atmosfera obisnuita. In acest caz, toate culorile ar fi deviate, dar rosul ar fi deviat cel mai putin si atunci ar putea fi zarit de o distanta cat mai mare… Tot de aceea farurile de ceata ale autoturismelor au o culoare cu lungime de unda mare, precum galbenul. Pentru ca pe ceata lumina farurilor ar fi deviata mai mult si nu ar fi vizibile la fel de mult pe directia inainte precum lumina rosie sau portocalie.

Iata cum un singur principiu fizic, imprastierea luminii de diferite culori in mod diferit, de catre moleculele din aer, explica o serie de fenomene care tin de existenta cotidiana si pe care le consideram, poate, de la sine intelese.