De-o fi sa mor,sa nu ma plangi, Sa canti iubirea ce s-a stins Si galbeni trandafiri sa-mi pui Pe ochii mei ce s-au inchis. De am sa plec si n-am sa vin La pieptul tau cu drag sa-ti cant, Sa nu ma cauti ci s-asculti Voi fi o batere ce vant. De n-am sa trec pe strada ta In noptile tarzii de vara, Tu sa privesti din cand in cand... Cerul Vo fi o mica stea polara. Si daca drag eu ti-am fost Si dor iti va fi candva de mine Sa te gandesti la ce-i frumos Si tandru, la iubirile senine
luni, 16 februarie 2015
URINA ... CAH ? .... MAI GANDESTE-TE ...
Este o acţiune mecanică pe care corpul tău o face în fiecare zi - urinarea. Însă nu ştii aceste lucruri despre propria urină.
O persoană urinează în medie de 6,3 ori pe zi.
Romanii obişnuiau să folosească urina drept apă de gură. Se credea că amoniacul albeşte dinţii.
Jucătorul de baseball, Moises Alou, urinează pe mâini pentru a le face să fie mai rezistente şi să nu poarte mânuşi.
Dar s-a dovedit că urina înmoaie mâinile.
Recordul mondial la urinat este de 508 secunde.
Pentru că este o sursă de nitrogen, urina a fost folosită la fabricarea prafului de puşcă.
Urina are culoare gălbuie din cauza bilei. Însă poate căpăta şi alte culori în funcţie de ceea ce mănânci.
Roz de la rubarbă, galben de la vitamina B, maro de la suplimente alimentare, roşie de la sfeclă.
Unii cred că dacă beau urină, se vindecă de la răceli la cancer.
Terapia cu urină înseamnă să bei ori să aplici urina pe diverse zone ale corpului.
Cine bea urină?
Unii alergători, practicanţii medicinei ayurvedice, J.D. Salinger - a scris romanul De veghe în lanul de secară, actorii Sarah Miles, Pat Boone, cântăreaţa Ke$ha, mama lui Elvis.
În manualele armatei se spune că urina nu se foloseşte DELOC în condiţii de supravieţuire.
Urina e sterilă, deci oamenii o folosesc pentru a-şi curăţa rănile.
Însă este sterilă doar în vezică şi se contaminează foarte uşor.
Şi femeile pot urina din picioare, asemeni bărbaţilor, cu ajutorul unor conuri speciale.
Dacă “te ţii” şi nu urinezi, poţi muri. Aşa a murit o femeie care nu a urinat pentru a câştiga un concurs.
Deci dacă trebuie să mergi, mergi!
duminică, 18 ianuarie 2015
CE ARUNCI ȘI CE PĂSTREZI
IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ GĂSEŞTI O CUTIE CU SUC CARE ZACE de câteva luni într-un colţ al frigiderului. Poate ai curajul s-o deschizi, dar cu siguranţă nu vei risca să guşti – mirosul pătrunzător şi textura băuturii sunt indicii clare că nu e cazul s-o torni în bolul cu cereale. Măcar ai scăpat de stările de greaţă. Dar dacă înlocuim sucul cu un sirop?
Hmmm. Arată OK.
Nici nu miroase ciudat…
În final, vei decide dacă e cazul să-l foloseşti ori să-l arunci ţinând cont de singurul indiciu: data expirării. În realitate însă, multe medicamente eliberate fără prescripţie medicală nu se transformă în otravă şi nici nu au efect placebo la un minut – ori un an – de la data expirării. „Aceasta indică, pur şi simplu, perioada în care compania farmaceutică poate garanta potența medicamentului şi siguranţa utilizării lui“, spune David Apgar, profesor asistent de farmacologie la Universitatea Arizona. „Dacă medicamentul a fost testat timp de trei ani, asta nu înseamnă că nu va rezista şase. Doar că nu a demonstrat nimeni asta.“ Îți arătăm când e bine să ții cont de data expirării, când să n-o depășești și când e OK s-o ignori.
Cremă de protecţie solară
ȚINE CONT Regula nr.1: Înainte să foloseşti orice medicament expirat, gândeşte-te la cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla în caz că nu mai are efect. Când e vorba de crema de protecţie solară, rişti să faci cancer de piele. „Aşadar, aruncă întotdeauna produsele expirate“, spune Stephen Hoag, profesor de ştiinţe farmaceutice la Universitatea din Maryland. Mai mult, dacă obişnuieşti să laşi crema să se „coacă“ lângă tine pe plajă, în loc s-o ţii în cameră ori la umbră, ar trebui s-o arunci înainte să expire. Căldura poate accelera descompunerea ingredientelor active, scăzând gradul de protecţie.
Aspirină
TRAGE DE TIMP „S-a demonstrat că potența aspirinei scade odată cu trecerea timpului“, spune Lee Cantrell, profesor de farmacie clinică la UC San Francisco. De exemplu, într-un studiu publicat recent în JAMA Internal Medicine, dr. Cantrell şi colegii lui au descoperit că aspirina veche de câteva decenii a păstrat doar un procent din concentraţia iniţială. Dar cum stă treaba cu o cutie expirată acum un an? În acest caz, nu te baza pe ochi – nasul tău va şti răspunsul. „Aspirina se descompune în acid acetic, care miroase ca oţetul“, spune dr. Apgar. „Nu e periculoasă, dar nici nu e de efect.“
Benzoil peroxid
(tratament antiacneic)
IGNORĂ În lupta împotriva timpului, benzoil peroxidul are un avantaj semnificativ în privinţa mărimii, fiind o moleculă destul de mică. Moleculele mai mici se absorb uşor în piele şi există o concentraţie crescută de benzoil peroxid în fiecare strat de cremă. Prin urmare, pierderea unor molecule nu va modifica semnificativ acţiunea tratamentului antiacneic.
Apă de gură
ȚINE CONT Deşi unele produse au efect antiseptic, ele dispun şi de o cantitate mare de apă. Asta creşte riscul dezvoltării bacteriilor – „mai ales după doi ani, când acţiunea ingredientelor active începe să scadă“, spune Jennifer Jablow, stomatolog din Manhattan. Desigur, dacă mai ai sticla cumpărată acum doi ani, e clar că între timp ţi-a expirat şi viaţa amoroasă.
Dextrometrofan
(inhibă tusea)
ȚINE CONT Investeşte într-o sticlă nouă. Într-un studiu spaniol, cercetătorii au supus un sirop antituse la un test de durabilitate și au constatat că gradul de descompunere al dextrometrofanului era mai mare decât al altor ingrediente. În plus, timpul nu este de partea siropului de tuse: alcoolul se evaporă, iar ingredientele active se depozitează pe fundul recipientului.
Cremă cu hidrocortizon
ȚINE CONT Mâncărimea aia este neplăcută și ultimul lucru pe care îl vrei e o infecție. „Oriunde ai un conținut cu un nivel ridicat de umiditate, ca în cazul cremelor, există șanse mari pentru înmulțirea bacteriilor“, spune Kelly Reynolds, profesor de sănătate la Universitatea Arizona. Iar când atingi vârful tubului, infectezi crema. În cele din urmă substanțele active se descompun, iar bacteriile se înmulțesc.
Guaifenesină
(expectorant)
TRAGE DE TIMP Pastilele cu guaifenesină sigilate își păstrează potența chiar și șapte ani de la data expirării, arată un studiu de la FDA. „Este o substanță destul de durabilă“, spune dr. Apgar. Însă, când guaifenesina e lichidă, respectă data de pe ambalaj. Medicamentul ar putea să se cristalizeze la baza sticlei, și lingurițele de lichid de la suprafață nu ar conține mult ingredient activ.
Ibuprofen
TRAGE DE TIMP Câteodată. „Am constatat că anumite mărci pot rezista ani întregi după expirare“, spune Wendy Cory, profesor asistent de chimie analitică la Colegiul Charleston. Dar citește și lista cu ingrediente. Dacă găsești acolo polietilen glycol, polisorbat 80 ori povidonă, cumpără alt medicament. „Aceste ingrediente grăbesc descompunerea ibuprofenului“, arată studiul lui Cory.
Pastă de dinţi
ȚINE CONT Poate că ți s-a terminat pasta de dinți și vrei să folosești tubul pe care l-ai scăpat după dulap prin 2009. Renunță. „După doi ani fluorul își poate pierde din concentrație, așa că nu va adera la fel de bine de suprafața dinților“, spune dr. Jablow. „Nu e periculos să folosești o pastă de dinți veche, doar că nu-ți va oferi protecție împotriva cariilor și a plăcii bacteriene.“ Mai mult, spune ea, aroma de mentă ar putea să se dezintegreze, lăsându-te cu o respirație deloc proaspătă.
Terbinafină
(împotriva infecţiilor fungice ale pielii)
TRAGE DE TIMP Acel tub prăfuit cu cremă antifungică nu se va transforma într-o chestie urât mirositoare. „Crema se descompune în substanțe inofensive“, explică dr. Langner. „Adică e OK s-o folosești – doar că-i posibil să nu obții efecte maxime.“ Înainte să-ți ungi degetele, supune crema unui ultim test: „Observi vreo diferență de textură, este mai fluidă? Are un miros înțepător? S-a întărit?“. Dacă răspunsul la oricare dintre întrebări este afirmativ, cumpără un tub nou. Le vei face o mare favoare picioarelor tale (și colegilor de vestiar).
Naproxen
TRAGE DE TIMP Ingredientul activ e destul de rezistent, potrivit Departamentului de Apărare al SUA și FDA. Cercetătorii au constatat că naproxenul păstrează din efectul antidurere pentru o perioadă de circa 52 de luni după data expirării. Dar reține că pastilele testate erau încă sigilate în ambalajele lor originale, așa că o cutie deschisă nu va rezista probabil la fel de mult. „Iar dacă observi că pastilele și-au schimbat culoarea ori au început să se fărâmițeze, aruncă-le“, spune Cory.
Acetaminofen
TRAGE DE TIMP Putea să scrie la fel de bine și „deceniul expirării“: într-un studiu condus de dr. Cantrell, acetaminofenul nedeschis care avea între 28 și 40 de ani de la data expirării reținuse 99,7% din dozajul original. Totuși, pastilele dintr-o cutie începută nu vor fi la fel de rezistente. De asemenea, dr. Cantrell avertizează că studiul lui a testat potența, nu eficiența ori siguranța medicamentului. Așadar, dacă acea pastilă antică nu are efect, nu mai înghiți una, pentru că nu ai idee cât de puternic este medicamentul (și dacă iei doza potrivită). Pur și simplu cumpără o cutie nouă.
Acid salicilic
(îndepărtează negii)
TRAGE DE TIMP Chiar și atunci când data expirării s-a șters de pe cutie, aceste produse încă mai pot îndepărta negii. „În laboratorul meu există acizi care au zăcut acolo ani la rând – pH-ul lor nu s-a schimbat“, spune dr. Langner. „Dacă pH-ul este același ca în momentul cumpărării medicamentului, încă va mai fi eficient.“ În plus, datorită acizilor „scade posibilitatea descompunerii odată cu expunerea la elemente ca lumină, apă și căldură“, adaugă el. Cel mai bun test? Încearcă produsul pe propria piele. „Te poți folosi de răspunsurile corpului, ca să apreciezi dacă funcționează sau nu“, spune dr. Langner.
Picături pentru ochi
ȚINE CONT Au expirat? Aruncă-le. (Altfel îți pui ochii în pericol.) „Aceste produse pot fi contaminate cu bacterii – dacă, de exemplu, îți atingi ochiul cu pipeta“, spune dr. Apgar. „În caz că sunt păstrate la temperatura camerei, bacteriile se pot înmulți rapid.“ (Iată de ce ar trebui să păstrezi picăturile în frigider: bacteriile nu se înmulțesc în același ritm la temperaturi scăzute.) Și aruncă întotdeauna picăturile care au un aspect tulbure – chiar dacă mai e mult până expiră. Este un semn al contaminării.
Loratadină
(antihistaminic)
TRAGE DE TIMP Probabil că ingredientul-cheie din Claritine, medicamentul care tratează alergii, ar putea să supraviețuiască în orice situație. Într-un studiu din India, oamenii de știință au supus pastilele cu loratadină unor teste riguroase – într-un experiment, pastilele au stat în căldură, la 70oC, timp de șase ore; în altul, au fost expuse la lumina soarelui timp de 24 de ore. În ambele cazuri, mai mult de 99% dintre ingredientele active au supraviețuit. Nu e cazul să-ți faci griji. „Ar trebui să fie OK și după expirare“, spune Hoag. Iar pe măsură ce substanța se descompune, adaugă dr. Apgar, „nu va deveni periculoasă“.
Alcool izopropilic
IGNORĂ Folosește-l cu încredere după ce expiră. „Alcoolul izopropilic este o substanță extrem de simplă“, spune Hoag. „Pur și simplu nu se pot întâmpla multe chestii cu ea.“ Și chiar dacă e în stare lichidă – o formă care de regulă favorizează înmulțirea bacte-riilor – peste 99% din acel lichid este alcool, cunoscut pentru activitatea lui antimicrobiană. „Cu cât e mai mare concentrația de alcool, cu atât e mai probabil să reziste în timp“, spune dr. Apgar. Iar cât timp lichidul este limpede, poți să-l folosești fără probleme.
! UNDE SĂ LE ŢIINu profiți la maximum de medicamente dacă le expui la căldură, umiditate ori lumină (toate grăbesc deteriorarea medicamentelor). Asta înseamnă că trebuie să scoți din schemă baia, bucătăria și mașina. Te gândești probabil că e OK să le ții la rece, în frigider. Greșit. „E prea multă umiditate“, spune David Apgar, profesor asistent la Universitatea Arizona. Excepțiile: picăturile pentru ochi și produsele care se păstrează în frigider. Cel mai bun loc pentru celelalte medicamente? Dormitorul, departe de fereastră și corpuri de iluminat.
sâmbătă, 17 ianuarie 2015
Cine suntem noi?
Cine suntem noi cu adevarat? O intrebare care, de-a
lungul epocilor, a primit nenumarate raspunsuri. Unul insa s-a regasit
pretutindeni, desi spus in diferite moduri: toate cu aceeasi seminificatie.
Noi suntem cu adevarat o constiinta
unificata, eterna, indestructibila – fie ca se
numeste Sursa, Esenta, Divinitatea etc. Din ea decurg universurile energetice
si fizice, in unul din ele din care suntem si noi parte individuala, ca si
complex trup-ganduri-emotii-spirit.
Insa simpla intelegere teoretica a acestui fapt,
desi importanta, nu reprezinta cunoastere. Doar atunci cand traiesti, cand
simti acest adevar, cand ajungi la “realizarea” sa poti spune cu adevarat ca
intelegi unitatea tuturor lucrurilor sau iubirea neconditionata – esenta
creatiei.
Partea mai putin placuta este ca aceasta realizare
nu este “apanajul” tau –ea se produce “pe neasteptate”, fara interventia ta
constienta.Toate eforturile tale de pana atunci, de a avansa pe cale, de a
lucra cu energia si a-ti spori vitalitatea sunt doar conditii preliminare
pentru un eveniment ce ar putea avea (sau nu) loc – si care nu depinde de tine.
Este doar Gratia Divina.
Frica noastra cea mai profunda nu este ca am fi
neadecvati. Frica noastra cea mai profunda este ca suntem puternici peste
masura. Lumina din noi ne inspaiminta mai mult decat intunericul. Ne punem
intrebarea: cine sunt eu ca sa fiu stralucitor, minunat, talentat, fabulos? De
fapt, cine esti tu sa nu fii toate acestea? Faptul ca te simti nesemnificativ
nu va schimba lumea. Nu este nimic inaltator in a te micsora pentru ca ceilalti
sa nu se simta siguri in preajma ta. Cu totii avem menirea de a straluci, asa
cum fac copiii. Ne-am nascut pentru a manifesta gloria lui Dumnezeu care se
afla in noi. Nu se afla numai in unii dintre noi; se afla in fiecare dintre
noi. Si pe masura ce lasam lumina din noi sa straluceasca, inconstient daruim
celorlalti permisiunea de a face acelasi lucru. Pe masura ce ne eliberam de
propria noastra frica, prezenta noastra ii elibereaza automat pe ceilalti.
De
ce suntem aici pe Pamant ?
Care
este menirea fiintelor umane ?
Sa ne desteptam, sa ne trezim, sa ne
reamintim cine suntem, sa ne descoperim adevarata noastra identitate, sa ne
recapatam capacitatile directe de cunoastere si de actiune, sa ne salvam
civilizatia si planeta de o noua “taiere a viei”;
Doar civilizatiile care nu
rodesc(civilizatii de nivel 0) nu au ajuns sa-si faca planeta invulnerabila si
sunt sterse ciclic, prin accidente cosmice (meteoriti; comete; ciocniri
galactice) ori se autoanihileaza(razboaie; poluare materiala, energetica si
informationala, prin hrana chimizata si prin medicatie, care determina
deteriorarea fondului genetic al speciei ).
Pentru ce motiv suntem aici pe Pamant ? Oamenii
vin in existenta pentru un motiv
Care este menirea fiintei umane ? Raspunsul
la aceasta intrebare se realizeaza prin trezire, prin reamintirea adevaratei
noastre identitati
Punct de vedere( tip de identificare);
unii sunt programati sa se identifice cu haina trupeasca cu senzatiile,
instinctele si placerile acesteia; altii cu faima, renumele, titlul; unii sunt
identificati cu ceea ce poseda [ averi, informatii; relatii; statut economic;
titluri, grade, pozitii in ierarhii laice(economice, politice, sociale),
religioase ori militare]; altii sunt programati sa ramana in sinele etern
individual (atman), care este identic cu cel universal (Brahman); in hinduism
se utilizeaza atat calea negativa de eliminare a identificarii cu realitatea
efectelor, cu trupul si mintea (“Nici asta ! Nici asta/Neti! Neti !”), cat si
calea afirmativa de identificare cu realitatea sursa sau cauzala: “Eu sunt
Brahman(Sinele universal; Dumnezeu; Absolutul)”. Atunci cand a trecut la
functionrea holografica Iisus a spus:”Eu si Tatal meu una suntem”
Shankara ( cel mai important
reprezentant al Advaita Vedanta, unul dintre cele trei sisteme de gândire ale
Vedanta) a sintetizat astfel natura realităţii :
“O frază rezumă tot ceea ce găsim in mii de cărţi: singur Brahman este real, lumea nu este decât o aparenţă, Sinele(Atman) nu este altul decât insuşi Brahman(Sinele universal; Absolutul; Dumnezeu) “
“O frază rezumă tot ceea ce găsim in mii de cărţi: singur Brahman este real, lumea nu este decât o aparenţă, Sinele(Atman) nu este altul decât insuşi Brahman(Sinele universal; Absolutul; Dumnezeu) “
Pentru a inţelege acest lucru Shankara
ne dă exemplul unei funii dintr-o plasă, care pe intuneric este luată drept
şarpe( in acest caz nu există doar ignoranţă, ci şi superpoziţie (vikshepa) a
unei imagini( creată de imaginaţie) peste imaginea declanşată de percepţia unui
obiect care există( in halucinaţie nu există un obiect de sprijin). Frica,
spaima, bătăile de inimă sunt declanşate de un şarpe care nu a existat
niciodată in realitate, ci doar in imaginaţia noastră. Dacă se face lumină
[indirectă(solara, tehnologica) sau directă(iluminare; trezire)] şi descoperim
că acel şarpe nu a fost decât o funie dintr-o plasă ( aluzie la realitatea
reţea, matrice), acea iluzie nu-şi mai face apariţia niciodată. Advaita Vedanta
susţine că omul in ignoranţa sa işi petrece viata suprapunand
cordajului(Brahman) imaginea şarpelui ( traieşte in lumea sensibilă a proiectiilor
din realitatea secundă şi nu observă ecranul, realitatea suport, temelia, ci
doar filmul, oscilaţiile, valurile, oglindirile, vrittis, umbrele proiectate pe
ecranul mental).
sâmbătă, 20 decembrie 2014
Umbre reci
Sunt multe-n jurul meu dar mi se pare locul gol,Sunt
multe amintiri desi nici un trecut,Sunt oameni peste tot dar eu nu vad pe
nimeni.. Si totusi ma atinge cineva,nu e nimeni,nu vad nimic,Sunt singur si
plang chiar daca nu mi-a facut nimeni nimic,Ranile ma dor desi nu sunt lovit,Acea
noapte furtunoasa,era friguroasa si afara era soare,Privesc cu demnitate,merg
pe drumul meu si-mi dau seama ce e in fata mea,ma uit si nu-i nimic,Chiar
daca-i cineva,Trec peste si imi continui drumul,cad,ma ridic,si plec... Am
multe intrebari desi nici un raspuns.-ce e ma aici?! Zic eu fara sa-mi dau
seama ce se-ntampla. Nu-mi raspunde nimeni. Merg catre...intuneric, Am ajuns!
-Unde?? Pe cer sunt multe stele dar afara este ziua.. Vad multe umbre si-n
spate nu e nimeni.. A venit si seara si vad ca e lumina,Nu vad nimic si ma
intreb de ce.... Deschid ochii si-mi dau seama... Nu stiu ce e cu mine.....
Dragostea este o fiinţă sălbatică. Când încercam să o ţinem
în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobeşte. Când îmcercăm
să o înţelegem, ne tulbură. Acum orice imi sfasie inima, si ma ascund sa plang
de dor, si ratacesc pe drumuri lungi, ratacesc, intreb, si unde… Cand? Te caut,
in departari si mi se pare ca te vad in orice chip pe strada… si soapte reci
imi inunda mintea…
Port in suflet o iubire trista care-mi face pasii grei sa
ramana mult in urma ochilor visatori. Nimeni nu-mi mai asterne un zambet la
picioare sa-mi fie drumul mai lin, nimeni nu-mi mai spune vorbe frumoase sa-mi
fie visele mai luminoase....
Stau si ma
gandesc cum sa ajung mai aproape de inima ta... si nu reusesc sa imi dau seama...
ce lipseste... ca noi sa fim impreuna pentru eternitate... poate ca asa ne e
scris, sa fim departe... unul de altul... si sa iubim prin suferinta... Am
nevoie de tine... Vreau ca in fiecare seara sa adorm cu tine... si a doua zi,
dimineata sa fii tu cea langa care sa ma trezesc... Vreau ca tu sa reprezinti
visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care sa traiesc, vreau ca tu sa
fii TOTUL!
Şi numai ştiu cît am sa mai rezist dar cred că îmi pierd
răbdarea pe zi ce trece. Şi totuşi mai sper la o schimbare care probabil nu va
veni niciodată. Am speranţe dar se sinucid una după alta. Pînă cînd timpul mă
va forţa să mă opresc şi să nu mai sper. Cîteodată am senzaţia că visez dar nu,
sunt în realitate. Aştept dar în zadar şi aşteptarea aceasta mă curmă şi îmi
distruge viaţa.
Cînd odată şi odată am să fiu liniştit şi nu o să-mi mai fac griji, cînd
oare o să fiu eliberat de greutăţi şi o să-mi vindec rănile adînci. Cînd oare o
să spun că imi este bine. Dar viaţa ia o întorsătură şi nu o mai poţi controla,
nu o mai poţi dirija după propriile tale reguli. Fiecare zi e o nouă şansă de
supravieţuire. Iar eu mă cufund în apele reci ale mării.E greu să vezi cum
totul în faţa ta se năruie. Şi ştii ce mă doare mai tare? este că nu pot să fac
nimic, mă simt neputincios. Nu pot să opresc ceea ce s-a început. Cînd vezi că
totul e al tău şi brusc nu este al tău, dispare. Atunci cînd promiţi trebuie să
împlineşti şi nu să dai uitări ori să te faci că nu auzi. M-i se rup visele,
m-i se rupe viitorul lăsîndu-mă singur şi disperat într-o lume creată de mine.
Atîtea promisiuni, atîtea vorbe goale că îmi vine să îmi iau lumea în cap şi să
plec departe. Cuvintele sunt pătate, vorbele sunt reci şi gîndurile sunt
îngheţate.
vineri, 19 decembrie 2014
VREAU O MINUNE!!!!!!!!!!!
Iubirea este sacrificiu
Doamne, lasă inima mea să se bucure de miracolul Iubirii!
Acolo unde nu există speranţă, unde nu există aşteptări, lasă să se nască Iubirea!
Acolo unde nu sunt gânduri, unde lanţuri de nepăsare, ignoranţă sau frică încătuşează inimi, fă să se nască Iubirea!
…am iubit Iubirea! Era perfectă! Nu-i găseam nici un cusur. Am crezut în ea, m-am încrezut în ea. Dar Iubirea doare…
Când iubeşti, îţi pasă! Când iubeşti, te oferi! Când iubeşti, ierţi! Când iubeşti, propria-ţi persoană se face mică, Iubirea nefiind egoistă.
Iubirea se împarte. Singură, ar muri de singurătate. Iubirea se clădeşte; azi pui un zâmbet, mâine o îmbrăţişare… Iubirea este un zid tare!
Iubirea este un foc mistuitor, se consumă pe ea Însăşi pentru a-i încălzi pe alţii şi pentru a le lumina calea…
Iubirea se învaţă. Nimeni nu se naşte învăţat. Dar, Iubirea poate fi, în acelaşi timp, cel mai bun profesor şi cea mai bună lecţie.
Iubirea se crede! E un act al credinţei, nu o poţi vedea, dar poţi alege să o simţi, să o practici, să o împărtăşeşti cu cei din jurul tău. Dacă nu ai ales Iubirea, nu înseamnă ca ea nu există…
marți, 16 decembrie 2014
De ce suferim ?
De ce suferim in aceasta viata si in cea de dincolo? Care sunt cauzele care genereaza necazurile noastre?
Toate raspunsurile si solutiile la aceste probleme ni le ofera Biserica Ortodoxa prin Sfintele Taine pe care Mantuitorul Iisus Hristos ni le-a lasat mostenire- o comoara inestimabila, inalterabila si inepuizabila.
In special trei sunt cauzele care genereaza suferintele si greutatile pe care le intalnim in aceasta viata pamanteasca:
1) repercursiunile pacatelor parintilor asupra copiilor;
2) pacatele noastre personale pe care le-am facut;
3) rautatea aproapelui nostru materializata prin acte oculte: vrajitorie, farmece, etc.
I) Prima Cauza: pacatele parintilor si inaintasilor nostri, in linie directa pana la al patrulea neam, conform Iesirii, cap 20, vers. 5-6: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.
Deci, pacatele parintilor se pot transmite pana la al patrulea neam. Daca parintii au pacatuit foarte greu si nu si-au ispasit pacatele in aceasta viata, prin spovedanie si pocainta sincera inaintea lui Dumnezeu, impuritatile se transmit asupra descendentilor, care se nasc cu inclinatiile rele ale parintilor. Observam ca unii oameni nu se pot casatori sau altii nu pot naste copii, sau altii se nasc cu boli incurabile; toate acestea tot datorita pacatelor parintilor.
Exista unii care contesta si chiar se revolta impotriva divinitatii, spunand: „Nu este drept! De ce sa sufere copilul? Corect ar fi sa sufar eu”. Aici sunt insa tainele de nepatruns ale lui Dumnezeu. Fiinta umana este judecata ca persoana, in cadrul arborelui sau genealogic. Putem vorbi de o lege a compensarii in cadrul unui neam.
Ce putem face pentru iertarea pacatelor inaintasilor nostri:
- sa-i pomenim cat mai des la liturghii cu parastase pe toti cei adormiti din neamul nostru, parinti, bunici, strabunici, dupa tata si dupa mama, in linie directa pana la al patrulea neam;
- sa facem milostenie in numele lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor adormiti din neamul nostru, pomenindu-le numele;
- sa citim „Acatistul pentru cei adormiti”;
- sa obligam pe parintii si bunicii care mai sunt in viata sa se spovedeasca la un duhovnic bun, constientizand gravitatea pacatelor pe care le-au facut in timpul vietii. Chiar daca nu mai apuca sa faca fapte bune de pocainta, spovedania odata facuta este cheia dezlegarii pacatelor. Dezlegarea se face numai aici pe pamant, dincolo nu mai are cine sa o faca.
II) A Doua Cauza care genereaza necazurile si suferintele din viata noastra esteinsasi viata noastra dezordonata, adica pacatele noastre, pentru care Dumnezeu ingaduie sa suferim aici pe pamant. Remediul acestei cauze este spovedania si cainta din toata inima pentru pacatele ce le-am facut. De asemenea, faptele bune, milostenia, rugaciunea zilnica, respectarea zilelor de post, mersul regulat la Sfanta Liturghie, etc.
Este foarte important sa constientizam ca suntem pacatosi si ca pentru pacatele noastre cele multe Dumnezeu ingaduie sa suferim. Sa nu acuzam pe nimeni, ci pe noi insine sa ne facem vinovati pentru aceste suferinte.
III) A Treia Cauza a necazurilor si suferintelor este pricinuita de rautatea aproapelui nostru, materializata prin invocarea satanei si trimiterea duhurilor diavolesti peste noi si familiile noastre, cu ajutorul farmecelor, vrajitoriilor, etc.
Ca remediu in aceasta situatie se recomanda urmatoarele:
- cel care este in cauza sa faca spovedanie generala din copilarie la un duhovnic bun si sa nu ascunda nici unul din pacatele vietii lui;
- sa dea pomelnic pentru a se ruga pentru el, la cat mai multe manastiri si biserici, unde se face slujba zilnic;
- in cazul in care acea persoana este inconstienta sau grav bolnava incat nu se mai poate ruga, trebuie sa se roage pentru el cei din familia sa, citind acatiste sau Psaltirea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, vindeca si tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”. „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, tamaduieste pe tatal (sora, fratele) meu, „numele”;
- sa posteasca in aceasta perioada (de preferat in unul din posturile mari);
- sa citeasca in aceasta perioada (de preferat 40 de zile), Acatistul Sfantului Vasile cel Mare, Acatistul Sfantului Ciprian si Iustina si Psaltirea, care sunt cele mai recomandate impotriva farmecelor si a lucrurilor diavolesti;
- sa faca sfestanie in casa cu 2-3 preoti, iar la aceasta sa fie prezenti toti cei vii din neamul lor (parinti, bunici, copii, nepoti), iar preotii sa le citeasca la toti dezlegarea cea mare si toate celelalte dezlegari de blesteme, de juraminte si de farmece;
- sa participe personal (sau daca nu poate, cineva din casa cu hainele lui) la 7, 9 sau 12 Sfinte Masluri;
- daca se observa ca farmecele se fac in continuare, trebuie repetate sfestania si dezlegarile;
- sa se faca cat mai des (zilnic, saptamanal sau lunar) stropirea cu apa sfintita prin casa, in masina, in gospodarie;
IV) O alta cauza pentru care suferim in aceasta viata este voia lui Dumnezeu, care ingaduie acest lucru din pedagogia Sa divina, spre a se arata slava Sa.
duminică, 9 noiembrie 2014
CINE SUNTEM DE FAPT ?
Habar nu avem ce vrem, unde ne indreptam, cine vrem sa ne fie alaturi in drumul nostru, ce Vrem sa facem, ce am vrea sa fim, cand am vrea sa plecam, de ce am vrea sa mai stam. suntem de multe ori aici dar gandul nostru acolo.
Suntem de multe ori prezenti doar fizic intr-un loc, langa o persoana. nu stim sa tragem linie, ne e frica de un esec, ne e frica sa tragem linie, sa vedem ce facem, ce am putea avea. ne e teama sa rupem o relatie, ne e teama de singuratate, ne complacem in relatii care nu au niciun viitor. din diverse motive. confundam dragostea cu obisnuita si cu rutina. ajungem sa acceptam multe lucruri din diverse motive..credem ca e ultima data cand se intampla. si trecem peste sau incercam sa facem asta. ne raman cicatrici peste tot dar continuam. cand e momentul sa spunem pas…ne gandim ca e mai bine asa si renuntam la idee.
In alte cazuri renuntam prea usor. alt om, alta poveste. de ce sa ii mai acorzi o sansa celui de langa tine? ce rost are. nu stim ce vrem, suntem o adunatura de haotici. in viata personala, la serviciu, peste tot. ne scapa de multe ori esenta, avem cheia la noi si nu o folosim. uitam de ea. in goana asta dupa ceva. nu stim ce. in maratonul asta uitam cine suntem, ce vrem…intram si iesim din vietile oamenilor senini. nu avem remuscari, nu avem regrete. nu ne punem prea multe intrebari. vrem ceva cu orice pret si ajungem sa il avem, il detinem, e al nostru. si ne intrebam senin “acum ce facem cu el?”. vedem care e treaba cu el si renuntam. o luam de la capat. alta cursa, alt finish. vrem sa le facem pe toate, ajungem sa nu ne mai multumeasca multe lucuri, nu mai stim sa ne bucuram, am uitat cum se face asta. credem ca totul ni se cuvine. vrem totul sau nimic. suntem radicali, lipsiti de toleranta.
Nu acceptam jumatati de masura. noi suntem centrul universului si noua ni se cuvine totul. vrem si mai mult si mai mare si mai incapator si mai puternic…vrem totul. acum. in secunda asta. vrem sa fie vineri. vrem weekend, vrem vacanta, vrem craciun, vrem prima de pasti, vrem sa nu fie luni niciodata, vrem sa ajungem mai repede la birou…alergam. vrem o relatie senzationala ca in filme, ca in carti. nu lasam de la noi, niciodata. nu dam sansa oamenilor care merita. vrem sa fie vara, vrem sa fie cald, vrem sa fie vacanta, vrem concediu…daca esti indragostit te panichezi. daca ai relatie vrei sa o arzi solo. daca esti singur te agati de toate persoanele..poate, poate ai o relatie cu una din ele.
Daca esti intr-o relatie vrei libertatea, daca esti liber habar nu ai ce sa faci cu libertatea. gandim pentru cel de langa noi, nu asteptam raspunsul la intrebari sau din contra punem 1000 de intrebari si asteptam 1000 de raspusuri. acum. fix in clipa asta. daca primesti complimemte de la cineva te gandesti “ce urmareste asta?”. nu suntem deloc degajati, nu avem fetele senine. suntem mereu tulburati, mereu in miscare. nu avem timp nici sa mancam linistiti. daca intalnesti pe cineva si totul merge bine..iti pui semne de intrebare “ce e cu asta?”, “de ce e bine?”….traieste. incearca sa traiesti nu sa supravietuiesti. poate merge 
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
.jpg)

.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)