10. Diorama –
Grigore Antipa
Diorama este o
reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee,
animale impaiate, manechine si diverse alte obiecte asemanatoare, in scopul
infatisarii unui ecosistem si crearii impresiei unui peisaj real. Primul
care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a
fost naturalistul Grigore Antipa,
biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar romana. El este intemeietorul Muzeului National de Istorie
Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la
reorganizarea sa, in 1907, prezinta
pentru prima oara dioramele biologice.
Acestea au reprezentat o noua etapa in evolutia si
organizarea muzeelor de istorie naturala. Primele diorame prezentau viata de pe
piscurile muntilor Carpati, din regiunea colinelor, din Baragan, precum si din
zona inundabila a Deltei Dunarii. De asemenea, in Muzeul de Istorie Naturala
exista si numeroase diorame care infatiseaza fauna din regiunile de tundra, prerie,
savana sau din desertul Sahara. Datorita deosebitei prezentari, numeroase muzee europene si americane au
solicitat sprijinul savantului roman pentru organizarea colectiilor lor
muzeistice.
9. Tunul Basilic –
Orban
Caderea
Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta
cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub
comanda sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453. Armata bizantina
numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini.
Cetatea avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai
puternice aflate in existeta pana atunci. Otomanii aveau o armata uriasa, de
aproximativ 80.000 – 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau
suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban
sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui nationalitate
romana exista destule probe.
Acesta era specialist in construirea de tunuri, arme care la
acea vreme reprezentau o noutate in tehnica de lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm,
botezat “tunul Basilic”, masurand peste opt metri lungime si circa 75
centimetri diametru, care era capabil sa lanseze un proiectil de 544 kilograme
la o distanta de aproape doi kilometri. Tunul lui Urban nu avea
precizie, incarcarea sa dura trei ore, ghiulele erau putine si arma s-a
prabusit sub reculul propriu dupa numai sase saptamani. Cu toate acestea,
instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate, de mare putere,
proiectate ulterior, lansad pana astazi mostenirea principiului sau de
functionare.
8. Cibernetica –
Stefan Odobleja
Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune.
Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul
este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital,
mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot
cibernetica se intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit
modificari pentru a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii si parintele
ciberneticii generalizate, publica in 1929 studiul “Metoda de
transonanta toracica” in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.
Odata cu participarea la la Congresul International de
Medicina Militara din Bucuresti (1937), anunta aparitia operei sale capitale
“Psihologia consonatista”, lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei cibernetice
generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al
acesteia. Modelul cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune,
creat de Odobleja in 1938 - 1939, dar vehiculat zece ani mai tarziu in
literatura americana si apoi in cea europeana, a fost utilizat si aplicat
intr-o varietate de domenii. Incepand din anul 1972, Stefan Odobleja si-a
studiile teoriei conform careia originea
ciberneticii se afla in psihologie.
7. Pila Karpen –
Nicolae Vasilescu-Karpen
O pila electrica, de
productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere.
Inventatorul minunii, Nicolae
Vasilescu-Karpen , om de stiinta, inginer, fizician si inventator a
declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic. In Muzeul
National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de
patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului
muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperaturauniforma",
cunoscuta sub numele de "Pila
lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adica un dispozitiv
care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior.
Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii,
"Pila lui Karpen" se incapataneaza sa functioneze, asa cum a prevazut
inventatorul ei. Construirea unui
perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa
se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva
definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest
vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat
totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta
considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un
fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit. Nicolae Vasilescu-Karpen a inceput sa lucreze
la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit inca inainte
de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922.
Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in
miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta
conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea
circuitul, pentru ca la a doua jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de
rotatie a elicei era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de
reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul
este deschis. O astfel de pila de
proportii ar putea alimenta o nava spatiala.
6. Scaunul ejectabil
– Anastase Dragomir
Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi
entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia avioanelor si de
pilotarea acestora, un tanar pe
nume Anastase Dragomir si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor
si mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era
pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A
plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a
perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor in
caz de accidente. La 3 noiembrie
1928, a inregistrat, in Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage
des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul
nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabila”.
Aceasta inventie era “un nou sistem de parasutare din
aparatele de locomotie aeriana, fiecare pasager avand o parasuta proprie care
permite, in momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel incat
parasuta, impreuna cu pasagerul insalat pe scaun, sa treaca printr-o
deschizatura a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celula-parasuta
sa aiba mai multe comenzi, menvrabile de catre pilot. In 1950, Anastase
Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru “celula parasutata”, care consta in folosirea
unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos,
fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca
obiect construirea unui avion de
transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor
(brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea roamanului se va concretiza prin
aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.
5. Stiloul –
Petrache Poenaru
In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne,
inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din
1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea
lui fiind legata de pana si calimara. Poate ca si de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume.
Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vanati si
decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1826 primeste o bursa franceza si
isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.
In 1827, la data de
25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui
s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portaret fara sfarsit,
alimentandu-se el insusi cu cerneala). Aceasta inventie a revolutionat
domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si
in prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina
zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea
solutii pentru imbunatatirea partilor componente spre a asigura un debit
constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.
4. Vaccinul
antiholeric – Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino,
academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii
romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata
activitate de cercetare privind vibronul holeric si vaccinarea antiholerica. Pe
baza cercetarilor desfasurate in aceasta directie, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita “Metoda
Cantacuzino”, folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza
cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului exantematic si
tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea de imunitate prin
contact.
In campania din 1913
a condus prima vaccinare antiholerica masiva in focarele infectioase, cunoscuta
in stiinta ca „Marea experienta romaneasca", care a salvat multe
mii de vieti, si a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera. In
primul Razboi Mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare
militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de tifos
exantematic. Creeaza o serie de lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si
umorale, sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de
scarlatina, studii cu renume mondial asupra holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în
1912 creeaza vaccinul antitific.
3. Gerovital – Ana
Aslan
Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974
si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei
in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara
larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3.
Produsul geriatric a fost preparat in anul 1952 si brevetat in peste 30 de
tari. In acelasi an ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana
Aslan”, primul institut de
geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta
clinica si cercetare.
„Ana Aslan” are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei
Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la inceput, aducand institutului
pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia
Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele
produselor “Aslan” a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o
afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu “Gerovital”.
2. Avionul cu
Reactie – Henri Coanda
In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris,
a gazduit cea de-a doua editie aExpozitiei
Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de
aviatie. Cea mai interesanta masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta
metalica din scria: COANDA-1910. Acest avion trezit interesul atentia
oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era total diferit
fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi duble si un singur
loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o forta
a propulsiei de 220 kg. Cea
mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de propulsie,o
adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane, care avea sa
constituie solutia viitorului.
Motorul cu reactie,
inventat si construit pentru prima oara de catre Henri Coanda era compus
dintr-un motor-piston cu patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de
cai-putere la 1000 de rotatii pe minut. Acest motor-piston era conectat la o
tija care rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era transmisa
compresorului care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de
propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat daca motorul-piston era conectat
la o elice. Multi vizitatori ai
expozitiei au fost suspiciosi privind decolarea avionului, pana la o
demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, dorind doar sa verifice motorul,
avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, pana si-a luat zborul.
Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai
pilotase un avion pana atunci, ci doar planoare, Henry a pierdut controlul
masinariei, care a pierdut din inaltime si viteza pana cand a aterizat fortat.
Aceasta incercare a constituit primul zbor cu un avion echipat cu un motor cu
reactie. Astfel, cu 30 de ani inainte de Heinkel, Campini si Whittle, Coanda a
construit si a zburat cu primul avion cu reactie.
1. Injectia cu
insulina – Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu,
profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti,este cel care a descoperit pentru prima oara,
in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza metabolismul
glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu
este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea
hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea
sa a salvat milioane de vieti.
Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi
“eroi canadieni” Frederick Banting
si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui
Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai
profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera
cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor
acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui
pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate
belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le rôle du
pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci
pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele
germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor
definitive.
Alte inventii
romanesti
·
1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol
si prima rafinare a petrolului
·
1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu
aburi
·
1886 - Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu
reactie
·
1895 - D. Hurmuzescu - descopera electroscopul
·
1904 - Emil Racovita - fondatorul biospeologiei
·
1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu
pneuri; cu “Vuia I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un
mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din
istorie)
·
1906 - A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie
pentru sondaje adanci
·
1910 - Tache Brumarescu - masina de taiat sulf
·
1918 - Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea
·
1920 - Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant
- Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost
sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a
lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna
·
1921 - Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în
spate (de forma “picaturii de apa”)
·
1962 - Ion Agarbiceanu - primul laser cu gaz (heliu-neon) cu
radiatie infrarosie
