CE NE LIPSESTE PENTRU A FI FERICITI ?

O suspiciune sacaitoare ca nu reusim sa ne bucuram indeajuns de ceea ce ne ofera viata, ca exista ceva care ne scapa mereu printre degete, ca ne aflam in permanenta intr-o cursa contra cronometru, care nu ne mai lasa suficient timp si energie pentru noi.

Pana la urma, aceasta cautare permanenta e in deplina concordanta cu lumea in care traim. Ne-am obisnuit sa ne dorim mereu mai mult – bani, iubire, satisfactie personala – si simtim nevoia de a urca mereu stacheta dorintelor noastre, asa incat impingem tot mai departe limitele efortului pe care il facem pentru a le indeplini. Si nu e neaparat vina sau nevoia noastra, pur si simplu astea sunt normele impuse de societate.

Ce inseamna, de fapt, o viata fericita? 

Este totul legat de posesii, de nivelul salariului, de relatiile pe care le avem cu familia si prietenii? Sau – pardon de cliseu! – viata merita traita din plin dincolo de toate astea, pur si simplu pentru tine?

Intreaba pe oricine in jurul tau si, cu mici exceptii (poate!), ti se va raspunde ca, astazi, viata este o succesiune interminabila de job-uri care mai de care mai solicitante, de dorinte materiale din ce in ce mai mari, de relatii pe care nu mai ai timp sa le intretii si de responsabilitati care se aduna algoritmic. Sa ne intelegem, cei care se plang de toate astea sunt oameni care au depasit de mult grija zilei de maine, nu se lupta cu saracia, nu traiesc de pe-o zi pe alta, ci au atins un nivel de trai destul de confortabil. Si atunci, de ce simtim nevoia sa ne plangem – mereu si mereu – ca viata e grea?

e in firea omului sa-si doreasca mereu mai mult, dar putini stiu sa spuna ce in­seamna asta, concret. Recunoaste, daca te-ar intreba cineva ce-ti doresti cu adevarat in viata, ce-ai raspunde? Si nu ma refer la raspunsuri de genul „sa fiu iubit(a), sa castig multi bani, sa am o casa frumoasa, sa fiu sanatos(asa)” etc., etc. Te-ai gandit vreodata ca, poate, toate astea le ai deja? De ce, atunci, nu poti sa spui cu mana pe inima ca esti fericit(a), ca ai o viata frumoasa?

Sa-ti traiesti viata din plin poate avea intelesuri diferite pentru persoane diferite. Oamenii, fiinte complexe si avand personalitati atat de diverse, au interese variate si idealuri care nu pot fi comune intregii specii si care trebuie urmate de fiecare in parte. Cu toate astea, impedimente tinand de partea practica a vietii, de resurse financiare sau, pur si simplu, de teama ne impiedica adesea sa ne dezvoltam ca fiinte individuale atat de mult pe cat ne-am dori. Asa incat a-ti trai viata din plin ar putea sa insemne a incerca sa gasesti balansul ideal intre ceea ce vrea de la tine societatea si ceea ce ai tu nevoie ca persoana, dincolo de constrangeri de ordin practic.

Cei mai multi oameni traiesc pe «pilot automat» si nu-si acorda timp nici macar sa guste cu adevarat ceea ce maninc. Asa incat o conditie importanta, daca vrei sa te bucuri de viata, este aceea de a trai in prezent si de a-ti ingadui sa te bucuri de ceea ce faci in momentul respectiv. Usor de zis, greu de facut. Poate ca sta in firea omului sa vada mult mai usor jumatatea goala a paharului decat pe cea plina. Inabilitatea noastra de a ne opri sa mirosim o floare sau sa admiram jocul de lumini creat de o raza de soare pe un zid, intr-o dupa-amiaza de vara, ne face sa ne lamentam mereu ca, iata, a mai trecut un an si nici nu ne-am dat seama cum a zburat timpul. Iar daca privim inapoi, constatam ca nici macar nu am realizat cine stie ce in anul care s-a scurs – cel putin, asa spun cei mereu nemultumiti de viata. Restul, putini, vor sti, in schimb, sa contabilizeze si sa se bucure de micile realizari – fie ca e vorba de invatarea unei limbi straine, a unui dans pe care iti doreai de mult sa-l poti dansa sau de calatoria intr-un loc in care n-ai mai fost niciodata.

Sentimentul de insatisfactie legat de viata noastra este cauzat de responsabilitatile din ce in ce mai mari pe care ni le asumam zilnic. Oamenii se simt adesea prizonierii muncii lor, ai job-urilor pentru care au facut, de multe ori, eforturi mari ca sa le obtina. Cand ajung acolo unde au visat (sau li se pare ca au visat), constata ca sacrificiul nu s-a incheiat, nici pe departe. Greul vine si din fap­tul ca, de multe ori, pozitia pe care au reusit s-o atinga corespunde mai curand dorintelor si as­teptarilor celor din jur (parinti, prieteni, soti) decat dorintelor si pasiunilor personale. Si atunci, totul devine o corvoada, iar eventualele satisfactii ma­teriale se dovedesc a nu reusi sa compenseze efortul.

Dar cei mai multi continua sa mearga pe drumul ales de altii sau impus de mediul social, fara ca macar sa le treaca prin minte ca viata lor ar putea fi altfel. Si, pana la urma, nu-i greu sa-i intelegi: cati dintre semenii nostri au taria sa-si urmeze visele cand asta poate insemna, de multe ori, sa mearga impotriva curentului? Nu-i mai usor sa te lasi purtat de val? Sigur, asta poate in­semna sa ajungi in alt loc decat acela pe care ti-l doresti, dar efortul de vointa e mult mai mic. Ceea ce duce la exacerbarea acestui tip de problema este, cum spuneam, natura insasi a so­cietatii in care traim. Sigur, e un truism dintre cele mai trendy.

Astazi, reusita in viata a ajuns sa fie definita prin posesiile materiale pe care le acumulezi. Bineinteles, nu-i nimic rau in a-ti dori o situatie materiala buna sau chiar a te bucura de lux (Doamne-ajuta!). Problema apare atunci cand nu esti fericit(a) pentru ca apartamentul in care locuiesti nu e dotat cu mobila semnata de designeri sau ca masina pe care o conduci nu e Jaguar! In acest caz, vei fi tot timpul dezamagit(a) de viata. Cei ce-si doresc mereu mai mult decat pot avea intra, de obicei, intr-un cerc vicios al autodepasirii, consumandu-si tot mai mult timp si energie pentru a acumula mai mult si mai mult, timp in care se simt nefericiti fiindca nu-si pot permite cine stie ce fita a momentului. Si atunci, cum am putea, totusi, sa masuram obiectiv calitatea vietii pe care o traim?

E simplu: intreaba-te cat de mult esti in stare sa te bucuri de viata facand lucruri care-ti plac si cat timp iti permiti sa petreci alaturi de cei pe care-i iubesti. Oa­menii, fiinte sociale prin excelenta, sunt cu ade­varat fericiti atunci cand sunt in stare sa construiasca relatii de calitate cu alti semeni. Ar trebui sa ne masuram calitatea vietii punand in balanta cateva componente cu adevarat esentiale: sanatatea, conditia emotionala si mentala si bunastarea spirituala. Pentru a fi fericiti, ar trebui sa fim in stare sa ne organizam viata profesionala si financiara astfel incat sa putem petrece suficient de mult timp alaturi de cei pe care ii iubim si facand lucruri care chiar ne plac.

In acest fel, ne vom dezvolta cu adevarat, ca indivizi. In fond, e simplu si, daca stai putin (fie si stramb) si judeci (musai drept!), vei vedea ca e ridicol sa te omori dorindu-ti masina aceea cu doua usi din care coboara „proasta aia” in fata restaurantului, cand tu nu reusesti sa-ti faci timp pentru o cina linistita cu parintii. Daca personajul descris mai sus seamana putin cu tine, nu intra in panica: a iesi din aceasta Ciuleandra nebuna nu-i atat de greu pe cat iti inchipui. Tot ce trebuie sa faci este sa te gandesti serios la nevoile tale reale si sa te organizezi in asa fel incat sa obtii un echilibru satisfacator intre responsabilitati si propriile dorinte.

Conform principiului „less is more”, si in cazul asta, primul pas in a obtine mai mult de la viata este… de a cobori nivelul asteptarilor, angajamentelor, obligatiilor financiare si, in general, al activitatilor pe care „trebuie” sa le faci. Intreaba-te cate dintre acestea chiar sunt necesare si acorda mai multa energie lucrurilor cu adevarat importante, cum ar fi sanatatea, relatiile de calitate, increderea in sine. Un bun ajutor in acest sens ar fi sa ne facem o lista cu toate lucrurile pe care am dorit cu adevarat sa le facem de-a lungul timpului.

In mod similar, fa o lista cu toate responsabilitatile pe care le ai si claseaza-le in functie de adevarata lor importanta. Analizeaza cea de-a doua lista si vezi daca nu cumva unele lucruri nu sunt neaparat necesare sau n-ar putea fi delegate. Apoi urmeaza partea cea mai dificila: reconcilierea celor doua liste. Pentru a putea face asta, trebuie sa fii in stare sa-ti schimbi perspectiva din care te-ai obisnuit sa-ti privesti viata. Gandeste pe termen scurt, mediu si lung, avand in minte mai multe unghiuri de vedere: al tau, al familiei, al societatii.

Vei descoperi astfel ca esti in stare sa fii cinstit(a) cu tine insati in ceea ce priveste lucrurile care conteaza cu adevarat. Pe parcursul acestui demers, vei avea de-a face cu propriile temeri, pe care va trebui sa le depasesti. Nu merita sa te agati de tinte de neatins doar pentru ca, schimbandu-ti prioritatile, s-ar putea sa produci niscaiva pagube in ceea priveste stilul de viata, obiceiurile de a cheltui sau chiar zona de confort cu care te-ai obisnuit. Si nu te jena, e normal sa-ti fie teama de schimbare, dar gandeste-te ca schimbarea este cel mai natural lucru de pe pamant: orice pe lumea asta trece prin diferite faze si cicluri , inclusiv viata omului, societatea, natura, anotimpurile si insasi planeta care ne gazduieste. Pana la urma, e cazul sa ne oprim a ne dori ca lucrurile sa mearga doar asa cum vrem noi si sa ne straduim sa obtinem cat mai mult pentru noi in conditiile de care avem parte.

Daca sentimentul ca viata ta nu ajunge nicaieri nu-ti da pace e, probabil, din cauza ca nu ai stiut niciodata suficient de clar incotro vrei sa ajungi. Cel mai adesea, oamenii isi bazeaza viata pe cei din jur, facand ceea ce face toata lumea. Rezultatul? Ne inghesuim toti in aceeasi barca, ceea ce nu-i tocmai de recomandat. Nu uita ca tu esti stapanul(a) vietii tale, deci tu ai puterea (si responsabilitatea) de a-ti hotari calea. Nu societatea. Nu industria in care lucrezi. Nu prietenii, nu familia. Pana la urma, esti o persoana care va simti, mai devreme sau mai tarziu, nevoia de a fi ceea ce este cu adevarat. Un faimos slogan Microsoft spune: „Where do you want to be today?” („Unde vrei sa ajungi azi?”). Pune-ti cat mai des intrebarea asta si, cu siguranta, vei reusi sa vezi mai clar directia spre care vrei s-o apuci, drumul pe care vrei sa mergi, locul unde vrei sa ajungi. Iar asta te va face fericit(a).