Eu cu mine, avem multe probleme. Unele le ştii, altele nu.
Eu cu mine, redescoperim cum e să nu îţi pese de nimeni, să fii...tu cu tine.
Deci eu cu mine. Deci fără “ingrediente” extra. Eu cu mine trecem prin mai
multe probleme peste care nu ne-am fi gândit că o să fie nevoie să trecem
vreodată...sau în curând. Deci eu cu mine trebuie să ne remodelăm, să ne
re-adaptăm, să ne...redefinim. Eu cu mine de-abia ne re...descoperim. Eu şi cu
mine suntem sătui de restul omenirii. De cei care au aşteptări de la noi, de
cei care au vise legate de noi, de cei care vor ceva, orice...Eu şi cu mine
iubim nisnoarea şi îngerii pe zăpadă, ploaia şi lacrimile amestecate cu stropii
ce cad, câmpul şi florile ce
ne-mpresoară şi ne-mpresoară şi
ne-mpresoară. Eu cu mine iubim liliacul...alb, mov, zburător. Eu cu mine iubim
orice rozător! Eu cu mine şi-atât! E de-ajuns. Eu cu mine nu pot să spun că-i
de nepătruns.
Vreau
să fiu singur, habar nu am pentru cât timp. Ştiu doar că e mai bine aşa. Că am
nevoie de o perioadă în care să mă redescopăr. Că am fost multă vreme la
dispoziţia altora, că m-a costat, că am uitat cum e să fiu eu şi-atât! Că mi-e
dor de asta şi că momentan oricum nu mă pot angaja în alt fel de relaţii...am
probleme de familie mai mari decât Everestul (în mintea mea sunt cele mai mari,
chiar dacă pentru alţii nu depăşesc înălţimea unui deal!). Am multe pe cap şi
nu mă pot concentra la altceva. Îmi cer iertare de la un singur om, ştiu că nu
o să-i fac nici un bine. Dar trebuie să înţeleagă că nici pe mine nu mă pot forţa
să-i ofer...ce vrea sau măcar o parte a mea. Sunt prea fucked up ca să pot
merge mai departe. Înţeleg că cineva m-ar fi acceptat oricum aş fi. Doar că eu
nu mă pot oferi nicicum. Aşa că iartă-mă, urăşte-mă, fă ce vrei cu mine. Am
vrut, din tot sufletul, dar nu pot...dincolo de câte un gol în stomac din când
în când, nu e decât un sentiment de prietenie...Şi teama că, dacă ar fi mai
mult...s-ar pierde pe drum. Eu cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu