> Prin anul nouă sute nouă
> Nu mai eram un oarecare,
> Veneam la clubul „Lumea Nouă”
> Şi alte cercuri literare.
> Îl cunoscusem pe Gârleanu,
> Pe Cincinat, pe Eftimiu
> Şi-a apărut, de Minulescu,
> „Romanţe pentru mai târziu”.
> Visam să cuceresc o lume,
> Să schimb humorului tiparul,
> Că publicasem nişte versuri
> Într-un săptămânal, „Ţânţarul”.
> Văzând directorul revistei
> Că am talent de pamfletar,
> Fără să steie mult pe gânduri
> M-a angajat ca secretar.
> Redacţia era în centru;
> O cameră unde-ncăpea
> Biroul, scaune, dulapul,
> Maculaturi şi-o canapea.
> De joi, când apărea revista
> Şi până lunea care vine
> Redacţia era închisă
> Şi cheile erau la mine.
> Directorul, un om politic,
> Cu redingotă şi cu cioc,
> Venea în timpul săptămânii,
> Însă duminica de loc.
> Aşa că tânăr, cu speranţe,
> Plutind în sferele senine,
> Mi-nchipuiam că-n toată ţara
> Nu-i altul mai grozav ca mine!
> Şi într-o sâmbătă, pe seară,
> Plimbându-mi visul pe Lipscani,
> M-am cunoscut cu o fetiţă
> Cam de vreo douăzeci de ani,
> De parcă Dumnezeu din ceruri
> Vrând dorurile a-mi înfrâna,
> O nimfă mi-a trimis în cale
> Şi mi-a şoptit: - Ionică, na!
> Nici nu-mi mai încăpeam în piele
> De-acest potop de fericiri,
> C-avea cosița în inele
> Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri,
> Guriţa roşie şi mică
> Şi ochii negri, plini de foc,
> Că tot privindu-i mi-era frică
> Să nu pleznesc de-atât noroc!
> Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.
> Un film cu Eva şi Adam.
> O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
> Că doar prin mâini ne-nțelegeam.
> Târziu, cam după miezul nopţii,
> Ca-un autentic amorez,
> Am invitat-o ca să vadă
> Redacţia unde lucrez.
> În cameră, printre săruturi,
> Înghirlandate în rondele
> Am proclamat-o-ntr-o poemă
> Prinţesa visurilor mele!
> Şi dimineaţa, pe la zece,
> Când vream să-i mai dedic o strofă,
> Deodată, a bătut în uşă
> Directorul! O catastrofă!
> În clipe de-astea, turbulente,
> Tu nu ştii singur ce să faci:
> S-ascunzi după birou fetiţa,
> Sau cât mai grabnic să te-mbraci.
> Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
> Când n-ai un pic de prevedere:
> Eu, numa-n pantalon şi guler,
> Şi ea cu nudul la vedere!
> Directorul, galant din fire,
> Privind-o a şoptit:- Scuzaţi!
> Iar eu am spus: - Mi-e verişoară,
> Venit-aseară din Galaţi!
> A scotocit printre sertare,
> A scos grăbit un manuscris,
> Şi când fu gata de plecare,
> M-a tras de-o parte şi mi-a zis:
> - Să nu fii supărat, Ionică,
> Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
> Acum trei luni, fetiţa asta,
> A fost şi verişoara mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu