Mai credem ?

Pornesti la drum entuziasmat, visezi sa salvezi lumea, dar esti  respins cu fiecare ocazie fiindca nu te incadrezi in tiparele a ceea ce societatea contemporana considera ca e *normal*. Totul e instabil, sistemul se da peste cap de la o zi la alta, esti stresat, presat din toate partile, iti faci griji ca ti-ai putea pierde jobul, prietenii, iubitul/iubita, familia, ca o sa te ignore toti, ca n-o sa-ti mai raspunda nimeni niciodata la telefoane, mail-uri sau mesaje private date pe Facebook sau Twitter, ca o sa uite ca ai existat vreodata. Ti se aminteste cu fiecare ocazie ca de fapt esti doar tu impotriva tuturor, altii doar incearca sa te traga-n jos, in groapa cu noroi. Se bucura atunci cand esuezi. Sau, si mai rau, pur si simplu nu ii intereseaza persoana ta nici cat negru sub unghia de la degetul mic de la picior.

Te chinui sa adormi, uneori ai cosmaruri, cand te trezesti nu prea iti dai seama daca exista vreun motiv pentru care sa merite sa te ridici din pat. Esti permanent obosit, ai impresia ca porti un razboi cu tot felul de balauri, politicieni, dinozauri, avocati, zmei, masoni, extraterestri, Gigei, Dorei, rude ale monstrului din Loch Ness. Si cu multiplele tale personalitati. Poate ca esti nebun.

Iti ridici in jur fortarete si incerci sa mentii relatiile la un nivel limitat, cat mai superficial, pentru a nu le oferi altora munitie pe care la un moment dat cu siguranta vor ajunge s-o foloseasca impotriva ta. Cu toate astea, reusesc sa te pacaleasca si sa se strecoare in viata ta oameni rai, care te mint cu zambetul pe buze, se arata interesati de tine si iti dau de inteles ca ai conta pentru ei, ca-ti vor doar binele. Sau, in naivitatea ta, crezi ca tu esti cel care ii va schimba macar cu 90 de grade. La un moment dat dispar in mod dezastruos (si spectaculos) si dupa ei potopul: te lasa contempland cam cat de rau ai fost manipulat, folosit, ranit. Nu te poti abtine sa nu-ti imaginezi cum i-ai distruge, daca ai avea ocazia sa te razbuni. Iti promiti – din nou – ca nu vei mai permite sa se intample asa ceva.

Te inchizi si mai mult in tine, continui sa inalti zidurile de auto-aparare. Incerci sa nu uiti cine esti. Nu stii incotro te indrepti, dar ai o permanenta senzatie de accident pe cale sa se intample. Presa (fie ea online sau traditionala) intretine cu brio panica: e de ajuns sa arunci un ochi peste titlurile zilei ca sa fii convins ca totul se duce naibii si maine se va sfarsi lumea, deci oricum n-are niciun sens sa mai faci TU ceva.

Si, ia ziceti…va suna cunoscut scenariul? Par a fi ingredientele din oala cu tristete in care v-ati inecat?

Da, viata e grea si lumea e rea. Da, se intampla chestii extrem de nasoale in jurul nostru. Dar toate au un scop. Nu esti tu ala “cel mai special”, nu esti tu singurul care are astfel de dileme existentiale, generatia ta nu este singura cu probleme. Si nu te ajuta cu nimic daca te retragi complet in pustietate si nu mai vorbesti cu nimeni in afara de animalele tale (sau pasarele, dupa preferinte). Normal ca e comod acolo in lumea ta, ca n-are ce sa te mai distraga, dar fuga si ignoranta nu au rezolvat niciodata nimic.

Mai bine ia o pauza si respira. Cum ai ajuns aici? Ce n-ai facut bine? Ce trebuie sa schimbi? Ce ai invatat din asta? Incearca sa vezi “the big picture”. Ai avut un esec? Se mai intampla. Cu cat esuezi mai mult cu atat afli mai multe despre tine, despre cei din jur, despre cum functioneaza lucrurile in universul asta in care traim. Ai fost luat de prost? Aia e, pe viitor vei citi mult mai bine oamenii si intentiile lor si vei invata cum sa-i controlezi si ce bariere sa le impui astfel incat sa nu se mai repete.

Evita oamenii “toxici”, aia plini de energie negativa, carora nu le convine nimic si vor doar sa te faca sa te simti mizerabil. La categoria asta intra si haterii de pe internet – ati vazut voi vreodata hateri cu care sa poti sta decent de vorba, sa le explici calm punctul tau de vedere, si ei sa zica: “Da, asa e, ai dreptate, m-am inselat, peace and love my brother, hakuna matata!”? Pai nu, ca scopul lor e sa se agate de orice mizerie pentru a-i face si pe cei din jur sa se simta la fel de mizerabil si frustrati precum ei. Nu incerca  sa-i schimbi, nu le tine discursuri, nu incerca sa le intri in gratii, ca in cele mai multe cazuri e doar o pierdere de timp si energie. Si nu-i judecati, ca nu aveti de unde sa stiti din ce cauza a ajuns sa zaca atata ura in “za Gollums of za world”.

Lumea este exact asa cum o construiesti (sau “what goes around comes around”, daca-l preferati pe Justin Timberlake), deci mai bine lucreaza la sansele alea ca sa fie acul destinului in favoarea ta (ok, asta e momentul in care incep sa ma uimesc singur la cate “quotables” am putut baga in atat de putini pixeli). Concret: citeste carti, bloguri pozitive (si nu ma refer aici la mizerii spalatoare pe creier), fa sport, profita de zilele cu soare si iesi la plimbare, incearca sa mananci sanatos, experimenteaza, joaca-te, apuca-te de pictat, scapa de rutina, cauta sa cunosti oameni noi. Tine-i aproape pe cei cu aceleasi valori ca si tine. Fii sincer cu cei din jur si cu tine (sinceritatea e subestimata). Elimina ceea ce nu-ti face placere, fie ca e vorba de relatia actuala sau chestii banale, precum purtat pantofi sau mers la cununii religioase. Fara droguri sau alte dependente, ca sclavia nu e deloc frumoasa. Urmareste interviuri cu oameni care au incercat sa schimbe lumea in bine (fara sa faca mai mult rau pentru aceasta cauza, deci fara Hitlersi, ok?). Adu-ti aminte ca exista totusi si supereroi necunoscuti in jurul nostru, poate medici, pompieri, psihologi, profesori, oameni din asociatii caritabile, comedieni, artisti, scriitori…sau doar simpli oameni care ajuta cu fiecare ocazie fara sa aiba vreo agenda ascunsa, fara sa doreasca sa fie ridicata o statuie in cinstea lor.