apoi astept...astept sa cada privirea ta ratacita peste
pleoapa mea trista, sa asterni usor peste noaptea rece o umbra din din zambetul
tau.
Trecutul pare din ce in ce mai mic, eu...tu...fiecare are un trecut, care uneori doare, alteori te face sa zambesti. Trecutul meu e format dintr-o zi care se repeta la nesfarsit...aceasta zi pare ca nu-si mai gaseste sfarsitul.Atunci cand imi privesti zambetul...il intelegi ca sub acest zambet se ascunde o tristete...De multe ori avem nevoie sa zambim si o facem atat pentru a bucura pe celalat...cat si pentru noi...Un zambet e deajuns sa iti deschida usa pe care uneori nu o putem deschide...Un suflet drag m-a invatat sa las mereu usa intredeschisa...pentru ca nu se stie niciodata cine poate avea nevoie de zambetul meu.
Imi iubesc diminetile, pentru ca atunci creez primul zambet, imi iubesc secunda, imi iubesc aproapele...te iubesc cititorule, pentru ca uneori cred ca te cunosc...alteori scriu spre a te cunoaste, te iubesc pe tine suflete, tu cel care suferi si iubesti in trupul asta pierdut de timp...imi iubesc timpul, pentru ca prin el inveti cum e sa zambesti chiar atunci cand esti trist!
Noaptea vine peste noi deopotriva, sarac sau bogat, tanar sau batran, femeie sau barbat, dar visele noastre sunt diferite. Gandurile care ne insotesc in paturile noastre sunt diferite, framantarile cu care adormim si sperantele zilei de maine sunt diferite. Aceeasi este luna de pe cer, in fiecare noapte, dar motivele pentru care o privim, nu sunt aceleasi. Fiecare faptura vie priveste cerul si se gandeste la ceva diferit, desi cerul este acelasi pentru fiecare. O simfonie de sperante si intrebari se inalta catre stele in fiecare noapte de pe pamant. Daca fiecare ar putea lumina drumul ei spre neant, cerul ar arde …
Este intuneric, liniste. Universul se odihneste noaptea, lasand sa cada pe pamant haina-i masiva si grea. Ii poti simti atingerea obosita si blanda in racoarea serii … noaptea toata intelepciunea eternitatii coboara pe pamant, ingeri si demoni se amesteca printre oameni, gustand din fragilitatea vietii. Noaptea cerul se deschide si daca te uiti atent, privirea iti poate ajunge in Imparatia fara vreme, Regatul nemarginirii, Tarmul nemuririi … Noaptea poti intelege eternitatea chiar daca numai pentru o clipa … pentru o clipa cerul si pamantul se contopesc la granita neclar luminata de stele anonime si putin timide.
Noaptea … vascoasa ca laptele, neagra ca taciunele, te uimeste prin romantismul ei brutal … frumoasa si rece in acelasi timp, linistitoare dar periculoasa. Te imbata frumusetea ei, desi nu esti in stare s-o admiri prea mult fara sa te fure somnul. Vine pe neasteptate si pleaca fara sa sti, adanc cufundat in visele ei … vise frumoase si odihnitoare, vise grele si inspaimantatoare … toate vise …
Noaptea nu trebuie sa rostesc nici un cuvant. Gandurile imi sunt indeajuns in linistea apasatoare, se aud venind parca din departare, amestecate, galagioase si nehotarate. Atat mai tulbura atmosfera moale ca o catifea ruseasca … gandurile noptii. Nu trebuie sa zici nimic sau sa faci nimic pentru a te simti elegant … noaptea toata lumea este eleganta, manierata, curata … este o haina pe care toti o purtam noaptea, haina ei moale in care stelele isi oglindesc asezarea pe bolta cerului. Saracul si bogatul inchid ochii impreuna si viseaza … ating in acelasi timp poarta raiului cu gandul lor, lasand in urma realitatea orbitoare a zilei. Acum e noapte, ochii se odihnesc ... picioarele se odihnesc … doar inima alearga pe caile imaginatiei.
Noaptea sunt ceea ce ziua nu pot fi. Noaptea nu mai conteaza cum arat, ce casa am, ce masina conduc sau cat de frumos ma imbrac. Noaptea sunt una din milioanele de umbre la fel in fata lunii … noaptea pot fi print sau cersetor, noaptea pot zbura mai sus de nori sau pot traversa oceanele usor … noaptea pot iubi ce ziua imi e frica sa iubesc. Noaptea e a mea, nimeni nu poate sa-mi ia ce-mi apartine, noaptea … noaptea pot sa dau sau sa iau, pot creste sau pot fi copil din nou. Sunt aici acum, sunt pe malul marii imediat, sunt in varf de munte mai putin … sunt peste tot si sunt tot …
Noaptea sunt trist, o tristete dulce imi cuprinde inima. Bucuria e prea luminoasa, tristetea e mai calma, mai dulce … bucuria ma agita, noaptea nu sunt agitat, sunt trist … singur in tristetea mea. Vreau sa fiu trist … este tristetea mea. Sunt obisnuit cu ea. Pot plange usor privind la frumusetea stelelor, pot plange in surdina … imi poate plange sufletul fara sa vars o lacrima … tot una e … e noapte si e liniste …
Noaptea mea, doar a mea …
Trecutul pare din ce in ce mai mic, eu...tu...fiecare are un trecut, care uneori doare, alteori te face sa zambesti. Trecutul meu e format dintr-o zi care se repeta la nesfarsit...aceasta zi pare ca nu-si mai gaseste sfarsitul.Atunci cand imi privesti zambetul...il intelegi ca sub acest zambet se ascunde o tristete...De multe ori avem nevoie sa zambim si o facem atat pentru a bucura pe celalat...cat si pentru noi...Un zambet e deajuns sa iti deschida usa pe care uneori nu o putem deschide...Un suflet drag m-a invatat sa las mereu usa intredeschisa...pentru ca nu se stie niciodata cine poate avea nevoie de zambetul meu.
Imi iubesc diminetile, pentru ca atunci creez primul zambet, imi iubesc secunda, imi iubesc aproapele...te iubesc cititorule, pentru ca uneori cred ca te cunosc...alteori scriu spre a te cunoaste, te iubesc pe tine suflete, tu cel care suferi si iubesti in trupul asta pierdut de timp...imi iubesc timpul, pentru ca prin el inveti cum e sa zambesti chiar atunci cand esti trist!
Noaptea vine peste noi deopotriva, sarac sau bogat, tanar sau batran, femeie sau barbat, dar visele noastre sunt diferite. Gandurile care ne insotesc in paturile noastre sunt diferite, framantarile cu care adormim si sperantele zilei de maine sunt diferite. Aceeasi este luna de pe cer, in fiecare noapte, dar motivele pentru care o privim, nu sunt aceleasi. Fiecare faptura vie priveste cerul si se gandeste la ceva diferit, desi cerul este acelasi pentru fiecare. O simfonie de sperante si intrebari se inalta catre stele in fiecare noapte de pe pamant. Daca fiecare ar putea lumina drumul ei spre neant, cerul ar arde …
Este intuneric, liniste. Universul se odihneste noaptea, lasand sa cada pe pamant haina-i masiva si grea. Ii poti simti atingerea obosita si blanda in racoarea serii … noaptea toata intelepciunea eternitatii coboara pe pamant, ingeri si demoni se amesteca printre oameni, gustand din fragilitatea vietii. Noaptea cerul se deschide si daca te uiti atent, privirea iti poate ajunge in Imparatia fara vreme, Regatul nemarginirii, Tarmul nemuririi … Noaptea poti intelege eternitatea chiar daca numai pentru o clipa … pentru o clipa cerul si pamantul se contopesc la granita neclar luminata de stele anonime si putin timide.
Noaptea … vascoasa ca laptele, neagra ca taciunele, te uimeste prin romantismul ei brutal … frumoasa si rece in acelasi timp, linistitoare dar periculoasa. Te imbata frumusetea ei, desi nu esti in stare s-o admiri prea mult fara sa te fure somnul. Vine pe neasteptate si pleaca fara sa sti, adanc cufundat in visele ei … vise frumoase si odihnitoare, vise grele si inspaimantatoare … toate vise …
Noaptea nu trebuie sa rostesc nici un cuvant. Gandurile imi sunt indeajuns in linistea apasatoare, se aud venind parca din departare, amestecate, galagioase si nehotarate. Atat mai tulbura atmosfera moale ca o catifea ruseasca … gandurile noptii. Nu trebuie sa zici nimic sau sa faci nimic pentru a te simti elegant … noaptea toata lumea este eleganta, manierata, curata … este o haina pe care toti o purtam noaptea, haina ei moale in care stelele isi oglindesc asezarea pe bolta cerului. Saracul si bogatul inchid ochii impreuna si viseaza … ating in acelasi timp poarta raiului cu gandul lor, lasand in urma realitatea orbitoare a zilei. Acum e noapte, ochii se odihnesc ... picioarele se odihnesc … doar inima alearga pe caile imaginatiei.
Noaptea sunt ceea ce ziua nu pot fi. Noaptea nu mai conteaza cum arat, ce casa am, ce masina conduc sau cat de frumos ma imbrac. Noaptea sunt una din milioanele de umbre la fel in fata lunii … noaptea pot fi print sau cersetor, noaptea pot zbura mai sus de nori sau pot traversa oceanele usor … noaptea pot iubi ce ziua imi e frica sa iubesc. Noaptea e a mea, nimeni nu poate sa-mi ia ce-mi apartine, noaptea … noaptea pot sa dau sau sa iau, pot creste sau pot fi copil din nou. Sunt aici acum, sunt pe malul marii imediat, sunt in varf de munte mai putin … sunt peste tot si sunt tot …
Noaptea sunt trist, o tristete dulce imi cuprinde inima. Bucuria e prea luminoasa, tristetea e mai calma, mai dulce … bucuria ma agita, noaptea nu sunt agitat, sunt trist … singur in tristetea mea. Vreau sa fiu trist … este tristetea mea. Sunt obisnuit cu ea. Pot plange usor privind la frumusetea stelelor, pot plange in surdina … imi poate plange sufletul fara sa vars o lacrima … tot una e … e noapte si e liniste …
Noaptea mea, doar a mea …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu