Dailymail.co.uk a alcătuit o listă cu cele mai ciudate
întâmplări pe care oamenii de ştiinţă nu le pot explica.
1. Luminile care însoţesc cutremurele. Din punct de vedere
al misterului, al controversei şi al scalei la care are loc fenomenul, luminile
care apar pe cer înaintea şi în timpul seismelor conduc clasamentul. Sunt
misterioase pentru că nu se ştie ce le cauzează, controversate pentru că nu
toţi cercetătorii sunt convinşi că există cu adevărat, iar pentru o măsură a
scalei la care se petrece evenimentul e de ajuns să ne imaginăm un cutremur
puternic şi o futună cu descărcări electrice combinate într-un singur fenomen
natural. Fizicianul italian Cristiano Ferugia a alcătuit un raport detaliat al
luminilor ciudate care însoţesc seismele începând cu evenimente care au avut
loc cu două mii de ani înaintea erei noastre.
O parte dintre cercetători sunt însă sceptici, mai ales că
până în 1966, în timpul cutremurelor din zona Matsushiro, nu exista nicio
dovadă clară a existenţei acestui fenomen misterios. Sigur, de atunci au apărut
sute de fotografii, în special pe Internet, dar formele, culorile şi
intensitatea luminilor diferă atât de mult la fiecare eveniment, încât e
dificil să se stabilească exact care dintre ele sunt falsuri. Teoriile
înaintate de oamenii de ştiinţă variază de la căldură generată de frecare sau
mişcări tectonice. În 2003, Freiedemann Freund, fizician în cadrul NASA, a
realizat o serie de experimente în urma cărora a concluzionat că luminile care
însoţesc seismele sunt cauzate de activitatea electrică a rocilor. Conform
teoriei lui, undele de şoc cauzate de cutremure modifică proprietăţile
electrice ale siliconului şi a mineralelor care conţin oxigen, ceea ce le face
să emită lumină. Nu există un consens în rândul cercetătorilor însă, iar teoria
lui Freund este tratată doar ca o explicaţie posibilă şi nu o rezolvare a
misterului.
2. Liniile Nazca. O serie de opere de artă supradimensionate
care marchează câmpiile din Peru, liniile Nazca acoperă 450 de kilometri
pătraţi de deşert. Acestea includ forme geometrice uriaşe, imagini care
reprezintă plante şi animale şi, mai rar, siluete umane care sunt vizibile din
aer. Cercetătorii cred că au fost realizate de poporul Nazca într-o perioadă de
o mie de ani, între 500 înaintea erei noastre şi 500 AD, dar nimeni nu ştie ce
scop au avut. Autorităţile din Peru întâmpină probleme în a proteja liniile
Nazca, deşi acestea sunt incluse în patrimoniul mondial. Anul trecut, spre
exemplu, mai mulţi peruani creşteau porci în zonă, peste formele vechi de mii
de ani. Pentru mulţi, zona este doar un teren viran, într-o regiune cu o
populaţie săracă în creştere continuă.
Teoria iniţială, conform căreia modelele fac parte dintr-un
calendar astronomic, a fost infirmată în 1997, iar de anul trecut, cercetători
de universitatea Yamagata, din Japonia, au început un program de 15 ani la
finalul căruia speră să afle mai multe despre originea liniilor Nazca.
3. Navigaţia fluturilor monarh. În fiecare an, milioane de
fluturi monarh din America de Nord migrează pe o distanţă de mai mult de 3.000
de kilometri spre sud, în aşteptarea iernii. Până în anii '50, nu se ştia unde
îşi termină călătoria, dar Norah Urquhart şi soţul ei Fred au început să-i
marcheze şi să-i urmărească încercând să rezolve acest mister. Apoi, în 1976,
au urmat un pont de la un tăietor de lemne local şi au urcat pe "Muntele
Fluturilor". Aparent, toţi fluturii din America de Nord îşi petrec iarna
în aceeaşi pădure muntoasă din Mexic. Enigma nu se încheie aici, însă. Chiar
dacă ştim că toţi fluturii monarh migrează către aceleaşi 12-15 locuri aflate
în aceeaşi zonă mexicană, nimeni nu ştie cum reuşesc să navigheze până acolo.
Studiile sugerează că se folosesc de poziţia soarelui pentru a zbura spre sud
şi îşi ajustează zborul în funcţie de oră cu ajutorul ceasurilor circadiene din
antene.
Profesorul Steven Reppert de la universitatea din
Massachusetts spune că probabil fluturii se folosesc de puncte de reper pentru
a ajunge în zonă. "Punctele de repere generale, cum este Golful Mexic,
spre eemplu, îi pot ajuta să se îndrepte în direcţia corectă, dar nu oferă
sficiente informaţii pentru a-i ghida spre acelaşi loc în care ajung toţi, în
fiecare an", spune el. Oamenii de ştiinţă bănuiesc că sunt atraşi de o
forţă geomagnetică, dar studiile nu confirmă această teorie încă.
4. Fulgerele globulare. Nikola Tesla, fizicianul care a
dezvoltat curentul alternativ a produs fulgere globulare în laborator. "Nu
am văzut bile de foc, dar am determinat modul în care se formează şi am reuşit
să le produc artificial", scria el în 1904. Ceea ce uimeşte e faptul că
astăzi, la mai mult de o sută de ani de atunci, oamenii de ştiinţă nu reuşesc
să reproducă exact experimentul lui Tesla. Unii cercetători nu cred în
existenţa fulgerelor globulare, deşi martorii le confirmă prezenţa de mii de
ani, chiar şi în surse din Grecia antică. Fenomenul se petrece în timpul
furtunilor cu descărcări electrice şi presupune apariţia unor sfere luminoase,
care uneori trec prin geamuri sau coboară prin coşurile caselor.
În august 2013, Academia Forţelor Aeriene din Colorado,
Statele Unite a realizat şi a fotografiat sfere luminoase strălucitoare în
laborator. Experimentul lor a generat scântei electrice descărcate de electrozi
parţial submersaţi într-o soluţie de electroliţi. Chiar şi aşa, cercetătorii nu
înţeleg cum se formează sferele în mod natural.
5. Pietrele mişcătoare din Valea Morţii. La Racetrack Playa
din Valea Morţii, California, Statele Unite, se petrec fenomene ciudate. Pietre
mari se mişcă pe suprafaţa plată a unui lac secat, aparent fără nicio
explicaţie logică. Încă de la începutul secolului trecut oamenii de ştiinţă au
fost fascinaţi de acest fenomen, iar din anii '60 au început un program de
monitorizare a rocilor. Ei au marcat 30 de pietre, cu greutăţi de până la 25 de
kilograme, dintre care 28 s-au mişcat într-o perioadă de şapte ani, unele pe o
distanţă de mai mult de 200 de metri! După ce au analizat urmele lăsate şi
traseul pe care s-au deplasat, cercetătorii au ajuns la concluzia că rocile au
atins o viteză de 1 m/s, adică 3,6 km/h. Explicaţiile pe care le-au avansat
oamenii de ştiinţă sunt variate.
Unii cred că pietrele se mişcă din cauza condiţiilor meteo,
fiind împinse de vânt, pe gheaţă. Alte teorii includ un fel de mucus lăsat de
alge pe care pietrele ar aluneca, sau vibraţii seismice. Profesorul Gunther
Kletetschka, de la Universitatea Carol, din Praga spune că fenomenul e cauzat
de gheaţa de pe pietre, care se topeşte mai greu decât gheaţa de pe sol, astfel
că rocile sunt împinse de vânt. El spune că rocile nu s-au mai mişcat în ultima
perioadă din cauza unui sistem artificial de drenaj, care elimină apa în exces,
astfel că gheaţa nu se mai formează.
6. Zumzetul de joasă frecvenţă. The Hum, Zumzetul, este
numele dat unui zgomot enervant care se aude pe zone vaste de teren, de la
Bristol până la Bondi. Misterul e dat de faptul că nu toţi oamenii îl pot auzi,
doar o persoană din douăzeci fiind deranjată de sunet. Anul trecut, rezidenţii
din Beaufort, Kerry, Irlanda, s-au plâns autorităţilor în legătură cu un sunet
iritant care îi supăra din luna aprilie. La insistenţele cetăţenilor, edilii au
decis să oprească pompele de apă, despre care se credea că produc zgomotul, dar
zumzetul nu a încetat.
Oamenii de ştiinţă nu au găsit o explicaţie, deşi unii
dintre ei bănuiesc că ar fi vorba de tinitus, un zgomot perceput de urechi în
absenţa unui sunet, în timp ce alţii dau vina pe valurile care se sparg în
depărtare sau pe zgomote industriale.
7. Cicadele care reapar. Adolescenţii ies din casele lor
întunecate după ce au dormit o mare parte din ultimii 17 ani. Sunt zgomotoşi şi
se străduiesc să-şi găsească parteneri. Nu e vorba despre tinerii care merg la
liceu, ci despre cicade, care îşi petrec viaţa în linişte, sub pământ. Se
maturizează abia în al 17-lea an de viaţă, iar vara ies de sub pământ în masă,
în căutarea unui partener. Peste două sau trei săptămâni mor, lăsându-şi
urmaşii în subteran să repete ciclul. Misterul este legat de modul în care
reuşesc acest lucru. O persoană închisă într-o cameră fără ferestre pentru
câteva zile nu ar reuşi să determine exact cât timp a trecut. Cicadele care au
apărut în 2013 nu mai fuseseră văzute din 1996. În această vară însă, miliarde
de insecte au apărut, exact când era planificat, pentru a se împerechea în estul
Statelor Unite.
Misterul se complică însă, atunci când luăm în considerare
că cicadele din sudul Statelor unite, deşi au un comportament similar, repetă
ciclul la 13 ani, în loc de 17, ambele numere fiind prime. Cercetătorii cred că
insectele evită astfel prădătorii care au un ciclu de viaţă mai mare de un an
şi mai mic de 13, respectiv 17 ani. Pentru că perioada dintre momentul în care
se nasc şi cel în care ies de sub pământ este formată dintr-un număr prim, care
nu este divizibil decât cu 1 şi cu el însuşi, cicadele evită toţi prădătorii
care schimbă una, două sau trei generaţii în acest timp. Totuşi, cercetătorii
nu au aflat cum reuşesc aceste insecte să măsoare o perioadă atât de
îndelungată.
8. Ploile cu broaşte, sau peşti. În ianuarie 1917 Waldo
McAttee a prezentat o lucrare despre ploile cu materie organică. Lucrarea, care
seamănă cu ingredientele dintr-o reţetă pentru o poţiune magică, face referire
la fân, furnici sau broaşte. În cele opt pagini, McAtee respinge unele mărturii
care i se par exagerate, dar certifică ploi cu larve de salamandră în Minnesota
şi cazuri de ploi cu şprot şi heringi în Regatul Unit. Alte mărturii includ
ploi cu broaşte în Ozdaci, Serbia şi bibani în Lajamanu, Australia. În 2009, în
oraşele japoneze Nanao şi Hakusan a plouat cu mormoloci de broască, iar oamenii
de ştiinţă au sugerat că ar fi putut să fie aruncate de păsări. Totuşi,
distribuţia lor prea uniformă şi concentrată în zone specifice pare să respingă
această teorie.
O explicaţie care datează din secolul al XIX-lea ar fi
vântul puternic care ridică animalele şi le transportă pe distanţe mari. O altă
teorie, acceptată de mulţi oameni de ştiinţă, care provoacă însă destule
dezbateri, ar fi tornadele. În drumul lor pe deasupra mărilor şi lacurilor ar
ridica animale mici, care ar cădea în zonele în care tornada pierde din putere.
9. Sferele din Costa Rica. De ce populaţia care a precedat
colonizarea spaniolă din Costa Rica a decis să sculpteze sute de sfere uriaşe
din piatră rămâne un mister. Sferele au fost găsite de United Fruit Company în
1930, când defrişa o porţiune de pământ pentru a face loc plantaţiilor de
banane. Sferele, construite între 600 şi 1.000 AD, ating şi doi metri în
diametru şi sunt numite de localnici Las Bolas.
Ceea ce face misterul greu de dezlegat este faptul că
spaniolii au distrus toate urmele civilizaţiei care se afla acolo înainte de
venirea lor, aşa că nu există posibilitatea consultării unor izvoare scrise.
John Hoopes a demontat majoritatea teoriilor care legau sferele de oraşe
pierdute şi de nave extraterestre, iar în 2012 a călătorit în Costa Rica pentru
a studia posibilitatea integrării lor în patrimoniul mondial.
10. Fosilele imposibile. De când teoria evoluţiei a fost
acceptată, în secolul al XIX-lea , oamenii de ştiinţă au fost puşi în faţa unor
descoperiri care par să o contrazică. Unele dintre cele mai fascinante sunt
fosilele, mai exact fosilele umane, care apar în locuri nepotrivite. O serie de
amprente şi de urme de paşi fosilizate, care au fost găsite în regiuni
geografice şi zone de timp arheologice în care nu se potrivesc, au alimentat
argumentele creaţioniştilor şi i-au forţat pe cei care sprijină teoria
evoluţiei să găsească explicaţii. Unele dintre fosile ar putea să ofere
informaţii importante, noi, despre evoluţie şi despre strămoşii oamenilor, în
timp ce altele ar putea să fie, din păcate, falsuri.
Unul dintre cazurile celebre este craniul Piltown Man,
despre care se credea că are 500.000 de ani şi ar putea fi veriga lipsă care
explică tranziţia de la maimuţe la strămoşii oamenilor. În 1950 însă, oamenii
de ştiinţă au demonstrat că maxilarul semăna cu cel al maimuţelor pentru că
aparţinea unei maimuţe, în timp ce restul oaselor proveneau de la o persoană
bolnavă şi au fost datate ca fiind mai noi de 1.000 de ani.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)