Câte simturi avem în realitate?

Imagineaza-ti ca mergi cu bicicleta pe un drum linistit de tara. În timp ce pedalezi, receptorii din picioare te ajuta sa folosesti forta adecvata ca sa mentii viteza; organele de echilibru te tin drept; nasul simte miresmele; ochii contempla peisajul; urechile aud ciripitul pasarilor. Ti se face sete si îti scoti sticla cu ceva de baut, ajutat de receptorii tactili din degete. Papilele gustative si receptorii pentru cald si rece indica aroma bauturii si temperatura ei. Receptorii din piele si cei ai firelor de par de pe corp detecteaza cât de puternic este vântul si, împreuna cu ochii, cât de repede te deplasezi. Pielea simte temperatura si umiditatea din aer, în timp ce, având notiunea timpului, îti dai seama de câta vreme esti pe drum. În final, simturile interne te vor obliga sa te odihnesti si sa manânci. Într-adevar, viata este o splendida simfonie a simturilor!

Doar cinci simturi?

Dar câte simturi intra în actiune în timpul calatoriei cu bicicleta, doar cele cinci bine cunoscute: vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul? Potrivit cu Encyclopædia Britannica, lista cu cele cinci simturi a fost facuta de filozoful antic, Aristotel; el a avut o „influenta atât de puternica, încât multi vorbesc si astazi despre cele cinci simturi ca si cum acestea ar fi singurele“.

În conformitate cu Britannica, studiile asupra sensibilitatii cutanate „au demonstrat ca omul are mai mult de cinci simturi“. Asa sa fie oare? Anumite functii care erau înainte privite ca tinând de simtul tactil sunt acum considerate simturi distincte. De exemplu, receptorii sensibili la durere reactioneaza si fac distinctie între fortele sau agentii mecanici, termici si chimici. Alti receptori indica o mâncarime a pielii. Dovezile arata ca avem cel putin doua tipuri de receptori de presiune — unul pentru presiunile usoare, de suprafata si altul pentru cele mai puternice, cu efect în profunzime. Corpul omenesc este dotat si cu numeroase simturi interne. Care este rolul lor?

Simturile interne

Simturile interne detecteaza schimbarile ce au loc în corp. Ele semnaleaza foamea, setea, oboseala, durerea interna, precum si nevoia de a respira si de a merge la toaleta. În colaborare cu ceasul nostru biologic, receptorii interni ne fac sa ne simtim obositi când vine seara, iar, daca am calatorit cu avionul într-o regiune cu un fus orar diferit, sa ne resimtim din cauza decalajului de fus orar. În plus, întrucât putem „percepe“ în mod constient scurgerea timpului, s-a pus problema de a include în lista simturilor si aceasta constienta a timpului.

Mai avem si un simt vestibular, sau un simt al echilibrului, care este localizat în urechea interna. El reactioneaza la gravitatie, acceleratie si rotatie. Si, în sfârsit, avem simtul chinestezic, care ne ajuta sa percepem tensiunea musculara, precum si miscarile si pozitia membrelor noastre, chiar si cu ochii închisi.

Bineînteles, perceptia senzoriala nu este o caracteristica doar a omului. Si animalele poseda o mare varietate de simturi, unele chiar uluitoare, pe care noi nu le avem. În urmatorul articol vom analiza câteva dintre ele. În plus, vom arunca o privire mai atenta asupra propriului corp si asupra caracteristicilor deosebite care ne confera noua, oamenilor, un loc special printre fiintele de pe pamânt.

Simtul tactil — un miracol

  Palma omului are un simt tactil deosebit de fin. Potrivit revistei Smithsonian, cercetatorii au descoperit ca palma noastra poate simti un punct mic de doar trei microni. (Un fir de par omenesc are un diametru de 50–100 de microni.) Însa, când „s-a folosit în loc de punct un petic de material, cercetatorii au descoperit ca palma poate simti un material subtire de doar 75 de nanometri“ — un nanometru însemnând a mia parte dintr-un micron! Aceasta sensibilitate remarcabila se datoreaza celor aproximativ 2 000 de receptori tactili aflati în vârful degetelor de la mâna.

  În plus, simtul tactil joaca un rol-cheie în sanatatea si în starea noastra generala. „Când suntem mângâiati de cineva, producem hormoni care pot alina durerea si pot limpezi mintea“, se spune în U.S.News & World Report. Unii sunt de parere ca daca un copil este privat de dezmierdari, dezvoltarea lui va avea de suferit.