Umbre reci

Sunt multe-n jurul meu dar mi se pare locul gol,Sunt multe amintiri desi nici un trecut,Sunt oameni peste tot dar eu nu vad pe nimeni.. Si totusi ma atinge cineva,nu e nimeni,nu vad nimic,Sunt singur si plang chiar daca nu mi-a facut nimeni nimic,Ranile ma dor desi nu sunt lovit,Acea noapte furtunoasa,era friguroasa si afara era soare,Privesc cu demnitate,merg pe drumul meu si-mi dau seama ce e in fata mea,ma uit si nu-i nimic,Chiar daca-i cineva,Trec peste si imi continui drumul,cad,ma ridic,si plec... Am multe intrebari desi nici un raspuns.-ce e ma aici?! Zic eu fara sa-mi dau seama ce se-ntampla. Nu-mi raspunde nimeni. Merg catre...intuneric, Am ajuns! -Unde?? Pe cer sunt multe stele dar afara este ziua.. Vad multe umbre si-n spate nu e nimeni.. A venit si seara si vad ca e lumina,Nu vad nimic si ma intreb de ce.... Deschid ochii si-mi dau seama... Nu stiu ce e cu mine.....

Dragostea este o fiinţă sălbatică. Când încercam să o ţinem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobeşte. Când îmcercăm să o înţelegem, ne tulbură. Acum orice imi sfasie inima, si ma ascund sa plang de dor, si ratacesc pe drumuri lungi, ratacesc, intreb, si unde… Cand? Te caut, in departari si mi se pare ca te vad in orice chip pe strada… si soapte reci imi inunda mintea…

Port in suflet o iubire trista care-mi face pasii grei sa ramana mult in urma ochilor visatori. Nimeni nu-mi mai asterne un zambet la picioare sa-mi fie drumul mai lin, nimeni nu-mi mai spune vorbe frumoase sa-mi fie visele mai luminoase....

Stau si ma gandesc cum sa ajung mai aproape de inima ta... si nu reusesc sa imi dau seama... ce lipseste... ca noi sa fim impreuna pentru eternitate... poate ca asa ne e scris, sa fim departe... unul de altul... si sa iubim prin suferinta... Am nevoie de tine... Vreau ca in fiecare seara sa adorm cu tine... si a doua zi, dimineata sa fii tu cea langa care sa ma trezesc... Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care sa traiesc, vreau ca tu sa fii TOTUL!

Şi numai ştiu cît am sa mai rezist dar cred că îmi pierd răbdarea pe zi ce trece. Şi totuşi mai sper la o schimbare care probabil nu va veni niciodată. Am speranţe dar se sinucid una după alta. Pînă cînd timpul mă va forţa să mă opresc şi să nu mai sper. Cîteodată am senzaţia că visez dar nu, sunt în realitate. Aştept dar în zadar şi aşteptarea aceasta mă curmă şi îmi distruge viaţa.                                                                                                       

Cînd odată şi odată am să fiu liniştit şi nu o să-mi mai fac griji, cînd oare o să fiu eliberat de greutăţi şi o să-mi vindec rănile adînci. Cînd oare o să spun că imi este bine. Dar viaţa ia o întorsătură şi nu o mai poţi controla, nu o mai poţi dirija după propriile tale reguli. Fiecare zi e o nouă şansă de supravieţuire. Iar eu mă cufund în apele reci ale mării.E greu să vezi cum totul în faţa ta se năruie. Şi ştii ce mă doare mai tare? este că nu pot să fac nimic, mă simt neputincios. Nu pot să opresc ceea ce s-a început. Cînd vezi că totul e al tău şi brusc nu este al tău, dispare. Atunci cînd promiţi trebuie să împlineşti şi nu să dai uitări ori să te faci că nu auzi. M-i se rup visele, m-i se rupe viitorul lăsîndu-mă singur şi disperat într-o lume creată de mine. Atîtea promisiuni, atîtea vorbe goale că îmi vine să îmi iau lumea în cap şi să plec departe. Cuvintele sunt pătate, vorbele sunt reci şi gîndurile sunt îngheţate.

VREAU O MINUNE!!!!!!!!!!!

Iubirea este sacrificiu

Doamne, lasă inima mea să se bucure de miracolul Iubirii!

Acolo unde nu există speranţă, unde nu există aşteptări, lasă să se nască Iubirea!

Acolo unde nu sunt gânduri, unde lanţuri de nepăsare, ignoranţă sau frică încătuşează inimi, fă să se nască Iubirea!

…am iubit Iubirea! Era perfectă! Nu-i găseam nici un cusur. Am crezut în ea, m-am încrezut în ea. Dar Iubirea doare…

Când iubeşti, îţi pasă! Când iubeşti, te oferi! Când iubeşti, ierţi! Când iubeşti, propria-ţi persoană se face mică, Iubirea nefiind egoistă.

Iubirea se împarte. Singură, ar muri de singurătate. Iubirea se clădeşte; azi pui un zâmbet, mâine o îmbrăţişare… Iubirea este un zid tare!

Iubirea este un foc mistuitor, se consumă pe ea Însăşi pentru a-i încălzi pe alţii şi pentru a le lumina calea…

Iubirea se învaţă. Nimeni nu se naşte învăţat. Dar, Iubirea poate fi, în acelaşi timp, cel mai bun profesor şi cea mai bună lecţie.

Iubirea se crede! E un act al credinţei, nu o poţi vedea, dar poţi alege să o simţi, să o practici, să o împărtăşeşti cu cei din jurul tău. Dacă nu ai ales Iubirea, nu înseamnă ca ea nu există…

De ce suferim ?

De ce suferim in aceasta viata si in cea de dincolo? Care sunt cauzele care genereaza necazurile noastre?

Toate raspunsurile si solutiile la aceste probleme ni le ofera Biserica Ortodoxa prin Sfintele Taine pe care Mantuitorul Iisus Hristos ni le-a lasat mostenire- o comoara inestimabila, inalterabila si inepuizabila.

In special trei sunt cauzele care genereaza suferintele si greutatile pe care le intalnim in aceasta viata pamanteasca:

1)      repercursiunile pacatelor parintilor asupra copiilor;

2)      pacatele noastre personale pe care le-am facut;

3)      rautatea aproapelui nostru materializata prin acte oculte: vrajitorie, farmece, etc.

I) Prima Cauza: pacatele parintilor si inaintasilor nostri, in linie directa pana la al patrulea neam, conform Iesirii, cap 20, vers. 5-6: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.

Deci, pacatele parintilor se pot transmite pana la al patrulea neam. Daca parintii au pacatuit foarte greu si nu si-au ispasit pacatele in aceasta viata, prin spovedanie si pocainta sincera inaintea lui Dumnezeu, impuritatile se transmit asupra descendentilor, care se nasc cu inclinatiile rele ale parintilor. Observam ca unii oameni nu se pot casatori sau altii nu pot naste copii, sau altii se nasc cu boli incurabile; toate acestea tot datorita pacatelor parintilor.

Exista unii care contesta si chiar se revolta impotriva divinitatii, spunand: „Nu este drept! De ce sa sufere copilul? Corect ar fi sa sufar eu”. Aici sunt insa tainele de nepatruns ale lui Dumnezeu. Fiinta umana este judecata ca persoana, in cadrul arborelui sau genealogic. Putem vorbi de o lege a compensarii in cadrul unui neam.

Ce putem face pentru iertarea pacatelor inaintasilor nostri:

-         sa-i pomenim cat mai des la liturghii cu parastase pe toti cei adormiti din neamul nostru, parinti, bunici, strabunici, dupa tata si dupa mama, in linie directa pana la al patrulea neam;

-         sa facem milostenie in numele lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor adormiti din neamul nostru, pomenindu-le numele;

-         sa citim „Acatistul pentru cei adormiti”;

-         sa obligam pe parintii si bunicii care mai sunt in viata sa se spovedeasca la un duhovnic bun, constientizand gravitatea pacatelor pe care le-au facut in timpul vietii. Chiar daca nu mai apuca sa faca fapte bune de pocainta, spovedania odata facuta este cheia dezlegarii pacatelor. Dezlegarea se face numai aici pe pamant, dincolo nu mai are cine sa o faca.

II) A Doua Cauza care genereaza necazurile si suferintele din viata noastra esteinsasi viata noastra dezordonata, adica pacatele noastre, pentru care Dumnezeu ingaduie sa suferim aici pe pamant. Remediul acestei cauze este spovedania si cainta din toata inima pentru pacatele ce le-am facut. De asemenea, faptele bune, milostenia, rugaciunea zilnica, respectarea zilelor de post, mersul regulat la Sfanta Liturghie, etc.

Este foarte important sa constientizam ca suntem pacatosi si ca pentru pacatele noastre cele multe Dumnezeu ingaduie sa suferim. Sa nu acuzam pe nimeni, ci pe noi insine sa ne facem vinovati pentru aceste suferinte.

III) A Treia Cauza a necazurilor si suferintelor este pricinuita de rautatea aproapelui nostru, materializata prin invocarea satanei si trimiterea duhurilor diavolesti peste noi si familiile noastre, cu ajutorul farmecelor, vrajitoriilor, etc.

Ca remediu in aceasta situatie se recomanda urmatoarele:

-         cel care este in cauza sa faca spovedanie generala din copilarie la un duhovnic bun si sa nu ascunda nici unul din pacatele vietii lui;

-         sa dea pomelnic pentru a se ruga pentru el, la cat mai multe manastiri si biserici, unde se face slujba zilnic;

-         in cazul in care acea persoana este inconstienta sau grav bolnava incat nu se mai poate ruga, trebuie sa se roage pentru el cei din familia sa, citind acatiste sau Psaltirea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, vindeca si tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”. „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”;

-         sa posteasca in aceasta perioada (de preferat in unul din posturile mari);

-         sa citeasca in aceasta perioada (de preferat 40 de zile), Acatistul Sfantului Vasile cel Mare, Acatistul Sfantului Ciprian si Iustina si Psaltirea, care sunt cele mai recomandate impotriva farmecelor si a lucrurilor diavolesti;

-         sa faca sfestanie in casa cu 2-3 preoti, iar la aceasta sa fie prezenti toti cei vii din neamul lor (parinti, bunici, copii, nepoti), iar preotii sa le citeasca la toti dezlegarea cea mare si toate celelalte dezlegari de blesteme, de juraminte si de farmece;

-         sa participe personal (sau daca nu poate, cineva din casa cu hainele lui) la 7, 9 sau 12 Sfinte Masluri;

-         daca se observa ca farmecele se fac in continuare, trebuie repetate sfestania si dezlegarile;

-         sa se faca cat mai des (zilnic, saptamanal sau lunar) stropirea cu apa sfintita prin casa, in masina, in gospodarie;

IV) O alta cauza pentru care suferim in aceasta viata este voia lui Dumnezeu, care ingaduie acest lucru din pedagogia Sa divina, spre a se arata slava Sa.