E o vorbă cum că: ”Speranţa moare ultima!” Dar moare şi ea. Întrebarea e dacă tu mai ai vreo speranţă? Şi ar fi bine să ai. Speranţele te ajută să trăieşti, să mergi mai departe. 

Ai şi zile bune şi zile proaste. Speranţa e un dar. O posibilitate de a crede că ceva bun te aşteaptă. Nu poţi defini viaţa ca fiind numai gri. Dar nici roz. Orice ai face poţi găsi motive de regrete. Dar e mai bine să nu priveşti înapoi. Atitudinea pozitivă reprezintă cel mai important motor în drumul spre fericire şi, mai ales, spre liniştea sufletească.

În toate acţiunile tale e loc de mai bine, dar şi loc de mai rău. Nu există oameni perfecţi. Speranţa e o poartă deschisă spre viitor. Chiar dacă nu recunoşti, multe dintre lucrurile pe care ţi le-ai dorit, multe speranţe ţi s-au împlinit. Dar în momentul în care îţi atingi un scop, peste tine năvălesc altele noi şi o iei de la capăt. Îţi mai doreşti ceva, mai vrei să ajungi undeva.