CE ARUNCI ȘI CE PĂSTREZI

IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ GĂSEŞTI O CUTIE CU SUC CARE ZACE de câteva luni într-un colţ al frigiderului. Poate ai curajul s-o deschizi, dar cu siguranţă nu vei risca să guşti – mirosul pătrunzător şi textura băuturii sunt indicii clare că nu e cazul s-o torni în bolul cu cereale. Măcar ai scăpat de stările de greaţă. Dar dacă înlocuim sucul cu un sirop?

Hmmm. Arată OK.

Nici nu miroase ciudat…

În final, vei decide dacă e cazul să-l foloseşti ori să-l arunci ţinând cont de singurul indiciu: data expirării. În realitate însă, multe medicamente eliberate fără prescripţie medicală nu se transformă în otravă şi nici nu au efect placebo la un minut – ori un an – de la data expirării. „Aceasta indică, pur şi simplu, perioada în care compania farmaceutică poate garanta potența medicamentului şi siguranţa utilizării lui“, spune David Apgar, profesor asistent de farmacologie la Universitatea Arizona. „Dacă medicamentul a fost testat timp de trei ani, asta nu înseamnă că nu va rezista şase. Doar că nu a demonstrat nimeni asta.“ Îți arătăm când e bine să ții cont de data expirării, când să n-o depășești și când e OK s-o ignori. 

Cremă de protecţie solară

ȚINE CONT Regula nr.1: Înainte să foloseşti orice medicament expirat, gândeşte-te la cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla în caz că nu mai are efect. Când e vorba de crema de protecţie solară, rişti să faci cancer de piele. „Aşadar, aruncă întotdeauna produsele expirate“, spune Stephen Hoag, profesor de ştiinţe farmaceutice la Universitatea din Maryland. Mai mult, dacă obişnuieşti să laşi crema să se „coacă“ lângă tine pe plajă, în loc s-o ţii în cameră ori la umbră, ar trebui s-o arunci înainte să expire. Căldura poate accelera descompunerea ingredientelor active, scăzând gradul de protecţie.

Aspirină

TRAGE DE TIMP „S-a demonstrat că potența aspirinei scade odată cu trecerea timpului“, spune Lee Cantrell, profesor de farmacie clinică la UC San Francisco. De exemplu, într-un studiu publicat recent în JAMA Internal Medicine, dr. Cantrell şi colegii lui au descoperit că aspirina veche de câteva decenii a păstrat doar un procent din concentraţia iniţială. Dar cum stă treaba cu o cutie expirată acum un an? În acest caz, nu te baza pe ochi – nasul tău va şti răspunsul. „Aspirina se descompune în acid acetic, care miroase ca oţetul“, spune dr. Apgar. „Nu e periculoasă, dar nici nu e de efect.“

Benzoil peroxid

(tratament antiacneic)

IGNORĂ În lupta împotriva timpului, benzoil peroxidul are un avantaj semnificativ în privinţa mărimii, fiind o moleculă destul de mică. Moleculele mai mici se absorb uşor în piele şi există o concentraţie crescută de benzoil peroxid în fiecare strat de cremă. Prin urmare, pierderea unor molecule nu va modifica semnificativ acţiunea tratamentului antiacneic.

Apă de gură

ȚINE CONT Deşi unele produse au efect antiseptic, ele dispun şi de o cantitate mare de apă. Asta creşte riscul dezvoltării bacteriilor – „mai ales după doi ani, când acţiunea ingredientelor active începe să scadă“, spune Jennifer Jablow, stomatolog din Manhattan. Desigur, dacă mai ai sticla cumpărată acum doi ani, e clar că între timp ţi-a expirat şi viaţa amoroasă.

Dextrometrofan

(inhibă tusea)

ȚINE CONT Investeşte într-o sticlă nouă. Într-un studiu spaniol, cercetătorii au supus un sirop antituse la un test de durabilitate și au constatat că gradul de descompunere al dextrometrofanului era mai mare decât al altor ingrediente. În plus, timpul nu este de partea siropului de tuse: alcoolul se evaporă, iar ingredientele active se depozitează pe fundul recipientului.

Cremă cu hidrocortizon

ȚINE CONT Mâncărimea aia este neplăcută și ultimul lucru pe care îl vrei e o infecție. „Oriunde ai un conținut cu un nivel ridicat de umiditate, ca în cazul cremelor, există șanse mari pentru înmulțirea bacteriilor“, spune Kelly Reynolds, profesor de sănătate la Universitatea Arizona. Iar când atingi vârful tubului, infectezi crema. În cele din urmă substanțele active se descompun, iar bacteriile se înmulțesc.     

Guaifenesină

(expectorant)

TRAGE DE TIMP Pastilele cu guaifenesină sigilate își păstrează potența chiar și șapte ani de la data expirării, arată un studiu de la FDA. „Este o substanță destul de durabilă“, spune dr. Apgar. Însă, când guaifenesina e lichidă, respectă data de pe ambalaj. Medicamentul ar putea să se cristalizeze la baza sticlei, și lingurițele de lichid de la suprafață nu ar conține mult ingredient activ.

Ibuprofen

TRAGE DE TIMP Câteodată. „Am constatat că anumite mărci pot rezista ani întregi după expirare“, spune Wendy Cory, profesor asistent de chimie analitică la Colegiul Charleston. Dar citește și lista cu ingrediente. Dacă găsești acolo polietilen glycol, polisorbat 80 ori povidonă, cumpără alt medicament. „Aceste ingrediente grăbesc descompunerea ibuprofenului“, arată studiul lui Cory.

Pastă de dinţi

ȚINE CONT Poate că ți s-a terminat pasta de dinți și vrei să folosești tubul pe care l-ai scăpat după dulap prin 2009. Renunță. „După doi ani fluorul își poate pierde din concentrație, așa că nu va adera la fel de bine de suprafața dinților“, spune dr. Jablow. „Nu e periculos să folosești o pastă de dinți veche, doar că nu-ți va oferi protecție împotriva cariilor și a plăcii bacteriene.“ Mai mult, spune ea, aroma de mentă ar putea să se dezintegreze, lăsându-te cu o respirație deloc proaspătă. 

Terbinafină

(împotriva infecţiilor fungice ale pielii)

TRAGE DE TIMP Acel tub prăfuit cu cremă antifungică nu se va transforma într-o chestie urât mirositoare. „Crema se descompune în substanțe inofensive“, explică dr. Langner. „Adică e OK s-o folosești – doar că-i posibil să nu obții efecte maxime.“ Înainte să-ți ungi degetele, supune crema unui ultim test: „Observi vreo diferență de textură, este mai fluidă? Are un miros înțepător? S-a întărit?“. Dacă răspunsul la oricare dintre întrebări este afirmativ, cumpără un tub nou. Le vei face o mare favoare picioarelor tale (și colegilor de vestiar).

Naproxen

TRAGE DE TIMP Ingredientul activ e destul de rezistent, potrivit Departamentului de Apărare al SUA și FDA. Cercetătorii au constatat că naproxenul păstrează din efectul antidurere pentru o perioadă de circa 52 de luni după data expirării. Dar reține că pastilele testate erau încă sigilate în ambalajele lor originale, așa că o cutie deschisă nu va rezista probabil la fel de mult. „Iar dacă observi că pastilele și-au schimbat culoarea ori au început să se fărâmițeze, aruncă-le“, spune Cory. 

Acetaminofen

TRAGE DE TIMP Putea să scrie la fel de bine și „deceniul expirării“: într-un studiu condus de dr. Cantrell, acetaminofenul nedeschis care avea între 28 și 40 de ani de la data expirării reținuse 99,7% din dozajul original. Totuși, pastilele dintr-o cutie începută nu vor fi la fel de rezistente. De asemenea, dr. Cantrell avertizează că studiul lui a testat potența, nu eficiența ori siguranța medicamentului. Așadar, dacă acea pastilă antică nu are efect, nu mai înghiți una, pentru că nu ai idee cât de puternic este medicamentul (și dacă iei doza potrivită). Pur și simplu cumpără o cutie nouă.

Acid salicilic

(îndepărtează negii)

TRAGE DE TIMP Chiar și atunci când data expirării s-a șters de pe cutie, aceste produse încă mai pot îndepărta negii. „În laboratorul meu există acizi care au zăcut acolo ani la rând – pH-ul lor nu s-a schimbat“, spune dr. Langner. „Dacă pH-ul este același ca în momentul cumpărării medicamentului, încă va mai fi eficient.“ În plus, datorită acizilor „scade posibilitatea descompunerii odată cu expunerea la elemente ca lumină, apă și căldură“, adaugă el. Cel mai bun test? Încearcă produsul pe propria piele. „Te poți folosi de răspunsurile corpului, ca să apreciezi dacă funcționează sau nu“, spune dr. Langner.

Picături pentru ochi

ȚINE CONT Au expirat? Aruncă-le. (Altfel îți pui ochii în pericol.) „Aceste produse pot fi contaminate cu bacterii – dacă, de exemplu, îți atingi ochiul cu pipeta“, spune dr. Apgar. „În caz că sunt păstrate la temperatura camerei, bacteriile se pot înmulți rapid.“ (Iată de ce ar trebui să păstrezi picăturile în frigider: bacteriile nu se înmulțesc în același ritm la temperaturi scăzute.) Și aruncă întotdeauna picăturile care au un aspect tulbure – chiar dacă mai e mult până expiră. Este un semn al contaminării.

Loratadină

(antihistaminic)

TRAGE DE TIMP Probabil că ingredientul-cheie din Claritine, medicamentul care tratează alergii, ar putea să supraviețuiască în orice situație. Într-un studiu din India, oamenii de știință au supus pastilele cu loratadină unor teste riguroase – într-un experiment, pastilele au stat în căldură, la 70oC, timp de șase ore; în altul, au fost expuse la lumina soarelui timp de 24 de ore. În ambele cazuri, mai mult de 99% dintre ingredientele active au supraviețuit. Nu e cazul să-ți faci griji. „Ar trebui să fie OK și după expirare“, spune Hoag. Iar pe măsură ce substanța se descompune, adaugă dr. Apgar, „nu va deveni periculoasă“.

Alcool izopropilic

IGNORĂ Folosește-l cu încredere după ce expiră. „Alcoolul izopropilic este o substanță extrem de simplă“, spune Hoag. „Pur și simplu nu se pot întâmpla multe chestii cu ea.“ Și chiar dacă e în stare lichidă – o formă care de regulă favorizează înmulțirea bacte-riilor – peste 99% din acel lichid este alcool, cunoscut pentru activitatea lui antimicrobiană. „Cu cât e mai mare concentrația de alcool, cu atât e mai probabil să reziste în timp“, spune dr. Apgar. Iar cât timp lichidul este limpede, poți să-l folosești fără probleme.   

! UNDE SĂ LE ŢIINu profiți la maximum de medicamente dacă le expui la căldură, umiditate ori lumină (toate grăbesc deteriorarea medicamentelor). Asta înseamnă că trebuie să scoți din schemă baia, bucătăria și mașina. Te gândești probabil că e OK să le ții la rece, în frigider. Greșit. „E prea multă umiditate“, spune David Apgar, profesor asistent la Universitatea Arizona. Excepțiile: picăturile pentru ochi și produsele care se păstrează în frigider. Cel mai bun loc pentru celelalte medicamente? Dormitorul, departe de fereastră și corpuri de iluminat.

Cine suntem noi?

Cine suntem noi cu adevarat? O intrebare care, de-a lungul epocilor, a primit nenumarate raspunsuri. Unul insa s-a regasit pretutindeni, desi spus in diferite moduri: toate cu aceeasi seminificatie.

Noi suntem cu adevarat o constiinta unificata, eterna, indestructibila – fie ca se numeste Sursa, Esenta, Divinitatea etc. Din ea decurg universurile energetice si fizice, in unul din ele din care suntem si noi parte individuala, ca si complex trup-ganduri-emotii-spirit.

Insa simpla intelegere teoretica a acestui fapt, desi importanta, nu reprezinta cunoastere. Doar atunci cand traiesti, cand simti acest adevar, cand ajungi la “realizarea” sa poti spune cu adevarat ca intelegi unitatea tuturor lucrurilor sau iubirea neconditionata – esenta creatiei.

Partea mai putin placuta este ca aceasta realizare nu este “apanajul” tau –ea se produce “pe neasteptate”, fara interventia ta constienta.Toate eforturile tale de pana atunci, de a avansa pe cale, de a lucra cu energia si a-ti spori vitalitatea sunt doar conditii preliminare pentru un eveniment ce ar putea avea (sau nu) loc – si care nu depinde de tine. Este doar Gratia Divina.

Frica noastra cea mai profunda nu este ca am fi neadecvati. Frica noastra cea mai profunda este ca suntem puternici peste masura. Lumina din noi ne inspaiminta mai mult decat intunericul. Ne punem intrebarea: cine sunt eu ca sa fiu stralucitor, minunat, talentat, fabulos? De fapt, cine esti tu sa nu fii toate acestea? Faptul ca te simti nesemnificativ nu va schimba lumea. Nu este nimic inaltator in a te micsora pentru ca ceilalti sa nu se simta siguri in preajma ta. Cu totii avem menirea de a straluci, asa cum fac copiii. Ne-am nascut pentru a manifesta gloria lui Dumnezeu care se afla in noi. Nu se afla numai in unii dintre noi; se afla in fiecare dintre noi. Si pe masura ce lasam lumina din noi sa straluceasca, inconstient daruim celorlalti permisiunea de a face acelasi lucru. Pe masura ce ne eliberam de propria noastra frica, prezenta noastra ii elibereaza automat pe ceilalti.

De ce suntem aici pe Pamant ?

Care este menirea fiintelor umane ?

Sa ne desteptam, sa ne trezim, sa ne reamintim cine suntem, sa ne descoperim adevarata noastra identitate, sa ne recapatam capacitatile directe de cunoastere si de actiune, sa ne salvam civilizatia si planeta de o noua “taiere a viei”;

Doar civilizatiile care nu rodesc(civilizatii de nivel 0) nu au ajuns sa-si faca planeta invulnerabila si sunt sterse ciclic, prin accidente cosmice (meteoriti; comete; ciocniri galactice) ori se autoanihileaza(razboaie; poluare materiala, energetica si informationala, prin hrana chimizata si prin medicatie, care determina deteriorarea fondului genetic al speciei ).

Pentru ce motiv suntem aici pe Pamant ? Oamenii vin in existenta pentru un motiv

Care este menirea fiintei umane ?  Raspunsul la aceasta intrebare se realizeaza prin trezire, prin reamintirea adevaratei noastre identitati 

Punct de vedere( tip de identificare); unii sunt programati sa se identifice cu haina trupeasca cu senzatiile, instinctele si placerile acesteia; altii cu faima, renumele, titlul; unii sunt identificati cu ceea ce poseda [ averi, informatii; relatii; statut economic; titluri, grade, pozitii in ierarhii laice(economice, politice, sociale), religioase ori militare]; altii sunt programati sa ramana in sinele etern individual (atman), care este identic cu cel universal (Brahman); in hinduism se utilizeaza atat calea negativa de eliminare a identificarii cu realitatea efectelor, cu trupul si mintea (“Nici asta ! Nici asta/Neti! Neti !”), cat si calea afirmativa de identificare cu realitatea sursa sau cauzala: “Eu sunt Brahman(Sinele universal; Dumnezeu; Absolutul)”. Atunci cand a trecut la functionrea holografica Iisus a spus:”Eu si Tatal meu una suntem”

Shankara ( cel mai important reprezentant al Advaita Vedanta, unul dintre cele trei sisteme de gândire ale Vedanta) a sintetizat astfel natura realităţii :
“O frază rezumă tot ceea ce găsim in mii de cărţi: singur Brahman este real, lumea nu este decât o aparenţă, Sinele(Atman) nu este altul decât insuşi Brahman(Sinele universal; Absolutul; Dumnezeu) “

Pentru a inţelege acest lucru Shankara ne dă exemplul unei funii dintr-o plasă, care pe intuneric este luată drept şarpe( in acest caz nu există doar ignoranţă, ci şi superpoziţie (vikshepa) a unei imagini( creată de imaginaţie) peste imaginea declanşată de percepţia unui obiect care există( in halucinaţie nu există un obiect de sprijin). Frica, spaima, bătăile de inimă sunt declanşate de un şarpe care nu a existat niciodată in realitate, ci doar in imaginaţia noastră. Dacă se face lumină [indirectă(solara, tehnologica) sau directă(iluminare; trezire)] şi descoperim că acel şarpe nu a fost decât o funie dintr-o plasă ( aluzie la realitatea reţea, matrice), acea iluzie nu-şi mai face apariţia niciodată. Advaita Vedanta susţine că omul in ignoranţa sa işi petrece viata suprapunand cordajului(Brahman) imaginea şarpelui ( traieşte in lumea sensibilă a proiectiilor din realitatea secundă şi nu observă ecranul, realitatea suport, temelia, ci doar filmul, oscilaţiile, valurile, oglindirile, vrittis, umbrele proiectate pe ecranul mental).