VISURILE

VISURILE... Sunt cele mai frumoase lucruri din viata ta. Sunt cele pe care le inalti ca sa te inalte, cele care iti netezesc  aripile si ti le indreapta spre locul promis, sunt cele care dau existentei scop si culoare, sunt cele care te hranesc cu viata, sunt cele care iti dau speranta de viata chiar si pe patul de suferinta al dezamagirii supreme, sunt cele pe care banii le pot cumpara, dar nu le pot da intotdeauna viata sau stralucire. Si unde le depui pe toate? Carui Dumnezeu le inchini? Si unde le ingropi pe cele care te-au parasit? Unde le inalti pe cele care se nasc curand? Cand le nasti? Cand le ucizi? Cand le lasi sa creasca mari si sa ajunga adulte? Si ce faci cu cele pe care altii ti le calca in picioare si iti spun senin si indraznet: “stii, oricum acolo nu a fost nimic, era doar scrum”… Si ce ne facem cu ucigasii de visuri?

Ucigatorii de visuri… Sunt cel mai urat lucru din viata ta pentru ca esti naiv si ii vezi mai frumosi decat or sa fie vreodata. Sunt cei care ard si parjolesc si lasa nimic in urma ta. Cei care devasteaza si te smulg cu bruschete din campul tau plantat cu visuri care cresc si in miez de iarna, si in timpuri de criza, si in caz de calamitate naturala. Sunt cei care nu au ochi sa vada lacrimi, cei care nu au inima si nici timp sa te lase sa te aperi, sunt cei care au convingerea ca nu ti-au luat nimic, sunt cei care cunosc puterea sugestiei negative. Sunt cei pe care de multe ori nu-i urasti deoarece crima lor nu ti se pare deloc monstruoasa. Sunt cei care vor sa nu mai vrei si trec cu nepasare peste cadavre de visuri moarte, fara sa se mai uite in urma. Sunt cei care iti frang aripile si frang si aripile visului tau.

Sunt cei care, de fiecare data cand vrei sa zbori te trag de maneca inapoi, soptindu-ti in ureche ca ai rau de inaltime. Cei care, prea prinsi in prezent, nu se gandesc niciodata sa viseze la ceea ce ar putea fi… prea multe visuri te desprind de realitate, spun ei... Iar cel mai rau criminal de visuri este cel pe care il primesti firesc in viata ta si il poftesti sa ia loc in visurile tale, cel pe care il lasi sa faca parte din ele, cel pe care il confuzi la un moment dat cu cel mai frumos vis. Cel care iti promite iubirea si iti naste visul, cel care ti-l spulbera intr-un ceas de noapte tarzie. Cel mai puternic si fioros ucigas de visuri este cel care iti ucide visul de iubire. Pe el nu-l poti ierta niciodata. Pentru ca nu poti doar sa inchizi ochii si sa intorci spatele visului. Nu-i poti spune “adio, te-am uitat”. Pentru ca nu il uiti.

Pe ucigasii de visuri nu-i mai poti iubi. Poti doar sa-i inchizi intr-o temnita si sa nu-i mai lasi niciodata sa iasa de acolo. Poti sa te duci in templul tau sfant rugandu-te pentru propria mantuire. Poti sa nu-i lasi sa iti ucida visele de iubire. Pentru ca intr-o buna zi, o sa lasi pe altcineva sa iti inalte balonul cu visuri… Si cine mai rade acum? Cine mai viseaza? Cine viseaza din nou?

Un vis de iubire, un vis ca vei ajunge acolo unde nu a mai ajuns nimeni, un examen luat cu 10, un zambet pe care l-ai dorit de dinaninte de a te naste, o pasiune, o gradina de vara, o dupa-amiaza torida de vara, o plaja goala, o plimbare pe malul eternitatii, o distanta pe care poti sa o demonstezi, o atingere, o strafulgerare a mintii, nopti mai linistite, zile mai senine, un miracol, un telefon, o lacrima de fericire, un vis ca intr-o alta viata trecerea iti va fi mai usoara… balonase de speranta pe care crezi ca nimeni nu are puterea sa ti le sufle, balonasele pe care le eliberezi unul cate unul ca sa ajunga pe rand la destinatie… VISURI… ceva in care crezi din tot sufletul, ceva pe care nu ti-l poate lua nimeni, ceva pentru care nu s-au inventat inca monede virtuale… ceva minunat, care face sa iti creasca sufletul.. ceva atat de iluzoriu si de real ca iti transforma viata intreaga intr-o speranta de fericire…. NISTE VISURI poate… SIMPLE VISURI… dar nu lasa pe nimeni sa le duca departe de tine. Sunt acel tu care nu te paraseste niciodata.