VA MULTUMESC

Putini sunt cei care stiu ce inseamna prietenia,putini sunt cei care sunt prieteni 

Liniste si fericire

Este o zi friguroasa , dar soarele si-a facut intr-un final aparitia. Muzica care merita ascultata, miros de cafea si betisoare parfumate cu scortisoara .. Liniste.

Uneori, asta e tot ce avem nevoie .. De liniste.  Si cine are parte de ea, nu stie sa o aprecieze.  Cu toata sinceritatea si caldura, recomand : ia-ti o zi, daca nu poti o zi, macar cateva ore .. si stai tu cu ale tale ganduri, creeaza atmosfera specifica tie si stai si asculta cum dispare stresul,.Asculta-te pe tine. Doar tu contezi acum.

Ritmul haotic pe care-l avem, ne priveaza de elementul cheie pentru fericire.  Fericire .. E un cuvant cu atat de multe intelesuri si pana la urma fiecare intelege fericirea in felul lui. Dar ma uit la oamenii din jur, si multi au uitat de fericirea gasita in lucrurile mici, in gesturi ...  Am auzit la un moment dat o chestie de genul ca „in ziua de azi esti fericit daca ai bani”.. Banii nu aduc fericirea .. Iti elimina stresul pe plan financiar, dar asta nu e fericire.

Unde s-a dus fericirea produsa de soarele de afara, de mirosul de cafea proaspata dimineata, de oameni fericiti pe strada, de cuvinte simple dar sincere ? Starea aia de ai un zambet  tamp pe fata toata ziua, starea in care simti ca nimic nu se poate intampla rau, si ca indiferent de ce se intampla, totul se rezolva, starea de bine absolut.

Imi pare asa de rau, ca unii oameni, din dorinta arzatoare de a se incadra in categoria de „adulti”, au uitat de lucrurile care chiar conteaza. Ne pierdem valorile. Valorile la care, la un moment dat, am muncit atat de mult sa le avem.

Anumite circumstante m-au facut sa uit sa ma bucur la ceea ce conteaza de fapt. Am reinvatat sa ma bucur. Am reinvatat sa fiu fericit.  Am reinvatat cum sa imi fac viata mai frumoasa. Sunt un copil fericit caruia nu ii pasa de standardele societatii, care stie sa aprecieze oamenii pentru cum sunt ei, nu pentru cine sunt sau ce fac, pentru ce sentimente trezesc in mine.

Si da, daca nu am bani, ma streseaza .. dar sunt FERICIT!

DE DOR

Aminteşte-ţi

Aminteşte-ţi care a fost lucrul acela de care s-a îndrăgostit de tine. Doar tu îl ştii. Poate fi o lacrimă ştearsă pe furiş sau un zâmbet, timiditatea ascunsa în tăcere sau o atitudine fermă, o pasiune pe care iţi place să o împărtăşeşti cu lumea sau o dorinţă care şi-a găsit corespondentul în alt om. Dupa ea te recunosc oamenii în general, căci nu vorbesc doar de dragostea sau legătura dintre un barbat şi o femeie.

In vâltoarea vieţii apar alte persoane pe care, dacă nu reuşim sa îi integram în noi şi să le dăm fiecăruia locul de cuviinţă, destramă echilibrul după care puteai să recunoşti pe cei care se înţelegeau bine, se admirau şi se respectau reciproc.

Ne atrag opusurile, pentru că nu suntem clari cu ceeea ce ne place cu adevarat astfel încât căutăm un potenţator care să declanşeze să scoatem la suprafaţă ceea ce vrem, dar şi să lămurim confuzia cu ceea ce personal nu vrem, însă acceptăm că pentru alţii poate fi un mod de viaţă. Curios este faptul că ne dorim să fim ca ceilalţi şi uitam cine suntem noi, de regulă ca acei oameni care ne-au facut să ne simţim îndepărtaţi.

Uneori este necesar să creăm acel spaţiu între noi, pe care cu cât eşti mai conştient că este vital să existe şi îl gestionezi de la bun inceput, cu atât lasă oamenii liberi să aleagă continuarea.

Doi oameni pot să formeze un cuplu sau un parteneriat, trei sau mai mulţi formează o echipă sau un grup. Dacă nu eşti pregatit să te extinzi de la doi la mai mulţi oameni şi să îţi formezi ascultarea pentru mai mult decât o singura voce pe care o auzi poţi pierde terenul de joc.

Pregătit înseamnă să ştii ce înseamnă fiecare persoana pentru tine şi cum ajungi la ea, cu acele mici secrete ale fiecăruia care deschid inima oamenilor, pe care le perfecţionezi pe zi ce trece, dupa toate acele procese prin care treci ca sa te înţelegi pe tine dar şi pe cel de alături cu slăbiciunile, temerile şi nevoile lui.

Mai înseamnă să ştii când să ceri ceva clar sau sa fii suficient de subtil când vrei să transmiţi că ceva nu e în regula şi deranjează, să te ridici de la masă sau sa faci altceva şi sa laşi oamenii să decidă în lipsa ta astfel încât decizia să fie asumată de întreg grupul, să auzi vocea cea mai neînsemnată care protesteaza şi să îi găseşti natural locul şi rolul.

Mai credem ?

Pornesti la drum entuziasmat, visezi sa salvezi lumea, dar esti  respins cu fiecare ocazie fiindca nu te incadrezi in tiparele a ceea ce societatea contemporana considera ca e *normal*. Totul e instabil, sistemul se da peste cap de la o zi la alta, esti stresat, presat din toate partile, iti faci griji ca ti-ai putea pierde jobul, prietenii, iubitul/iubita, familia, ca o sa te ignore toti, ca n-o sa-ti mai raspunda nimeni niciodata la telefoane, mail-uri sau mesaje private date pe Facebook sau Twitter, ca o sa uite ca ai existat vreodata. Ti se aminteste cu fiecare ocazie ca de fapt esti doar tu impotriva tuturor, altii doar incearca sa te traga-n jos, in groapa cu noroi. Se bucura atunci cand esuezi. Sau, si mai rau, pur si simplu nu ii intereseaza persoana ta nici cat negru sub unghia de la degetul mic de la picior.

Te chinui sa adormi, uneori ai cosmaruri, cand te trezesti nu prea iti dai seama daca exista vreun motiv pentru care sa merite sa te ridici din pat. Esti permanent obosit, ai impresia ca porti un razboi cu tot felul de balauri, politicieni, dinozauri, avocati, zmei, masoni, extraterestri, Gigei, Dorei, rude ale monstrului din Loch Ness. Si cu multiplele tale personalitati. Poate ca esti nebun.

Iti ridici in jur fortarete si incerci sa mentii relatiile la un nivel limitat, cat mai superficial, pentru a nu le oferi altora munitie pe care la un moment dat cu siguranta vor ajunge s-o foloseasca impotriva ta. Cu toate astea, reusesc sa te pacaleasca si sa se strecoare in viata ta oameni rai, care te mint cu zambetul pe buze, se arata interesati de tine si iti dau de inteles ca ai conta pentru ei, ca-ti vor doar binele. Sau, in naivitatea ta, crezi ca tu esti cel care ii va schimba macar cu 90 de grade. La un moment dat dispar in mod dezastruos (si spectaculos) si dupa ei potopul: te lasa contempland cam cat de rau ai fost manipulat, folosit, ranit. Nu te poti abtine sa nu-ti imaginezi cum i-ai distruge, daca ai avea ocazia sa te razbuni. Iti promiti – din nou – ca nu vei mai permite sa se intample asa ceva.

Te inchizi si mai mult in tine, continui sa inalti zidurile de auto-aparare. Incerci sa nu uiti cine esti. Nu stii incotro te indrepti, dar ai o permanenta senzatie de accident pe cale sa se intample. Presa (fie ea online sau traditionala) intretine cu brio panica: e de ajuns sa arunci un ochi peste titlurile zilei ca sa fii convins ca totul se duce naibii si maine se va sfarsi lumea, deci oricum n-are niciun sens sa mai faci TU ceva.

Si, ia ziceti…va suna cunoscut scenariul? Par a fi ingredientele din oala cu tristete in care v-ati inecat?

Da, viata e grea si lumea e rea. Da, se intampla chestii extrem de nasoale in jurul nostru. Dar toate au un scop. Nu esti tu ala “cel mai special”, nu esti tu singurul care are astfel de dileme existentiale, generatia ta nu este singura cu probleme. Si nu te ajuta cu nimic daca te retragi complet in pustietate si nu mai vorbesti cu nimeni in afara de animalele tale (sau pasarele, dupa preferinte). Normal ca e comod acolo in lumea ta, ca n-are ce sa te mai distraga, dar fuga si ignoranta nu au rezolvat niciodata nimic.

Mai bine ia o pauza si respira. Cum ai ajuns aici? Ce n-ai facut bine? Ce trebuie sa schimbi? Ce ai invatat din asta? Incearca sa vezi “the big picture”. Ai avut un esec? Se mai intampla. Cu cat esuezi mai mult cu atat afli mai multe despre tine, despre cei din jur, despre cum functioneaza lucrurile in universul asta in care traim. Ai fost luat de prost? Aia e, pe viitor vei citi mult mai bine oamenii si intentiile lor si vei invata cum sa-i controlezi si ce bariere sa le impui astfel incat sa nu se mai repete.

Evita oamenii “toxici”, aia plini de energie negativa, carora nu le convine nimic si vor doar sa te faca sa te simti mizerabil. La categoria asta intra si haterii de pe internet – ati vazut voi vreodata hateri cu care sa poti sta decent de vorba, sa le explici calm punctul tau de vedere, si ei sa zica: “Da, asa e, ai dreptate, m-am inselat, peace and love my brother, hakuna matata!”? Pai nu, ca scopul lor e sa se agate de orice mizerie pentru a-i face si pe cei din jur sa se simta la fel de mizerabil si frustrati precum ei. Nu incerca  sa-i schimbi, nu le tine discursuri, nu incerca sa le intri in gratii, ca in cele mai multe cazuri e doar o pierdere de timp si energie. Si nu-i judecati, ca nu aveti de unde sa stiti din ce cauza a ajuns sa zaca atata ura in “za Gollums of za world”.

Lumea este exact asa cum o construiesti (sau “what goes around comes around”, daca-l preferati pe Justin Timberlake), deci mai bine lucreaza la sansele alea ca sa fie acul destinului in favoarea ta (ok, asta e momentul in care incep sa ma uimesc singur la cate “quotables” am putut baga in atat de putini pixeli). Concret: citeste carti, bloguri pozitive (si nu ma refer aici la mizerii spalatoare pe creier), fa sport, profita de zilele cu soare si iesi la plimbare, incearca sa mananci sanatos, experimenteaza, joaca-te, apuca-te de pictat, scapa de rutina, cauta sa cunosti oameni noi. Tine-i aproape pe cei cu aceleasi valori ca si tine. Fii sincer cu cei din jur si cu tine (sinceritatea e subestimata). Elimina ceea ce nu-ti face placere, fie ca e vorba de relatia actuala sau chestii banale, precum purtat pantofi sau mers la cununii religioase. Fara droguri sau alte dependente, ca sclavia nu e deloc frumoasa. Urmareste interviuri cu oameni care au incercat sa schimbe lumea in bine (fara sa faca mai mult rau pentru aceasta cauza, deci fara Hitlersi, ok?). Adu-ti aminte ca exista totusi si supereroi necunoscuti in jurul nostru, poate medici, pompieri, psihologi, profesori, oameni din asociatii caritabile, comedieni, artisti, scriitori…sau doar simpli oameni care ajuta cu fiecare ocazie fara sa aiba vreo agenda ascunsa, fara sa doreasca sa fie ridicata o statuie in cinstea lor.

VISURILE

VISURILE... Sunt cele mai frumoase lucruri din viata ta. Sunt cele pe care le inalti ca sa te inalte, cele care iti netezesc  aripile si ti le indreapta spre locul promis, sunt cele care dau existentei scop si culoare, sunt cele care te hranesc cu viata, sunt cele care iti dau speranta de viata chiar si pe patul de suferinta al dezamagirii supreme, sunt cele pe care banii le pot cumpara, dar nu le pot da intotdeauna viata sau stralucire. Si unde le depui pe toate? Carui Dumnezeu le inchini? Si unde le ingropi pe cele care te-au parasit? Unde le inalti pe cele care se nasc curand? Cand le nasti? Cand le ucizi? Cand le lasi sa creasca mari si sa ajunga adulte? Si ce faci cu cele pe care altii ti le calca in picioare si iti spun senin si indraznet: “stii, oricum acolo nu a fost nimic, era doar scrum”… Si ce ne facem cu ucigasii de visuri?

Ucigatorii de visuri… Sunt cel mai urat lucru din viata ta pentru ca esti naiv si ii vezi mai frumosi decat or sa fie vreodata. Sunt cei care ard si parjolesc si lasa nimic in urma ta. Cei care devasteaza si te smulg cu bruschete din campul tau plantat cu visuri care cresc si in miez de iarna, si in timpuri de criza, si in caz de calamitate naturala. Sunt cei care nu au ochi sa vada lacrimi, cei care nu au inima si nici timp sa te lase sa te aperi, sunt cei care au convingerea ca nu ti-au luat nimic, sunt cei care cunosc puterea sugestiei negative. Sunt cei pe care de multe ori nu-i urasti deoarece crima lor nu ti se pare deloc monstruoasa. Sunt cei care vor sa nu mai vrei si trec cu nepasare peste cadavre de visuri moarte, fara sa se mai uite in urma. Sunt cei care iti frang aripile si frang si aripile visului tau.

Sunt cei care, de fiecare data cand vrei sa zbori te trag de maneca inapoi, soptindu-ti in ureche ca ai rau de inaltime. Cei care, prea prinsi in prezent, nu se gandesc niciodata sa viseze la ceea ce ar putea fi… prea multe visuri te desprind de realitate, spun ei... Iar cel mai rau criminal de visuri este cel pe care il primesti firesc in viata ta si il poftesti sa ia loc in visurile tale, cel pe care il lasi sa faca parte din ele, cel pe care il confuzi la un moment dat cu cel mai frumos vis. Cel care iti promite iubirea si iti naste visul, cel care ti-l spulbera intr-un ceas de noapte tarzie. Cel mai puternic si fioros ucigas de visuri este cel care iti ucide visul de iubire. Pe el nu-l poti ierta niciodata. Pentru ca nu poti doar sa inchizi ochii si sa intorci spatele visului. Nu-i poti spune “adio, te-am uitat”. Pentru ca nu il uiti.

Pe ucigasii de visuri nu-i mai poti iubi. Poti doar sa-i inchizi intr-o temnita si sa nu-i mai lasi niciodata sa iasa de acolo. Poti sa te duci in templul tau sfant rugandu-te pentru propria mantuire. Poti sa nu-i lasi sa iti ucida visele de iubire. Pentru ca intr-o buna zi, o sa lasi pe altcineva sa iti inalte balonul cu visuri… Si cine mai rade acum? Cine mai viseaza? Cine viseaza din nou?

Un vis de iubire, un vis ca vei ajunge acolo unde nu a mai ajuns nimeni, un examen luat cu 10, un zambet pe care l-ai dorit de dinaninte de a te naste, o pasiune, o gradina de vara, o dupa-amiaza torida de vara, o plaja goala, o plimbare pe malul eternitatii, o distanta pe care poti sa o demonstezi, o atingere, o strafulgerare a mintii, nopti mai linistite, zile mai senine, un miracol, un telefon, o lacrima de fericire, un vis ca intr-o alta viata trecerea iti va fi mai usoara… balonase de speranta pe care crezi ca nimeni nu are puterea sa ti le sufle, balonasele pe care le eliberezi unul cate unul ca sa ajunga pe rand la destinatie… VISURI… ceva in care crezi din tot sufletul, ceva pe care nu ti-l poate lua nimeni, ceva pentru care nu s-au inventat inca monede virtuale… ceva minunat, care face sa iti creasca sufletul.. ceva atat de iluzoriu si de real ca iti transforma viata intreaga intr-o speranta de fericire…. NISTE VISURI poate… SIMPLE VISURI… dar nu lasa pe nimeni sa le duca departe de tine. Sunt acel tu care nu te paraseste niciodata.

Ganduri despre vise

Ma gandeam la vise, la visele mele, la felul cum realitatea in care traim, ne incurca foarte mult in realizarea viselor noastre.

Din carti invatam sa visam sa ajungem cat mai sus… Dar cat de sus? Pana si aici limitele ni le fixam singuri… chiar daca nu ajungem la limita fixata si simtim ca nu avem nici o sansa, inca mai luptam.

Ma gadesc ca poate ar trebui sa nu mai visez si sa-mi concentrez energia pe ceva mai realist. Sa nu-mi mai pierd timpul visand  si  uneori sa nu-mi mai pierd timpul pe nimicuri.

Acum ma gandesc ca poate inca  mai trebuie sa inteleg ceea ce  inima mea vrea mai mult, ca  trebuie  sa-mi definesc bine visele pe care vreau sa le urmez si ca ceea ce visez  sa nu fie doar impulsuri de moment care sa-mi creeze emotii puternice, dar  care nu s-ar concretiza in nimic  si ca vreau ca visele mele sa se poata realiza aici pe Pamant pentru a-mi pastra  echilibru.

Mereu visez la ceva, dar am si observat ca in ultima vreme,  ma opresc pentru a-mi  asculta visele.

Ieri imi faceam griji pentru viitorul meu,  astazi ma ingrijorez pentru zilele ce vor veni… traim in incertitudine.

Un lucru am invatat  , ca ceea ce este bine pentru mine si ma face fericit, este sa obtin doar ceea ce cu adevarat am nevoie . Nici mai mult nici mai putin.  Este asa ca si cum, as merge la magazin, as gasi haina perfecta care are dimensiunea perfecta, culoarea perfecta, calitatea materialului perfect etc… as cumpara-o pentru ca ma simt bine in ea, o pot folosi cu usurinta si ma poate ajuta sa-mi maschez defectele care ar ramane secretul meu.  E important sa port haina perfecta care ma ajuta sa ma simt bine, decat sa port  o haina poate la fel de frumoasa dar in care nu m-as simti bine deloc. Asa e si cu visele,  trebuie sa visez la ceva  de care cu adevarat am nevoie.

Acelasi lucru il vad si pentru sufletul pereche…

Inca sunt ingrijorat pentru mine, dar stiu ca am nevoie de mult curaj sa urmez directia pe care am pornit si ca nu ar trebui sa-mi fac griji deloc. Stiu ca uneori drumurile pe care pornim in viata nu intotdeauna sunt cele bune sau  corecte pentru noi, dar avem nevoie de ele  pentru ca numai asa, strabatandu-le pe cele rele,  vom gasi drumul bun pentru ceea ce vrem noi.  Ar trebui  sa ma gandesc ca Dumnezeu ma va ajuta sa-mi realizez visele si sa-mi gasesc pacea  si ca daca voi fi atent la semnele pe care le primesc in drumul meu aproape in fiecare zi,   voi sti pe care cotitura a drumului sa ma indrept pana  sa ajung pe culme.

Inca nu sunt sigur daca gresesc ca-mi fac griji  sau este bine ca ma ingrijorez   pentru ceea ce visez…

Sau poate  ca am mai multa nevoie de increderea in mine si in fortele mele.

Oare am de gand sa ma opresc sa mai visez?  Poate… intr-o zi !

Acum insa,  ma bucur intr-un fel ca in viata mea nu sunt numai zile frumoase,  pentru ca numai asa imi pot tine ochii deschisi.

Ai simtit vreodata

Ai simtit vreodata ca ti-e asa de dor de cineva incat ai fi in stare sa il scoti din vise pentru a-l imbratisa? Te-a durut vreodata intreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de o anumita persoana?

Dorul e un sentiment comun, mult prea des folosit de unii in zilele noastre. Ne e dor de o anumita mancare, de un anumit gust, ne e dor de o anumita activitate, ne e dor de un loc. Si daca irosim cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, cum mai ramane cu acel sentiment, acel fior care iti e strigat de fiecare celula din corp? Sa o numim dorinta? Dar cum sa fie dorinta ceva ce e mai presus de verbul „a dori”, ceva ce a ajuns o nevoie, asa cum apa e o necesitate.

Sa nu numim capriciu sau obsesie ceva ce ne tine treji nopti intregi, ceva care ne face sa ne simtim incompleti... Daca e un simplu capriciu de ce nu putem gasi altul pentru a uita de acesta?

Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce te bantuie la fiece ora din zi sau din noapte, ceva ce iti tine loc de hrana si apa, ceva ce te fascineaza ata de tare incat ti-e frica sa inchizi ochii ca sa nu ii pierzi nici un mintu din farmec.Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e dor”, dar au oare ei habar ce inseamna sa iti fie dor de cineva?

A-ti fi dor inseamna a te lasa purtat pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul lui(ei)...A te inveli in fiecare seara cu umbra inimii lui...A asculta ciripitul pasarilor cu speranta ca iti aduc un mesaj de la el9ea)...A te uita in oglinda si a vedea chipul lui(ei)...A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...A ii simti gustul sarutului in toti porii pielii tale...Si toate astea de la sute de kilometri distanta.

Se va gasi oare vreun leac pentru dor in absenta persoanei dorite? Nu, dar desigur putem incerca fel de fel de metode care ne amagesc ca ar putea da rezultate.

Incepi prin a-i nega si ignora existenta. Ne putem preface ca e ireal. Dar nu pentru mult timp. Amintirile ies la iveala. Te simti din ce in ce mai gol, mai pustiit. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste. Invelisul incepe sa se crape, sufletul tau incepe sa iasa din colivia in care l-ai inchis. Incepe sa ii simta si mai tare lipsa. Numele lui(ei) iti apare din nou pe buze. E parte din tine si asta nu mai poti ignora. Incetul cu incetul globul de minciuni dispare ca fumul de tigara...Doamne, cat iti e dor de el(ea)...

Ridic bărbia în speranța că așa am să pot să iau o gură ceva mai sănătoasă de aer. Nu reușesc însă decât să mă înec. Îmi cobor fruntea și îmi cuprind tâmplele în palme. Simt că îmi fuge pământul de sub picioare, dar nu în stânga sau dreapta. Picioarele mele sunt din ce în ce mai departe de mine. Ele sunt din ce în ce mai jos, abia le mai văd. Mă ia amețeala și renunț – închid ochii.

În stomac am același 46 american care bate la nesfârșit. Plămânii mei se tem de pauze, inima pompează din ce în ce mai puternic. Dacă vrea să o ia la fugă sper ca măcar să-mi aducă aerul de care am nevoie. Tac, inspir și atât. Ascult.

Deschid ochii. Sunt pe canapea. Laptopul mi s-a încălzit pe genunchi marcându-mi picioarele cu dungi amuzante. Florile s-au uscat. Ficusul s-a oprit de două săptămâni, nu vrea să mai crească. Măcar o frunză, luptă! Mă amuz. Ce pot să mai debitez la ora asta. Oboseala își spune cuvântul. Telefonul e lângă mine și nu sună.

Mă uit în jur. Sunt lucruri multe de care am ținut cu dinții și pe care simt că e vremea să…le schimb. După o lungă vreme în care tot ce am căutat a fost stabilitatea, cred că a venit vremea. Vremea pentru o nouă etapă, o nouă schimbare, o nouă acomodare, un alt echilibru. Le caut. Păstrez însă frica ursului care s-a mai ales cu o tunsoare de coadă. Așa că nu mă avânt.

Dar știu sigur. A venit vremea.

Kabbala

Ce este Kabbala? Pai este o ştiinţă secretă a magilor, o doctrină mistică ce încearcă să ofere, în special prin analogie, o explicaţie logică pentru originea şi destinul Universului şi a microcosmosului (Omul).

Kabbala este marea ştiinţa a corespondentelor secrete, tot ceea ce există întersectându-se şi influenţându-se reciproc, aceste corespondente scăpând însă “ochiului” neantrenat, majorităţii oamenilor.

Numerele
Aceasta doctrina acorda o atentie deosebita numarului si fortei acestuia. Vorbim deci despre Puterea Numarului, ideea pe baza careia Pitagora a fondat o intrega filozofie mistica. Kabala considera ca numerele rezuma in ele secretele intregului Univers si ne influenteaza viata. Mai mult, se considera ca numele unei persoane contine in el destinul acesteia, pe care il poti afla asociind literelor continute in nume, diferite numere, si extragand semnificatiile.

Iata cateva semnificatii ale cifrelor Kabbala:

1- aceasta este cifra Divinitatii, a Unitatii, indivizibila si absolut necesara.

2- cifra doi este reponsabila pentru incetarea unitatii si aparitia antagonismului, pusa deci la originea raului. Totusi ea se afla si la originea binarului, care nu conduce neaparat la combinatii nefaste, daca se reuseste stabilirea unei armonii, capatand chiar conotatii pozitive.

3- este o cifra sacra. Pana si lumea de dincolo este impartita in trei teritorii: Infernul, Purgatoriul, Paradisul; in stiintele oculte se considera ca omul are trei parti: corpul fizic, corpul mental, corpul astral. Este triunghiul cu cele trei puncte masonice. Si exemplele pot continua.

4- fiind un multiplu al lui 2, el prezice conflicte. Totusi cifra patru este asociata cu cuaternarul, care se exprima in punctele cardinale, in existenta celor patru evanghelisti, patru temperamente (coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic). Pentru kabalisti ea este asociata si cu crucea.

5- este considerata in general o cifra favorabila, care predispune in special la reusita in viata sentimentala. In Kabala ea reprezinta numarul lui Isus (cinci litere) dar si Pentagramul, stralucitoarea stea cu cinci colturi a gnosticilor.

6- ca dublu triunghi, hexagramul, cifra sase este, in ciuda credintelor populare care o asociaza cu Diavolul, o cifra buna, a libertatii si a muncii.

7- este la randul ei o cifra fatidica, poate chiar cea mai interesanta pentru mistici. In general se considera ca daca ceri unor persoane sa se gandeasca la o cifra de la 1 la 10, cei mai multi vor alege cifra 7. Insa trebuie sa insistati sa numeasca prima cifra care le vine in minte. Exista sapte pacate si sapte virtuti capitale. Iisus a rostit sapte cuvinte pe cruce, a obtinut sapte paini, Dumnezeu s-a odihnit in a saptea zi, intre Paste si Rusalii sunt sapte saptamani.

8- fiind dublu cuaternar, semnifica dureri, nereusite, doliu.

9- este o cifra foarte buna, fiind recomandata in jocurile de noroc. In mod normal femeia poarta 9 luni copilul, exista 9 ceruri ale ingerilor, si in mitologie exista 9 muze.

10- este considerat numarul perfect in Kabala si nu numai. Oare nu era nota 10 nota maxima pentru care munceam la scoala? Ea reprezinta decada, numita de obicei cu termenul evreiesc sephirot. Pornind de la aceasta, 100 reprezinta perfectiunea si 1000 perfectiunea absoluta, in calitate de cub al denarului.

Cat despre controversatul 13, acesta nu primeste o semnificatie absoluta, deoarece chiar si experienta si istoria au dovedit ca pentru anumite persoane el este un numar blestemat, iar pentru altii dimpotriva, binefacator.

De ce eu? De ce mie?

Oricare dintre noi, am avut la un moment dat de suferit, din pricina altor persoane, sau pur și simplu fără sa fie cineva vinovat. În acele momente ne simțim nedreptățiți și ne întrebăm: ”de ce eu? de ce mie?? Sunt atâția oameni care fac atâta rău acestei lumi și tocmai eu am fost ales să sufăr...”

   ”De ce eu?” așa s-au întrebat, de-a lungul istoriei omenirii, multe vieți omenești. La fel și mulți tineri din zilele noastre care, fără nicio vina, afla ca au cancer prea târziu, și din păcate nu se pot face prea multe.

   Cu toții cunoaștem personal, sau cel puțin din vedere - bețivani (si fumători), scandalagii, oameni de nimic, trântori, hoți ș.a. și ne întrebăm adesea ”de ce” ăștia care nu au grijă în niciun fel de sănătatea lor nu pățesc nimic? Asta nu înseamnă că le-aș dori lor rău, dar aș spune ca viața este nedreaptă de multe ori. Dacă unul care s-a străduit să ducă o viață sănătoasa - moare răpus de un nemilos cancer, iar unul care doarme în șanțuri  și duce o viața depravată - trăiește liniștit și nu se mai îmbolnăvește nici măcar de vreo răceala...

   ”De ce mor oameni nevinovați?” m-am întrebat adesea, oare este corect așa? oare un bețivan scandalagiu ce învață din asta? - că poate sa bea cât vrea, pentru că vor muri alții din diverse cauze și el tot nu crapă. Cam așa stau lucrurile pe Pământ din păcate, nu e mereu cum ar trebui să fie,lucrurile pot sa ia și alte forme chiar opuse logicii înțelese de noi, oamenii.

Descoperă 8 tipuri de sărut îndrăzneţe şi inedite după care tânjesc bărbaţii.

 Fă-l să plutească în extaz când îl atingi cu buzele!

1. Sărutul care mimează sexul oral

Sărutul franţuzesc poate fi şi mai erotic dacă îl laşi doar pe iubitul tău să-şi folosească limba, iar tu i-o cuprinzi cu buzele, ca şi cum i-ai face sex oral. Îi vei da o mie de fiori!

2. Sărutul frenetic din timpul sexului

Aţi ales o poziţie de sex în care staţi faţă în faţă şi buzele voastre aproape că se ating? Nu-i oferi tocmai acum un sărut franţuzesc ca la carte. Încearcă mai bine un sărut răvăşit şi pasional, în care îţi lipeşti buzele de ale lui şi le mişti uşor, dându-i senzaţia că îl mângâi. La fel de incitant pentru el este să-i atingi obrazul cu buzele şi să-i sufli aer cald pe piele, în timp ce te mişti uşor şi simţi că te apropii de orgasm.

3. Sărutul care face cât o mie de cuvinte

Când are o problemă şi-l vezi că se retrage tăcut într-un colţ, n-are sens să-l tragi de limbă ca să-ţi spună pe loc ce-a păţit, nici să-l asalţi cu sfaturi practice. Un gest vindecător, care valorează cât o mie de cuvinte, este să-i cuprinzi obrajii între mâini şi să-l săruţi tandru pe arcade, o zonă extrem de sensibilă!

4. Sărutul de bună dimineaţa

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa, deci orice bărbat îşi doreşte să primească un mic răsfăţ în zorii zilei. Oferă-i un sărut fin pe pleoape înainte să deschidă ochii, iar mai apoi lasă-l pe el să facă următoarea mişcare.

5. Sărutul de la sud

Desigur, îl poţi trezi dimineaţa şi într-un mod mai erotic, cu cel mai intim sărut pe care ţi-l poţi imagina... De multe ori, femeile transformă sexul oral într-un act mecanic şi pierd astfel din respectul partenerului de viaţă. Dacă ai decis că vrei să-i împlineşti iubitului tău această fantezie, fă-o într-un mod tandru! Transformă sexul oral într-un sărut intim, folosind gesturi tandre şi creative, nu mecanice.

6. Sărutul agresiv

Ocazional, merită să provoci o furtună într-un pahar cu apă. Surprinde-l pe iubitul tău cu un sărut pasional, dur, pătrunzător! Nu ezita să-i muşti uşor buzele sau să-l invadezi cu limba. Poţi da astfel startul unei partide senzaţionale de sex.

7. Sărutul sub apă

Fie că prindeţi o ploaie torenţială şi vă sărutaţi sub picurii de ploaie, fie că îl inviţi pe iubitul tău sub duş, merită să vă uniţi buzele într-un context atât de umed şi palpitant.

8. Sărutul fluture

Un sărut foarte popular şi, totodată, inedit, este cel în care nu-ţi foloseşti buzele, ci genele, ca să-ţi atingi iubitul. Merită să-l încerci şi tu cu iubitul şi să vezi ce reacţii vă trezeşte!

DRAGOSTE, URA, REALITATI GRELE

Dragostea si ura sunt o baterie. Departe de a fi sentimente distincte, sunt unul si acelasi sentiment care poate atinge polaritati diferite. Este nedrept ca avem denumiri pentru polaritati dar nu avem o denumire pentru baterie.

Cu siguranta dragostea si ura sunt una dintre numeroasele inlantuiri de doua polaritati pe care fiinta umana este capabila sa le perceapa in acest plan, dar sunt acelea in jurul carora fiinta umana tinde sa isi construiasca viata.

Si totusi, toate abordarile noastre fata de orice fel de sentiment, sunt egoiste. Obisnuim sa ne punem problema mereu legat de ceea ce am putea primi de la partener si mai putin legat de ceea ce-i putem oferi. Suntem intr-o majoritate coplesitoare, camatari de sentimente.

Relatiile se sprijina pe schimb. Pe reciprocitate si pe simetrie. Astfel pot rezista ani de-a randul si pot aduce pe lume copii, intr-un balon de sapun numit familie fericita. O iluzie frumos ambalata in care toti cei implicati se pot complace si simti minunat. Cu siguranta insa, daca cineva ar sapa adanc la radacina acestei iluzii, ar putea descoperi o fundatie de compromisuri, frustrari, neliniste, insatisfactii si desigur, nemarginit egoism.

Programati sa percepem totul dupa un anumit sablon, ne scapa din vedere o sumedenie de lucruri care tin strict de individ. Din acest motiv cea mai mare parte dintre abordarile noastre sunt gresite. Spre exemplu, suntem incapabili sa intelegem si sa tinem seama de drepturi.

Casatoria de pilda, nu este un act de cumparare a unei persoane, de ancorare a fiintei sale la fiinta ta. Casatoria nu este o garantie ca acel om este obligat sa te iubeasca pana la sfarsitul zilelor sale, sa iti fie fidel, sa isi infraneze instinctele sau sentimentele pentru tine. Si am certitudinea ca multe casatorii s-ar destrama instantaneu daca cei doi miri si-ar putea citi gandurile in clipa din fata altarului.

Oricine are dreptul de a face orice. Il are pur si simplu, dat de faptul ca fiecare este un individ independent, un altcineva. Singurul lucru care ne poate restrange paleta de optiuni este alegerea. Dar aceasta alegere trebuie sa fie obligatoriu una personala si nu impusa de vreo norma de convietuire sociala.

A constrange o alta fiinta umana sa faca alegerile convenabile tie este de un egoism putrefact. Singurul lucru just in fata unei alegeri facute in detrimentul tau, este ca tu sa faci o alta alegere. Sa accepti sau sa te intorci si sa pleci. Vorbind aici despre, iata, dreptul tau de a alege. Oricine este liber sa orice, exista desigur consecinte.

Lumea ne este plina de realitati inacceptabile, care au fost ambalate frumos, transformate in hibrizi de realitati cu gust si miros de iluzie. Sunt mai simple si mai convenabile. Viata in minciuna este intr-adevar comoda.

In adancuri insa, la radacina fundatiei, in pura realitate dezbracata in fata unui adevar cu privire rece de stapan, gasim femei care adorm noapte de noapte langa sotul lor cu un alt barbat in gand. Gasim barbati care prefera sa se refugieze in munca decat sa se grabeasca acasa la sotia pe care n-o mai gasesc atragatoare. Milioane si milioane de situatii cladite pe minciuna, acceptate si asumate din obisnuita, comoditate si mai ales din teama de singuratate.

Si totul, pentru ca nu suntem capabili sa intelegem ca totul se rezuma la DREPTURI si ca adevarata realitate, cea careia ne temem sa-i privim chipul, este greu de suportat pentru un creier neinvatat.

DESPRE SUFERINTA

Suferinta, la fel ca cele mai multe turmentari sufletesti specific umane, isi gaseste radacinile in mandrie. In incapacitatea de a accepta un fapt concret, intamplat sau pe cale sa se intample. In incapacitatea de a iesi rapid din tornada de ganduri si sentimente generate de o situatie data. O tornada hranita de confuzii, lupte interioare, intrebari, nevoi, dorinte. O tornada pe care putem alege sa o alimentam complacandu-ne intr-o situatie data sau pe care o putem abandona pur si simplu, cu un banal Shift+Del lasand-o sa se dizolve precum a aparut.

Ne putem imagina fiinta umana pasind pe o linie continua care se intinde spre orizont. Paseste de ceva vreme astfel incat nu poate concepe sa calce in dreapta sau in stanga. Este o obisnuinta. Un ritm care devine FIRESCUL. In punctul in care linia se frange, apare NEFIRESCUL. In functie de contextul in care se gaseste omul in punctul in care i s-a frant linia continua, apare o suferinta mai puternica sau mai slaba ca intensitate. Privit din exterior, deranjul sufletesc apare din incapacitatea de a intelege ca nu este de datoria liniei sa fie continua, precum a calca pe ea nu este un drept primit “by default”.

Doar acceptarea si detasarea pot aduce linistea. Acestea nu au nimic de-a face cu atitudinea fatalista ci doar atrag dupa sine o mai buna optimizare a timpului. Uneori nevoia umana de a lupta impotriva curentului nu aduce decat o prelungita suferinta. Acceptarea si detasarea nu vor suda ranile deschise, scurteaza insa o inutila agonie, un zbucium sufletesc lipsit de sens, incepand procesul de inchidere al acestor rani si cicatrizandu-le in final.

Fiinta umana insa alege uneori voluntar sa sufere. Suntem capabili uneori de un masochism pentru care nu se gasesc explicatii rationale. Paradoxal suntem capabil sa ne alimentam suferinta de care ne plangem, amestecand sentimentele de regret, durere, tristete intr-un malaxor sufletesc, hranindu-ne din amestecul lor, lasandu-l sa dospeasca uneori si sa ne aspire seva lasandu-ne fara vlaga. Se rezuma poate la simplul fapt ca avem nevoie, la intervale diferite de timp, sa gustam din toate.

Suferinta este o rana pe care fiinta refuza sau nu reuseste sa o inchida. Uneori refuzul vine chiar din placere neconstientizata. Alteori e pur si simplu imposibilitatea sau incapatanarea de a accepta situatia data. Am insa certitudinea ca omul poate invata sa-si diminueze suferintele sau chiar sa le anihileze, schimbandu-si doar optica asupra evenimentelor si cautand mai adanc la radacina acestora.

Lumea de dincolo de aparentele fizice !

Cred ca un nou moment a venit in evolutia omenirii. Un moment in care adevarata viata ne este aratata si unde libertatea suprema ne este dezvaluita. E un moment in care incepem sa simtim lucruri pe care , poate ,nu le-am simtit niciodata. E un moment in care incepem sa intelegem. Incepem sa simtim. Incepem sa traim. Sa traim ceea ce poate n-am trait niciodata.

E un moment in care constientizam desavarsirea noastra. E un moment in care il redescoperim pe Dumnezeu, fara teama de a fi judecati si fara sa ramanem prinsi in capcanele sociale despre ceea ce este moral si corect de facut si ce nu este. Cred ca a venit momentul in care sa ne eliberam de tot ceea ce ne-a tinut in suferinta si in indoiala.

Cred ca... nu mai cred nimic.

Pentru ca nu este vorba despre a crede, ci doar despre a trai. A trai acea viata pe care ne-am ales-o in momentul in care am decis sa venim in aceasta lume. Si daca pana acum, noi ca Omenire, credeam in religii, in reguli, in concepte, in forme, etc…cred ca acum a venit momentul in care incepem sa vedem cu adevarat ce este dincolo de forme, de religii, de reguli si de norme si putem simti esenta noastra pura si adevarata. Acea Esenta care ne uneste, care ne arata Calea, care ne da increderea, acea esenta care este in fiecare dintre noi si de unde izvoraste de fapt intelepciunea divina si dumnezeirea.

A venit momentul in care tu, fiinta minunata, sa te eliberezi de toate lucrurile exterioare care ti-au adus suferinta in viata ta si care te-au tinut sa nu-ti traiesti cea mai frumoasa versiune a inimii tale.

Am crezut pentru prea multa vreme ca aceasta viata pe care o traim este singura pe care o avem. Am trait prea mult timp in frica de moarte, crezand ca dupa aceasta calatorie totul se va sfarsi, iar Dumnezeu ne va pedepsi pentru greselile noastre. Am trait prea mult timp cu frica de Iad, cu frica de Dumnezeu, cu frica de pacat.

Am crezut pentru prea multa vreme ca fericirea noastra consta in lucrurile pe care le dobandim si in succesul profesional pe care il vom avea. Am incercat sa ne controlam copiii si sa ii manipulam

 intr-un mod inconstient sa faca ceea ce credeam noi ca este bine ca ei sa faca, pentru ca asa ne invatase societatea. Ne-am vandut de multe ori sufletul pentru a dobandi un lucru care credeam ca ne va aduce fericirea si succesul. I-am ranit pe cei din jurul nostru, pentru ca n-am stiut cum sa fim cu adevarat sinceri cu noi insine. Ne-am ranit pe noi insine, pentru ca am tot asteptat ca salvarea sa vina din afara si am tot asteptat ca altii sa ne aduca fericirea.

Am facut atatea lucruri in mod inconstient, incat nici macar nu am realizat cand pe drumul afirmarii personale, ne-am pierdut pe noi insine. Am facut de atatea ori lucruri pentru ceilalti, sperand ca la un moment dat ni se va intoarce favoarea si daca cumva nu ni s-a intors, am ramas dezamagiti de oameni.

Am pus atatea etichete, i-am judecat atat de mult pe cei din jurul nostru, am tinut atat de mult la parerea noastra, am cerut atat de mult, fara sa oferim nimic, am ranit atat de mult, pentru ca noi nu eram fericiti cu noi insine. I-am tradat pe ceilalti in clipa in care ei nu au facut asa cum am vrut noi ca ei sa faca. I-am prejudecat pe aceia care au ales un drum diferit de al nostru, fara macar sa ne punem in locul lor si sa intelegem de ce au ales ceea ce au ales.

Am facut atatea lucruri care ne-au ingreunat sufletul cu minciuni, cu tradari, cu suferinte si cu rautati…si am uitat sa alegem sa ramanem pentru 2 minute in pace si sa purtam o discutie sincera cu noi insine. L-am condamnat pe Dumnezeu pentru suferintele noastre si ne-am temut de el, fara macar a incerca sa-L cunoastem cu adevarat.

Acum, insa, cred ca a venit momentul ca toate acestea sa treaca. S-au intamplat, si-au facut rolul, dar acum un nou moment a venit in evolutia omenirii. Un moment in care sa ne cunoastem cu adevarat, sa aflam cine suntem si ce se afla dincolo de aceste aparente fizice. A venit vremea sa nu ne mai temem, ci sa ne eliberam si sa cunoastem adevarul inimii.

Ei bine, dincolo de toate lucrurile pe care tu le experimentezi in fiecare zi se afla o continua celebrare a uniunii divine si a iubirii infinite. Dincolo de toate acestea se afla o prezenta…o prezenta dumnezeiasca care nu cunoaste frici, temeri, limitari, prejudecati, rautati, care nu cunoaste binele sau raul, pentru ca stie ca totul ESTE. Si ca este perfect exact asa cum este. Acolo nu exista etichete si credinte, pentru ca tot ceea ce exista, Exista si atat. Si este perfect exact asa cum este. Acolo nu exista separare, pentru ca tot ceea ce este, UNA este si atat. Si este perfect exact asa cum este.

Dincolo de aceste lucruri pe care le traim, exista Adevarul care nu stie ca este adevar si ca este adevarat, pentru ca acolo nu exista fals sau adevarat, ci tot ceea ce este, ESTE si atat. Si este perfect exact asa cum este.

Dincolo de aceste lucruri, exista o petrecere continua a lui Dumnezeu, care se celebreaza pe sine insusi prin multiple si infinite forme, toate la fel de perfecte si de complete.

Lumea fizica este un taram minunat in care noi am venit ca si manifestari pentru a ne celebra existenta prin diversitate. Prin mii si mii de forme, dar toate ne conduc catre reamintire. Nimic din tot ceea ce exista in aceasta lume nu este real, precum nu este nici fals. Totul Exista, si atat. Si este perfect exact asa cum este.

Nu exista nimeni care sa ne judece, pentru ca noi suntem atat condamnarea, cat si condamnatul, cat si judecatorul. Noi suntem atat creatia, cat si Creatorul.

Dincolo de aceasta lume fizica, exista o suflare divina, care nici macar nu poate fi etichetata, pentru ca ea exista si exista in tot ceea ce exista. Dumnezeu nu are un nume sau o forma, pentru ca el este tot ceea ce Exista. Nu vreau sa te incurc, desi poate o fac. Dar ceea ce vreau sa spun cu toate astea este sa te opresti putin si sa simti.

Sa simti ce este in interiorul tau si sa respiri. Si sa poti trai dumnezeirea, sa o recunosti in interiorul tau si sa te eliberezi de toate conceptele si convingerile pe care le-ai avut pana acum despre tot ce inseamna viata. Viata, asa cum o vezi si o percepi tu, este la un nivel mult prea mic fata de tot ceea ce exista. Nu mai trai in separare, nu mai trai la un nivel atat de mic, nu mai trai doar prin prisma a ceea ce poti vedea sau a ceea ce poti intelege.

Elibereaza-te. Zbori. Treci prin viata viu si liber. Fara a mai prejudeca pe cineva, fara a mai astepta ceva de la cineva, fara a mai face rau, fara a mai jigni, fara a mai pune etichete. Aminteste-ti ca ceea ce traiesti aici, in aceasta viata pe care o poti vedea prin ochii astia, este doar o mica parte din tot ceea ce inseamna cu adevarat VIATA. Cu adevarat EXISTENTA!

Nu este nimic rau in niciun fel in care ai alege sa traiesti aceasta viata pe care o ai, dar in momentul in care incepi sa simti esenta divina care nu poate fi vazuta, dar care exista in toti si in toate, atunci te deschizi catre un orizont nelimitat,unde exista in acelasi timp toate posibilitatile si toate vietile. Unde nimic nu e rau sau bun, unde totul ESTE.

Invata sa descoperi sarbatoarea si magia divina de dincolo de aparentele fizice si lasa-te purtat prin viata de intelepciunea din interiorul inimii tale. Nu trebuie sa cunosti toate raspunsurile, nu trebuie sa stii ce va urma maine, sau unde te va conduce viata. Ai incredere in spontaneitatea dumnezeiasca, pune-te la dispozitia Sursei, fii un mesager al iubirii, al intelepciunii si al autenticitatii.

Renunta la frica. In lumea ADEVARATA nu exista frica si nu exista esec. Totul Exista, si atat! Si este perfect exact asa cum este!

Da-ti voie sa renunti pentru o clipa la tot ceea ce ai crezut vreodata despre viata si lasa-te purtat. Abandoneaza-te in Iubirea Infinita si las-o sa-ti calauzeasca pasii. Ai oportunitatea sa descoperi Divinitatea chiar in aceasta viata si sa te bucuri neincetat de abundenta si perfectiunea ei.

Lasa-te purtat! Fii precum apa…curge lin prin viata. Simte ce e acum in interiorul tau. Nu poti nega aceasta recunoastere divina!

Ce faci atunci cand nu stii ce sa faci?

Acele momente in care te trezesti dimineata si simti ca lipseste ceva:  sentimentul care iti colora un zambet pe chip si iti dadea putere pentru toata ziua. Cand ceea ce faci se transforma in simpla rutina si ajungi sa simti un gol imens. Nu stii care este motivul, dar stii ca esti nefericit. Atunci cand simti ca nu mai ai niciun scop si fiecare moment este o simpla prelungire a timpului.

Fiecare dintre noi trece prin astfel de clipe. Atingerea unui punct in care toate lucrurile din jur se intampla pentru ca au intrat in ordinea fireasca si nu pentru ca noi ni le dorim. Acel moment in care te gandesti la lucrurile care s-au intamplat in trecut si care au ridicat mari semne de intrebare, lasand in urma doar tristete. Incepi sa te intrebi care este scopul, pentru ca oricum te simti un suflet pierdut in banalitate.

Ce e de facut in astfel de momente? Ia-ti un minut si asculta cantecul naturii, priveste cerul si oamenii din jur. Gandeste-te in primul rand la tine, la ceea ce esti, la personalitatea ta, la ceea ce te face fericit. Asculta-ti dorintele si transforma-ti visele in realitate. Nimic nu este imposibil atunci cand speri si crezi cu tarie in puterea ta. Trebuie sa ai incredere in tine, si sa te gandesti la fiecare pas pe care trebuie sa il faci pentru a-ti obiectivul. Pasii marunti, dar fermi sunt cei care te vor conduce catre fericirea ta.

Tot ce trebuie sa faci este sa iti setezi un vis, acel vis pe care ti-l doresti in adancul sufletuluui tau, acel vis care iti ofera mai mult decat fericire. Fa tot ceea ce iti sta in putinta pentru a atinge acest vis. Niciun un vis nu este prea maret, prea imposibil, prea greu de atins, atata timp cat lupti in fiecare moment pentru a-l transforma in realitate.

Nu  uita ca viata este asa cum ti-o imaginezi. Transforma fiecare zi intr-un etern al fericirii si lupta continuu pentru visele tale.

Suflet linistit

Multe ganduri, sperante si un suflet linistit. Este unul dintre acele momente in care nu ma gandesc cu grija la planurile de viitor, ci mai degraba cu emotie si nerabdare. Este unul dintre acele momente in care m-am eliberat de toate problemele si mi-am lasat sufletul liber.

Este unul dintre acele momente, cand dupa o discutie cu o persoana draga iti dai seama ce dor iti era de nebunia de a fi fericit doar pentru ca traiesti acel moment. Pentru ca totul este trecator si nimic nu este mai important decat prezentul. Nu viitorul sau trecutul, ci clipa prezenta.

Uneori este mai simplu sa respiri fiecare moment. Sa opresti secunda si sa privesti cu atentie la tot ceea ce este in jurul tau. Sunt clipe care isi pierd unicitatea. Sunt clipe unice. Si atunci de ce sa nu le oferim importanta cuvenita? Sunt lucrurile cu care ne intalnim in fiecare zi si carora nu le-am dat niciodata importanta. Oamenii din metrou, sunetul orasului, drumul catre birou, tinerii indragostiti, cartile citite pe scaun, muzica din casti, scarile de la metrou.  Sunt toate acele elemente care formeaza un carusel. Caruselul vietii noastre. Pentru ca viata este ca intr-un parc de distractii. Intr-un moment te poti afla pe culmi, iar in celalat poti pierde totul. Dar nu asta este important, ci dorinta si entuziasmul de a lua totul de la capat de fiecare data.

De ce oare sa iti ingreunezi sufletul gandindu-te la toate lucrurile negative din viata ta?   La ce folos? Un suflet speriat este un suflet nefericit, iar nefericirea te transforma in altceva decat ceea ce esti.

Ia-ti o clipa si ofera o clipa de liniste sufleului tau. Deschide geamul si imbata-te cu muzica serii si a orasului. Nu te gandi la nimic, doar respira linistea.

Atitudinea pozitiva este cheia succesului

  Cu totii ne dorim sa simtim fericirea deplina. Sa ajungem in acel punct al vietii in care sa avem toate lucrurile pe care ni le dorim: sa avem relatia care sa ne ofere echilibru, sa avem acel job care sa ne reprezinte si care sa nu ne ofere doar o satisfactie materiala, sa avem prieteni care sa ne inteleaga, sa avem un drum drept pe care sa il urmam. Dar, de cele mai multe ori drumul nu este unul simplu, ci unul care ne pune la incercare. Indiferent de complexitatea situatiei prin care trecem, un singur lucru este cu adevarat important: atitudinea noastra.Nu exista nu pot, exista doar nu vreau! Atitudinea este modul in care privim lucrurile care ni se intampla si reactiile emotionale pe care le avem fata de evenimentele ce au loc in viata noastra. Atunci cand suntem pusi in fata unui obstacol, o mare parte dintre noi alegem sa ne cufundam intr-o stare de agonie si sa ne plangem de gravitatea situatiei spunand “eu nu mai pot”. O vorba celebra spune ”nu exista nu pot, exista doar nu vreau!”. A avea o atitudine negativa fata de lucrurile pe care trebuie sa le rezolvam nu ne va aduce nimic bun, nici macar rezolvarea lor. Fiecare situatie prin care trecem, oricat de grava ar fi ea, este o experienta de viata din care trebuie sa invatam ceva. Fiecare lucru se intampla cu un anumit motiv, fie ca realizam acum sau mai tarziu.Orientarea catre obiective Atunci cand suntem pusi in dificultate trebuie sa adoptam o atitudine care sa ne motiveze sa ne adunam puterea si energia necesara solutionarii problemei. Este important sa avem o atitudine deschisa, pozitiva si sa ne focalizam asupra modalitatilor prin care putem iesi din impas. Trebuie sa ne orientam catre rezultatele pe care ni le dorim si sa luptam sa le atingem. Atunci cand ne gandim la ceea ce ne dorim si avem atitudinea corespunzatoare lucrurile bune vor veni de la sine.O atitudine pozitiva inseamna sa fim pregatiti sa lasam negativismul in urma noastra si sa ne indreptam atentia catre toate lucrurile frumoase care ne inconjoara. Atunci cand nutrim sentimente de binedispunere si de optimism, nimic rau nu se poate intampla. Energia pozitiva pe care o transmitem ne va ajuta sa trecem cu succes peste toate situatiile dificile. Chiar si in momentele in care consideram ca nu avem abilitatile necesare pentru a rezolva o problema, o atitudine pozitiva ne va ajuta sa ne concentram mai mult pe rezultat. Nu putem sa ne oprim gandurile negative, dar putem incerca sa ne focalizam mai mult pe cele pozitive, ele sunt cele care ne vor ajuta cel mai mult. De cate ori ne gandim la ceva care ne ofera o stare de bine, ne vom simti mai bine si acest lucru se va reflecta in atitudinea noastra.Nimic nu este imposibil si nimic nu este irealizabil, totul se reduce la atitudinea pe care o avem fata de un obiectiv pe care dorim sa il realizam, fata de un vis pe care dorim sa il indeplinim, fata de noi si de modul in care ne percem. O atitudine pozitiva constituie cheia succesului!

Prezentul, viitorul... viata.. si noi

Viitorul suna ca un lucru serios. Trebuie sa iei decizii. Studii, cariera, cuplu, familie… cate si mai cate se ingramadesc pe capul tau. Putin cate putin, te incovoi sub povara fiecarei chestiuni careia ii acorzi importanta. De ce avem impresia ca a fi adult inseamna automat sa iti compui o fata grava, sa declari lucruri seci si sa gandesti dur si rational? Pana si fleacuri precum platirea facturilor devin de importanta majora. Privesti fugar copiii intalniti in drum si murmuri cu invidie: “Ce le pasa lor…n-au nicio grija”.

Grijile sunt pentru omul modern o conditie a existentei sale. S-a pierdut de mult cultura traiului tihnit. Prea multi dintre noi ne ingrijoram pentru diverse lucruri pe care oricum nu le putem schimba - cel putin, nu prin ingrijorarea propriu-zisa. La ce bun sa irosim energie pretioasa facandu-ne griji? Ce-i drept, grijile ne dau impresia ca ne concentram asupra unor lucruri serioase, dar cu siguranta exista moduri mai productive de a-ti petrece timpul.

In loc sa deplangi situatii si imprejurari asupra carora nu ai oricum nici un control, mai bine ai constientiza ca ingrijorarea in sine nu atrage schimbari pozitive.

Ca sa mai eliberezi o parte din tensiune, vorbeste cu cineva in care ai incredere, apeleaza la judecata cuiva din exterior, mai putin implicat decat tine. Uneori, padurea nu se vede din cauza copacilor. Concentreaza-ti energia pe gasirea solutiilor si pe aplicarea acestora in viata reala.

Cand iti faci griji, e ca si cum te-ai da intr-un balansoar: iti ocupa timpul, dar nu te duce niciunde.

Ce fac copiii sa isi pastreze veselia? Se joaca. Jocul este bucuria de a controla in mod creativ lucrurile, de a da noi forme lumii tale indiferent de lumea de afara.

De ce nu ai schimba si tu perspectiva? Inspira-te din lejeritatea fireasca cu care se joaca copiii. Fa lucrurile cu drag si din aceasta placere vor iesi rezultate mai bune decat din sobrietate impusa si sterila.

Psihologii si antropologii iti vor confirma oricand ca jocul nu este o pierdere de timp specifica unei varste necoapte, ci o activitate simbolica cu rol de formare. Puterea sa creativa nu se incheie o data cu atingerea majoratului. Oamenii joaca in permanenta jocuri, dar majoritatea se bazeaza pe manipulare si dominare. Nu la acestea ma refer. Apropie-te de copiii din jur si obisnuieste-te sa copilaresti ca pe vremuri. Daca nu poti chiar asa, din prima, fa exercitii de readaptare, joaca-te cu cuvintele, cu culorile, cu privirile. Poate ai un animal de casa cu care iti face placere sa te joci din cand in cand. Sau poate ai prieteni cu care sa te intreci la o partida de carti sau de sah. Pastreaza jocul ca pe o arma impotriva gravitatii mutilante.

Adultii au dreptul lor la fericire simpla si nealterata de ratiuni pragmatice. Exerseaza deschiderea si increderea in sine. Imaginatia o sa urmeze caile pe care i le deschizi. Ai idee cat de importanta este puterea de a visa?

Mai tii minte credinta neclintita a copilariei ca “totul este posibil”? Recuperand toate acestea, recuperezi o parte importanta din tine. Asa cum s-a exprimat un copil la examenul de admitere, “Creierul este un organ oarecum indispensabil capului”, :)) insa inima este cu adevarat de neinlocuit.