Cine suntem noi?

Cine suntem noi cu adevarat? O intrebare care, de-a lungul epocilor, a primit nenumarate raspunsuri. Unul insa s-a regasit pretutindeni, desi spus in diferite moduri: toate cu aceeasi seminificatie.

Noi suntem cu adevarat o constiinta unificata, eterna, indestructibila – fie ca se numeste Sursa, Esenta, Divinitatea etc. Din ea decurg universurile energetice si fizice, in unul din ele din care suntem si noi parte individuala, ca si complex trup-ganduri-emotii-spirit.

Insa simpla intelegere teoretica a acestui fapt, desi importanta, nu reprezinta cunoastere. Doar atunci cand traiesti, cand simti acest adevar, cand ajungi la “realizarea” sa poti spune cu adevarat ca intelegi unitatea tuturor lucrurilor sau iubirea neconditionata – esenta creatiei.

Partea mai putin placuta este ca aceasta realizare nu este “apanajul” tau –ea se produce “pe neasteptate”, fara interventia ta constienta.Toate eforturile tale de pana atunci, de a avansa pe cale, de a lucra cu energia si a-ti spori vitalitatea sunt doar conditii preliminare pentru un eveniment ce ar putea avea (sau nu) loc – si care nu depinde de tine. Este doar Gratia Divina.

Frica noastra cea mai profunda nu este ca am fi neadecvati. Frica noastra cea mai profunda este ca suntem puternici peste masura. Lumina din noi ne inspaiminta mai mult decat intunericul. Ne punem intrebarea: cine sunt eu ca sa fiu stralucitor, minunat, talentat, fabulos? De fapt, cine esti tu sa nu fii toate acestea? Faptul ca te simti nesemnificativ nu va schimba lumea. Nu este nimic inaltator in a te micsora pentru ca ceilalti sa nu se simta siguri in preajma ta. Cu totii avem menirea de a straluci, asa cum fac copiii. Ne-am nascut pentru a manifesta gloria lui Dumnezeu care se afla in noi. Nu se afla numai in unii dintre noi; se afla in fiecare dintre noi. Si pe masura ce lasam lumina din noi sa straluceasca, inconstient daruim celorlalti permisiunea de a face acelasi lucru. Pe masura ce ne eliberam de propria noastra frica, prezenta noastra ii elibereaza automat pe ceilalti.

De ce suntem aici pe Pamant ?

Care este menirea fiintelor umane ?

Sa ne desteptam, sa ne trezim, sa ne reamintim cine suntem, sa ne descoperim adevarata noastra identitate, sa ne recapatam capacitatile directe de cunoastere si de actiune, sa ne salvam civilizatia si planeta de o noua “taiere a viei”;

Doar civilizatiile care nu rodesc(civilizatii de nivel 0) nu au ajuns sa-si faca planeta invulnerabila si sunt sterse ciclic, prin accidente cosmice (meteoriti; comete; ciocniri galactice) ori se autoanihileaza(razboaie; poluare materiala, energetica si informationala, prin hrana chimizata si prin medicatie, care determina deteriorarea fondului genetic al speciei ).

Pentru ce motiv suntem aici pe Pamant ? Oamenii vin in existenta pentru un motiv

Care este menirea fiintei umane ?  Raspunsul la aceasta intrebare se realizeaza prin trezire, prin reamintirea adevaratei noastre identitati 

Punct de vedere( tip de identificare); unii sunt programati sa se identifice cu haina trupeasca cu senzatiile, instinctele si placerile acesteia; altii cu faima, renumele, titlul; unii sunt identificati cu ceea ce poseda [ averi, informatii; relatii; statut economic; titluri, grade, pozitii in ierarhii laice(economice, politice, sociale), religioase ori militare]; altii sunt programati sa ramana in sinele etern individual (atman), care este identic cu cel universal (Brahman); in hinduism se utilizeaza atat calea negativa de eliminare a identificarii cu realitatea efectelor, cu trupul si mintea (“Nici asta ! Nici asta/Neti! Neti !”), cat si calea afirmativa de identificare cu realitatea sursa sau cauzala: “Eu sunt Brahman(Sinele universal; Dumnezeu; Absolutul)”. Atunci cand a trecut la functionrea holografica Iisus a spus:”Eu si Tatal meu una suntem”

Shankara ( cel mai important reprezentant al Advaita Vedanta, unul dintre cele trei sisteme de gândire ale Vedanta) a sintetizat astfel natura realităţii :
“O frază rezumă tot ceea ce găsim in mii de cărţi: singur Brahman este real, lumea nu este decât o aparenţă, Sinele(Atman) nu este altul decât insuşi Brahman(Sinele universal; Absolutul; Dumnezeu) “

Pentru a inţelege acest lucru Shankara ne dă exemplul unei funii dintr-o plasă, care pe intuneric este luată drept şarpe( in acest caz nu există doar ignoranţă, ci şi superpoziţie (vikshepa) a unei imagini( creată de imaginaţie) peste imaginea declanşată de percepţia unui obiect care există( in halucinaţie nu există un obiect de sprijin). Frica, spaima, bătăile de inimă sunt declanşate de un şarpe care nu a existat niciodată in realitate, ci doar in imaginaţia noastră. Dacă se face lumină [indirectă(solara, tehnologica) sau directă(iluminare; trezire)] şi descoperim că acel şarpe nu a fost decât o funie dintr-o plasă ( aluzie la realitatea reţea, matrice), acea iluzie nu-şi mai face apariţia niciodată. Advaita Vedanta susţine că omul in ignoranţa sa işi petrece viata suprapunand cordajului(Brahman) imaginea şarpelui ( traieşte in lumea sensibilă a proiectiilor din realitatea secundă şi nu observă ecranul, realitatea suport, temelia, ci doar filmul, oscilaţiile, valurile, oglindirile, vrittis, umbrele proiectate pe ecranul mental).