pe langa copii,intineresti !!!

Copiii au o cu totul altă percepţie asupra vieţii, una mai puţin complicată şi de multe ori mai normală.

Nuditatea:

O mamă se plimba cu maşina împreună cu cei trei copii mici într-o după-amiază toridă de vară, când o femeie dintr-o decapotabilă s-a ridicat din scaun şi a început să le facă cu mâna. Femeia era total goală.

În timp ce mama îşi revenea din şoc şi se gândea să le spună repede copiilor să nu se uite, fetiţa de cinci ani i-a spus inocent:

„Mami. Femeia aia nu poartă centura de siguranţă!”

************

Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă.

Băieţelul le-a privit uimit după care a întrebat senin: „Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”

Onestitate:

Un băieţel de patru ani a venit alergând din baie să-i spună mamei că şi-a scăpat periuţa de dinţi în toaletă.

Mama a scos-o din toaletă şi a aruncat-o la gunoi.

Atunci băieţelul a stat şi s-a uitat puţin gândindu-se, după care a fugit în baie şi s-a întors cu periuţa mamei. A ridicat-o în faţa mamei şi i-a spus cu un zâmbet încântat: „Mai bine ai arunca-o şi pe asta pentru că a căzut în toaletă acum două zile”.

Păreri:

În prima zi de şcoală, un elev din clasa întâi i-a dat învăţătoarei un bilet de la mama sa. Pe bilet scria: „Părerile exprimate de acest copil nu sunt neapărat cele ale părinţilor lui”.

Ketchup:

O femeie se chinuia să facă să curgă ketchup dintr-o sticlă. În timp ce se chiunuia i-a sunat telefonul aşa că l-a rugat pe băieţelul ei de patru ani să răspundă la telefon.

„Este directorul, mama" i-a spus copilul mamei. După care a adăugat: „Mama nu poate răspunde acum. Da o sticlă peste cap”.

Bătrâneţe:

O mamă făcea voluntariat la o organizaţie care ducea hrana bătrânilor fără ajutor. În timpul orelor de program o lua pe fetiţa sa de patru ani cu ea. Pe aceasta o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile şi alte lucruri care aveau legătură cu bătrânii.

Într-o zi mama a găsit-o holbându-se la o proteză de dinţi care stătea într-un pahar cu apă. În timp ce mama se pregătea să răspundă la inevitabilele întrebări ale fetiţei, acesata s-a întors şi a şoptit: „Zâna măseluţă n-o să creadă niciodată aşa ceva”.

Îmbrăcămintea:

O fetiţă se uita la părinţii ei cum se îmbracă pentru petrecere. Când l-a văzut pe tatăl său cum îşi îmbracă costumul aceasta i-a spus:

-„Tati nu ar trebui să porţi costumul ăla”.

-„De ce scumpa mea?”

-„Pentru că ştii că îţi dă dureri de cap în dimineaţa următoare”.

Şcoală:

O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine nervoasă acasă: „Îmi pierd vremea cu şcoala” îi spune mamei.

„Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”

Biblia:

Un băieţel deschide biblia familiei. Era fascinat de desenele din carte şi dădea pe rând fiecare pagină. Deodată ceva căzu din biblie. Era o frunză presată între pagini.

„Mamă uite ce am găsit” strigă fericit băieţelul.

„Ce ai găsit?” întrebă mama.

Fascinat băieţelul răspunse: „Cred că sunt chiloţii lui Adam!”

STIAI CA ...

Cucuveaua e singura pasăre din lume care vede culoarea albastră.

Singura felină care nu-şi poate retrage ghearele este ghepardul.

Sunetul scos de raţe n-are ecou. Nimeni nu ştie de ce.

Limba cameleonului raportata la corp este de 5:1

Albinele,  broaştele ţestoase si termitele sunt complet surde.

Şobolanii rezistă mai mult fără apă decât cămilele.

Pânza de păianjen are o rezistenţă remarcabilă.
Firul de grosimea unui creion ar putea opri un Boeing 747 din zbor.

Cea mai apropiata ruda a lui Tyrranosaurus Rex  , este găina.

Pielea  hipopotamului are o grosime de 6,5 cm aşa ca îl apăra împotriva multor arme de foc. Acest animal fuge mai repede ca omul deşi are 4 tone

O vacă se îmbată dacă mănâncă prea multe mere.

Putem afirma că lumea civilizată există de 3.500 de ani. În toată perioada asta au existat 230 de ani fără războaie

''Generalul Sherman '' este cel mai înalt copac din lume şi se afla in Parcul naţional Sequoia.
Măsoară 91 de metri, cu ceva sub cea mai înaltă clădire din România ,  Palatul Administrativ din Satu Mare (94 m.)

Alunele se folosesc la fabricarea dinamitei

Plăcile tectonice ale Terei se mişca tot aşa de repede ca si cum cresc unghiile la oameni.

Scala Richter e folosită la aprecierea cutremurelor.
Dacă un cutremur are gradul 6 pe aceasta scară înseamnă că este de 32 de ori mai puternic ca şi un cutremur de gradul 5. Şi tot aşa.

Scala Richter e folosită la aprecierea cutremurelor.
Dacă un cutremur are gradul 6 pe aceasta scară înseamnă că este de 32 de ori mai puternic ca şi un cutremur de gradul 5. Şi tot aşa.

In clădirea Pentagon-ului sunt de 2 ori atâtea toalete cât ar fi necesare pentru personal. In anii 40 când s-a construit mai era în vigoare o lege potrivit căreia albii si negrii aveau toalete separate.

Denumirea Sah-Mat in limba persană înseamnă ''Regele e mort''

Viteza de propagare a durerii în corpul uman este : 110 m/s.

Supravieţuitori în cazul scufundării Titanicului sunt şi 2 câini.

1/3 din rezerva de apă a Terrei se află  în  Canada .

Cea mai lungă întrerupere de program de televiziune s-a întâmplat in   Anglia - BBC a oprit  un desen animat cu Mickey-Mouse, s-a anunţat că a pornit al doilea război mondial, apoi peste 6 ani au reluat filmul exact acolo unde s-a întrerupt.

Albert Einstein a început să vorbească la vârsta de 6 ani.

Ca să devii astronaut american trebuie să fii mai scund de 1,80 m.
In momentul aterizării Apolo 11 a rămas cu combustibil suficient pentru 20 de secunde de zbor.

Firul de păr uman  poate susţine 3 kg . 

Foarfeca a fost inventata de Leonardo da Vinci.
Leonardo da Vinci a fost capabil cu o mână să scrie iar cu cealaltă să deseneze simultan.

Din scrieri rezultă că Leonardo da Vinci a fost cel mai mândru nu de operele sale de artă ci de faptul că era în stare să îndoaie cu mâna răngi de fier.

Autostrăzile din SUA aşa au fost concepute că din 5 in 5 mile au o porţiune dreaptă de cca. 1 milă. Acolo pot ateriza la nevoie aeronavale.

Există 2 animale care pot vedea spaţiul din spatele lor fără să-şi întoarcă capul: iepurele şi papagalul.

Omul piere mai repede din cauza lipsei somnului decât a mâncatului. 10 zile rezistă un om fără somn, maxim. Fără hrană chiar 1-2 luni.

Creierul uman  are capacitatea de stocare de 1 trilion de byte, sau 1164153 gigabyte.

Imnul Greciei are 158 de strofe. Nimeni din Grecia nu cunoaşte în întregime imnul statului.

Ultimul simţ pierdut de om la moarte este auzul, primul vederea, apoi în ordine gustul, mirosul si pipăitul.

Canada este singura ţară organizatoare de Olimpiadă care n-a câştigat nici o medalie de aur acasă.

La naştere toată lumea l-a crezut mort pe Pablo Picasso, doar unchiului lui i-a venit o idee şi a reuşit să-l aducă la viaţă cu ajutorul fumului de trabuc.

Atunci când omul strănuta i se opreşte inima pentru o milisecundă. 

PROBLEME IN COPAC

Un tâmplar pe care l-am angajat să mă ajute la reparaţia unui grajd vechi tocmai termină prima zi de muncă grea. Fierăstrăul electric s-a stricat şi l-a făcut să piardă o oră de muncă, după care camionul lui vechi nu a mai vrut să pornească.

I-am propus să-l conduc acasă şi pe drum a fost foarte tăcut. Dar, de îndată ce-am ajuns, mă invită să-i cunosc familia. Când ne îndreptam către uşă, a privit pentru un moment un mic copăcel din faţa casei, atingându-i vârfurile ramurilor cu ambele mâini.

Când s-a deschis uşa, s-a petrecut o transformare uimitoare. Faţa lui morocănoasă era plină de zâmbete. Şi-a îmbrăţişat copiii şi şi-a sărutat soţia. După aceea m-a acompania la maşină.

Când am trecut pe lângă copăcel, din curiozitate, l-am întrebat de ce a atins ramurile înainte de a intra în casă. "Oh, este copacul meu de probleme", răspunse.

“Ştiu că nu pot evita problemele la muncă, dar un lucru e sigur: problemele nu sunt pentru acasă, nu trebuie să o preocupe pe soţia mea şi nici pe copii. Aşa că pur şi simplu le atârn în copac în fiecare seară când ajung acasă şi le reiau dimineaţa când plec iar la muncă.”

“Ce e interesant”, spuse surâzând, “că dimineaţa nu mai sunt atât de multe cum îmi amintesc că am lăsat în copac cu o seară mai înainte.” 

O zi minunata!

 

Paradoxul vremurilor noastre istorice este ce avem.



Avem case mai mari, dar familii mai mici; avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe, dar mai puţine judecăţi; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.

Râdem prea puţin. Conducem prea repede, ne enervăm prea tare.
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim rar şi urâm prea des.

Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţa, am adăugat ani vieţii, şi nu viaţa anilor.
Am ajuns până pe lună şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada, să facem cunoştinţă cu un vecin.

Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin, plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri.
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi  bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi aduc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.

Sunt vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior;  vremuri în care tehnologia îţi poate aduce această scrisoare şi în care poţi decide fie să împărtăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timpul cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorba bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine, pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui TE IUBESC partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inimă. O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.

Trebuie citit

 Anne  Graham, intr-un interviu  in emisiunea "Early Show" (Spectacolul
 matinal), a fost intrebata de  Jane Clayson, cu privire la atacurile
din  11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat
 raspunsuri nesatisfacatoare:
 "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa
 priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"
 Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral,
 a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate,
 nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat).
Dansa a   precizat foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:
  "Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele
 raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a
 fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca
noi,  de ani de zile, i spunem si chiar Ii poruncim sa  iasa din scolile
 noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si
singuri, fara ajutorul Lui... Si, fiind El un adevarat gentleman, cred  ca pur
si simplu S-a dat, calm, la o parte...
 Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si

protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (n lumina recentelor
evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
 Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a
cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul  ei a
fost gasit recent) a  afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni  in
scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a

devenit lege obligatorie in SUA...
 Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia
care  spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe
tine insuti), iar noi am spus O.K..
 Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii
atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor
personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am

spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
 Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii
disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au
spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci
cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate  proasta
si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta  intre a
disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a  umili, etc.). Iar noi
am spus O.K.
 Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al
vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum,
deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea
sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca
le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
 Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza  ceea
ce  fac in viata lor privata atit timp cit isi  fac treaba la slujba.
 De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face
altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba
si economia merge bine.
 Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu
femei  goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine..
 Iar noi  am spus O.K.

 Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind
fotografii cu copii goi, si inca mai  departe, afisindu-le pe Internet.
 Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi,industria
show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa
promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa
inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, 

sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit
entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia
nimeni  in serios, asa ca totul a mers inainte. Iar acum ne intrebam speriati  

de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de  ce
nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. 

 Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
 Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea  vei si culege.
 Noi Ii spunem lui Dumnezeu:
 Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa?
 Iar Dumnezeu raspunde:
 Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum
puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
 E ciudat cum  oamenii Il  dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se
intreaba cu naivitate de ce totul  merge tot mai prost. Este ciudat
cum de credem tot ceea ce scriu  ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune
Biblia.

 E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu
gindesc,  si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
 Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt
sa il urmeaza pe Satana, care,  se stie ca, la randul lui, crede si el  in
Dumnezeu...
 E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E
ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc
precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje  privindu-L pe
Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le  trimite si
altora.
 E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar,  crud si obscen  trece liber
prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este
impiedicata la scoala si la locul de munca.
 Este, in sfarsit,  ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de
dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in
timpul saptaminii."
 (Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).
 Radeti?
Ar fi, desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai
departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra,
pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau
de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.
 E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre
mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.
 Ce credeti?
 Trimiteti mesajul mai departe daca credeti ca este bun. Daca nu, atunci
pur si simplu aruncati-l la cos si nimeni nu va sti ca ati facut-o.
 Dar, daca o faceti, atunci nu va mai plingeti de starea proasta in care a
ajuns lumea astazi!

  SA AVETI O ZI BUNA!

Mintea umana...

,,Mintea umană este cel mai mare făcător de minuni,,
Montaigne

Autosugestia este foarte importantă. Trebuie să credem cu tărie că putem realiza orice lucru. Să avem încredere în noi. Puterea gândului şi a imaginaţiei asupra organismului nostru este cu mult mai mare decât se poate bănui.

Fiecare celulă a corpului este înzestrată cu o disponibilitate incredibilă de a executa ceea ce noi îi ordonăm. Să gândim pozitiv despre corpul nostru. Nu trebuie să gândim niciodată: „Vai, ce burtă am!”, ci: „Parcă începe să-mi scadă burta!”. Ceea ce gândim, va deveni realitate mai devreme sau mai târziu. Nu credeţi că trimiterea unor gânduri pozitive către propria noastră fiinţă este mai folositoare?
Despre sentimentele pozitive
Încă de la sfârşitul secolului al 18-lea emoţiile, sentimentele şi stările pe care le trăim au fost împărţite în 2 mari grupe: unele care măresc activitatea vitală a organismului şi altele care aduc scăderea ei.
Când omul trăieşte stări de bucurie, toate procesele vitale ale organismului se desfăşoară într-un ritm intens. Respiraţia devine mai adâncă, pulsul este accelerat, mai plin, obrajii se îmbujorează, ţinuta se îndreaptă, oboseala scade, capacitatea de muncă şi randament cresc.
Emoţiile negative se pot ghici uşor după mimică şi comportament. Ele tulbură şi inhibă toate procesele vitale din organism, ceea ce duce la pierderea capacităţii de muncă, la oboseală şi slăbirea rezistenţei în faţa bolilor.
De la bun început trebuie să pornim de la o constatare banală: de cele mai multe ori ne aprindem şi ne enervăm pentru fleacuri şi transformăm un nimic într-o dramă. Cu timpul însă, lucrurile se aranjează. Împrejurarea care astăzi, pe fondul emoţiei imediate, ne apare drept o catastrofă, mai târziu, după o săptămână sau o lună, ne apare măruntă, neînsemnată, iar reacţia noastră – nejustificată şi chiar ridicolă. Dacă stăm să ne gândim lucid la cauzele care au provocat explozia emoţională, vom vedea că sunt cu totul disproporţionate faţă de energia nervoasă risipită atunci. Tocmai această disproporţie între cauză şi efect dă emoţiei negative caracterul ei morbid şi ne obligă să o combatem.
Suntem aşa cum ne sunt gândurile. Pentru ca atmosfera noastră sufletească să fie luminoasă, tonică, optimisă, pentru a reuşi în tot ce ne propunem să înfăptuim, este neapărat nevoie să gonim din suflet orice idee nesănătoasă, inutilă. „Nu ţine supărarea de azi pe mâine”, ne îndeamnă înţelepciunea populară. Nu trebuie să lăsăm ca insuccesele, neplăcerile, pierderile să se transforme în amărăciune permanentă, „să ne acrească”. Neliniştea, descurajarea, gândurile negre, contactul cu cei care se plâng tot timpul ne consumă inutil energia nervoasă şi ne scad vitalitatea. Acelaşi efect îl au şi neînţelegerile, ura, gelozia, invidia şi orice sentimente duşmănoase faţă de alţii. Economia este un mare venit, spune o constatare a înţelepciunii celor vechi. Ea este valabilă în orice domeniu şi prin urmare şi în cheltuirea potenţialului nervos.
Râsul este cel mai bun aliat al odihnei şi un minunat ajutor al medicului. „O inimă veselă omoară mai mulţi microbi decât toate antisepticele din lume”, afirmă textele înţelepte. La chinezi, zeul râsului, Ha-Sin-Han, este şi zeul fericirii şi al sănătăţii.
Mai ales pentru intelectuali, râsul este o binefacere. S-a constatat că el ameliorează considerabil circulaţia sanguină în general şi pe cea cerebrală în particular. În timpul râsului creşte acţiunea aspiratoare a cutiei toracice, curgerea sângelui venos se ameliorează, creierul se eliberează de reziduurile metabolice care se acumulează în timpul muncii intense.
Activând absolut toate funcţiile organice, râsul restabileşte acel echilibru minunat care se numeşte sănătate şi care rezultă din armonia tuturor funcţiilor organismului.
Pesimistul, omul care „scuipă oţet”, care nu este mulţumit niciodată de nimic şi care înainte de toate vede răul, pretutindeni şi în orice, prin neliniştea şi tristeţea lui contagioasă, descurajează, creează, întreţine şi induce o stare de tensiune permanentă, atât în el, cât mai ales la cei din jurul lui. De aceea trebuie să evităm pe cât posibil compania agitaţilor, dezamăgiţilor şi să ne ferim de spectacolele deprimante. Să căutăm, în schimb, tovărăşia oamenilor veseli, plini de încredere, sănătoşi la minte, care tocmai datorită acestor calităţi sunt adevărate canale de manifestare a energiilor benefice ale optimismului.

Ce pot face japonezii

 

Priviti atent si ghiciti ce pot fi....

 

Sunt pixuri cu camere de luat vederi? NU

 

Doamnelor si domnilor... felicitari!Tocmai ati ghicit viitorul... da, exact!

Tocmai ati vazut ceva ce va inlocui calculatorul dumneavoastra in viitorul apropiat.

Aici vedeti cum functioneaza:

 

 

In revolutionara miniatura computerizata, oamenii de stiinta au facut excelente descoperiri cu tehnologia bazata pe bluetooth.....

Acestea sunt viitoarele calculatoare pe care le veti puteti avea in poseta.

 

 

Aceste 'instrumente sub forma de pix' produc si monitorul, si tastatura pe orice suprafata plata unde puteti face ceea ce de obicei realizati pe desktopul calculatorului.

 

 

 

 

 

Puteti spune.. 'Good-bye laptops!' 

Copiii geniali ai României.

Matei Bucur, 16 ani, "al doilea George Enescu",  refuză să emigreze      Foto: Dan Marinescu / Jurnalul Naţional Foto: Dan Marinescu / Jurnalul Naţional Foto: Dan Marinescu / Jurnalul Naţional     Matei Bucur Mihăescu este cel mai tânăr dirijor din România.   La 13 ani şi-a  înfiinţat orchestră, la 10 ani a fost numit "micul Mozart", la 7 ani compunea. Refuză să emigreze   A doua zi după ce micul Matei a fost admis la Liceul de Muzică George Enescu, mama a primit un telefon. Era domnul director, tot repeta pe fir cuvântul "geniu". "Să ştiţi că toţi profesorii noştri l-au auzit şi sunt absolut încântaţi că s-a născut un nou geniu al muzicii", zicea. La vremea aceea Matei Bucur Mihăescu din Bucureşti avea şase ani. Până acum trei ani nu dăduse nici un semn că l-ar pasiona muzica. Sigur, pe la doi ani ştia literele, la patru ani vorbea perfect engleză, dar atât. Şi mai iubea maşinuţele: "Avea nişte maşinuţe mici de colecţie. Se aşeza pe jos şi se uita la ele minute în şir, de la nivelul roţilor. Apoi, pe stradă, recunoştea toate mărcile de maşini, după diferite detalii". Până într-o zi, când bunicul, compozitor cunoscut, l-a pus în faţa pianinei. Mama s-a opus: "Lasă, în copilărie m-ai chinuit pe mine destul cu muzica, să nu-l chinuim şi pe el". "Hai, totuşi, să încercăm", a insistat bunicul. I-a testat urechea şi i-a adus şi profesoară. "Nu spunem că e nepotul meu, să nu fie subiectivă", a decis el. La al treilea curs cu profesoara, Matei cânta deja la două mâini ca şi cum ar fi făcut asta dintotdeauna. Avea trei ani jumate pe atunci. "Al doilea George Enescu" Pe la 7, 8 ani la Liceul de Muzică deja compunea piese de muzică clasică. Era cel mai mic compozitor de acolo. Tot atunci susţinea recitaluri o oră, o oră jumate în faţa publicului. Enorm pentru un prichindel. La 10 ani, criticii deja îl numeau "micul Mozart", "micul Bach" şi "al doilea George Enescu". S-a întâmplat după concertul de la Ateneu, când a sculat o sală întreagă în picioare. A devenit, atunci, cel mai tânăr muzician român care a concertat pe scena Ateneului. Ne aflăm acasă la Matei şi încă îi sclipesc ochii când ne arată afişul concertului de la Ateneu, unde şi-a cântat şi compoziţii proprii. Îl ţine pe perete, deasupra canapelei. Citim: "Concert Extraordinar al Pianistului şi Compozitorului Matei Bucur Mihăescu". A cântat o oră solo, la pian, apoi însoţit de Corul şi Orchestra Operei Române. Era în sală toată critica, plus oameni de cultură, primul ministru şi preşedintele CE. Premierul, curios, l-a întrebat pe Mădălin Voicu: "Dom'le, dar puştiul ăsta o fi având emoţii?". "N-are dom'le, ăsta e tare, nu-l vezi?", i-a răspuns. Matei transpirase tot de emoţii, dar se ţinea mândru, aşa cum îl învăţase domnul profesor înainte ("Să fii atent că ăştia or să disece fiecare moment şi fiecare degeţel, cum l-ai pus pe clapă"). După concert, când s-a întors acasă, în loc să se odihnească, s-a aşezat la pian să mai studieze un pic, că tocmai îi venise inspiraţia. Cine mai ştie câte premii naţionale şi internaţionale a obţinut până acum, la 16 ani? Ar trebui să le numere pe toate, dar i-ar lua prea mult timp. La 10 ani i s-a propus să părăsească România ca să studieze la Conservatorul de la Viena, dar a refuzat. "Aici îmi găsesc inspiraţia cel mai bine", a răspuns. Şi chiar aşa a fost căci compoziţiile lui emoţionau tot publicul, de la bunic la adolescent. După concerte veneau în culise să-l felicite oameni în toată firea, plângând. "Acum doi ani, când am susţinut la Frankfurt un recital de pian cu lucrări proprii, organizatorii au sunat să ne roage să nu ne supărăm că o să fie cam înghesuială în sală, după ce au suplimentat numărul de scaune. Ideea era că se vânduseră  toate biletele şi publicul mai dorea. A fost singura dată când am făcut trei bisuri, deşi acolo nu mă ştia nimeni", ne spune Matei. Mugur Isărescu l-a numit "un nou brand românesc", Ministerul Afacerilor Externe i-a oferit titlul de ,,micul ambasador al culturii româneşti în lume", iar Liceul ,,George Enescu" a instituit chiar şi premiul pentru interpretare pianistică, "Matei Bucur Mihăescu". Pe lângă toate astea, Matei avea timp să fie în continuare premiantul clasei, învăţând de 10 la toate materiile.  Cum înfiinţez ditamai orchestra, la 13 ani Ce şi-ar mai fi putut el dori la 13 ani? Propria orchestră. "Începusem să scriu muzică pentru formule din ce în ce mai extinse, pentru cât mai mulţi oameni pe scenă. Până atunci susţinuseră concerte cu piesele mele doar Orchestra Radio, a Operei şi a Filarmonicii, dar mi-am dat seama că vreau propriul colectiv de oameni cu care să evoluăm împreună", ne spune Matei. Şi aşa s-a pus pe adunat muzicieni, printre colegi şi prieteni. În scurt timp, înfiinţase orchestra CAMMERATA, cu scopul de a-i interpreta lucrările. A avut în orchestră şi 50 de oameni, de la 14 până la 65 de ani. Iniţial, orchestra o dirija altcineva. Matei o dirijează de la începutul acestui an, când a devenit şi cel mai tânăr dirijir din România. "După un succes fulminant, când iarăşi au ridicat toată sala în picioare, colegii au început să-l întrebe: Matei, de ce nu dirijezi tu? Matei zicea: nu, nu, nu. În orchestră el doar cânta la pian şi făcea compoziţie proprie", povesteşte mama.  "Apoi mi-am dat seama singur că cea mai bună concepţie asupra muzicii mele o am tot eu. Aşa că un an de zile am urmat cursuri de dirijat la Conservator şi până acum am dirijat câteva concerte", zice fiul. Să vedem, însă, cum lucrează: "Îmi place să ştiu că sunt toate lucurile bine puse la punct, începând cu mişcarea scenică şi terminând cu instrumentele. Cei din orchestră trebuie să fie foarte responsabili nu numai din vedere instrumental, ci şi conştienţi a ceea ce are făcut şi restul colectivului. Eu încerc să creez acolo o unitate pentru ca asta să se vadă, apoi, în sunet. Dacă toată orchestra respiră o dată, dacă suflul merge continuu şi uniform, am ajuns unde trebuie". Este convins că nu va părăsi niciodată România. "Multă lume mă întreabă: de ce nu vrei să pleci? Şi eu răspund: dar de ce să plec? N-am nici un motiv. E ca şi cum mă întreabă, de fapt: dar de ce nu pleci într-un loc unde e mai bine pentru tine? Dar poate nu-i mai bine", ne spune. Zice că, de la un nivel încolo, financiar i-ar fi la fel de bine în România cu muzica lui, pe cât i-ar putea fi şi afară. Dar nu îl deranjează sărăcia din ţară , harţa politică? "Nu, atâta vreme cât nu mă afectează nu mă deranjează nimic. De ce să ascult eu certurile politicienilor, ei ascultă muzica mea?". Munca din spatele geniului"Pentru ca aceşti copii talentaţi sau supradotaţi să reuşească, trebuie să ştie atât ei, cât şi famiile lor că nimic nu se întâmplă peste noapte. Nimeni nu a ajuns în vârf fără a avea ani de muncă în spate. La început, e adevărat, totul se poate face într-o aparentă  joaca şi abia apoi apare pasiunea, interesul. http://www.youtube.com/watch?v=2HTrX7wAZcY (Preview) http://www.youtube.com/watch?v=Ofyf9D3U3cw&feature=related

Ne-om aminti cândva târziu...

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,

din plopii albi, se cerne jarul.

Orice-nceput se vrea fecund,

risipei se dedă florarul.

Polenul cade peste noi,

în preajmă galbene troiene

alcătuieşte-n aur fin.

Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură când vorbim,

şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.

Şi nu ştim ce păreri de rău

ne tulbură, pieziş, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri -

latente-n pulberi aurii

păduri ce ar putea să fie

şi niciodată nu vor fi.

Versuri: Lucian Blaga – Risipei se dedă florarul

zbor deasupra Americii

http://www.youtube.com/watch_popup?v=KcuDdPo0WZk

Fenomene paranormale sau iluzie optica?

 5 locuri din Romania care sfideaza logica

Fata Morgana din Antarctica, Luminile Polare din Norvegia sau Mirajul Desertului din Australia sunt trei dintre cele mai cunoscute iluzii optice din lume. Pentru a vedea astfel de fenomene, romanii pot alege ca destinatie de calatorie unul din cele cinci locuri natale de mai jos, in care logica pare infranta de paranormal.

Triunghiul romanesc al Bermudelor

Fenomenele inexplicabile din Padurea Hoia-Baciu, situata in apropierea orasului Cluj-Napoca, i-au creat acesteia renumele de "Triunghiul romanesc al Bermudelor". Elementul principal, copacii uscati si strambi, foarte ciudati, formeaza iluzii optice. Multa vreme, padurea Baciu din vestul Clujului a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu.

Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari a fost biologul Alexandru Sift. In anii 1950, el a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci o serie de umbre ciudate care il insoteau.

Senzatia ar fi creata de starile tranzitorii intre radiatiile gama si beta, amplificate de distorsiunile magnetice asociate deseori cu aparitia unor siluete umanoide translucide, de culoare alba.

Umbra Piramidei din Ceahlau

Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. In prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele varfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, avand forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei.

Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra varfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar cateva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stalp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate, scrieMagazinul Cultural Stiintific. 

"Stanca dracului”, piatra care se misca singura noaptea

Piatra Teiului sau Piatra Dracului, dreapta ca un turn, se afla in comuna nemteana Poiana Teiului. Legenda spune ca ciudata aparitie e rezultatul unui pariu dintre diavol si Dumnezeu. Dracul s-a laudat ca va fura o stanca sacra de pe varful Ceahlaului pana in zori si va deveni stapan peste omenire, care incepuse sa incalce poruncile lui Dumnezeu. Desprinzand stanca, a plutit o clipa deasupra Ceahlaului. Dar cand se indrepta spre gura Bistritei, s-a auzit cantecul cocosilor. Diavolul s-a cutremurat, si-a desclestat ghearele si stanca a cazut in ape.

Localnicii spun ca aceasta stanca se muta noaptea ori spre stanga, ori spre dreapta, pentru ca diavolul nu a renuntat sa incerce sa o ia si sa o ascunda in adancurile apelor, ca sa ia lumea in stapanire. Dar nu poate decat s-o urneasca cativa centimetri. Una din explicatiile logice ale faptului ca pietroiul chiar isi schimba locul ar fi ca e vorba de o iluzie optica indusa de marirea sau micsorarea debitului de apa, care da impresia ca stanca se afla mereu in alt loc, potrivit blogului Locuri Interesante din Romania.
 

Balta Vrajitoarelor

Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri.

In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si gazduieste manifestari inexplicabile. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate, precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta, scrie Descopera.ro.

Masina care urca singura la deal

In judetul Maramures, pe drumul ce duce de la Cavnic la Ocna Sugatag, exista un sector de cateva zeci de metri unde se poate observa un fenomen foarte interesant. Pe acea portiune de drum, obiectele lasate pe asfalt (bile, apa, automobilul) incep sa urce dealul, in loc sa coboare gravitational asa cum ar fi normal.

Au fost aduse diferite explicatii de la cele despre un complex de forte fizice care actioneaza acolo, la anomalii magnetice determinate de substratul de roci bogate in minereuri, fenomene paranormale, ori o simpla iluzie optica. Cateva elemente esentiale ale peisajului geografic favorizeaza existenta unei frumoase iluzii optice. Practic, ochiul este mintit de peisaj cum ca drumul ar urca la deal, cand de fapt el coboara, conform blogului Geografilia.