TOP 11 replici de agăţat pe COD ROŞU DE NINSOARE :)

11. E polei? Că mi-ai căzut cu tronc.

10. Mi-ai intrat în suflet cu puterea unui BREAKING NEWS.

9. Dacă pleci acum va viscoli în inima mea

8. Văpaia din inima mea ar topi toată zăpada asta.

7. Tu mi-ai deszăpezit fruntea de melancolie.

6 N-o să te mint ca la meteo – eşti adorabilă

5. Prevăd un cod roşu de iubire. Să anunţăm primarul sau doar Starea Civilă?

4. Sper că drumul dintre NOI nu e blocat.

3 Toate cursele sunt anulate, numai eu zbor de fericire.

2. Ni se recomandă să stăm în casă. La mine sau la tine?

1. Vizibilitatea e redusă, dar eu îmi văd viitorul lângă tine

A INGHETAT MASINA ?

Nu mai este o surpriza pentru niciun sofer sa gaseasca in sezonul de iarna masina ingropata in zapada si inghetata bocna. Fiecare se descurca cum poate, cu lopeti, maturi, raclete si solutii de dezghetat, pentru a curata si utiliza masina in conditii optime.

Dar nu toata lumea recurge la masurile potrivite pentru dezghetarea masinii si de multe ori, din graba, se produc pagube - se rup chederele, se zgarie sau sare vopseaua, se sparg geamurile. Principalele probleme cu care ne confruntam atunci cand gasim masina inghetata sunt: dop de gheata in incuietori, usi blocate de gheata sau strat gros de gheata pe geamuri.

Primul pas care trebuie facut in acesta situatie este dezghetarea uneia dintre portiere pentru a putea intra in masina si a o porni. Nu fortati usile pentru ca se pot rupe chederele. Solutia ar fi sa folositi un spray special pentru dezgetare, iar daca nu aveti unul puteti folosi lichid de parbriz special pentru iarna sau spirt. Turnati lichidul si asteptati sa-si faca efectul. Atentie! Nu folositi apa calda! Riscati sa se sparga geamurile sau sa sara vopseaua.

Odata intrat in masina, porniti motorul si dati drumul la incalzire. Atentie! Daca aveti senzor de ploaie, dezactivati-l, altfel veti avea surpriza neplacuta sa porneasca stergatoarele daca parbrizul este inghetat. Porniti stergatoarele doar in momentul in care parbrizul este complet dezghetat si curatat. Dar NU folositi stergatoarele daca acestea sunt inghetate, se vor deteriora foarte usor. Pentru a evita inghetarea lor este indicat sa le lasati ridicate sau sa le scoateti peste noapte.

Pentru dezghetarea parbrizului, folositi aceeasi metoda - cu spary-ul sau lichidul de parbriz. Cand gheata incepe sa se inmoaie folositi racleta pentru a o indeparta. Folositi racleta doar pentru geamuri, nu si pentru caroserie. Riscati sa zgariati vopseaua. Anumite recomandari sugereaza ca puteti folosi sare grunjoasa pentru dezghetarea geamurilor. Dar ar putea aparea probleme in momentul in care se prelinge pe caroserie. Poate afecta vopseaua.

Cea mai simpla solutie pentru a scapa de bataile de cap cu curatarea parbrizului ar fi sa folositi o folie speciala care costa 37 de lei. Gheata se formeaza deasupra ei, si in momentul in care o scoateti, parbrizul ramane curat.

Costuri produsele de curatat:

- spirt – 3 - 10 lei;

- spray dezghetare incuietori – 15 lei;

- racleta cu perie pentru geamuri – 1,5 -2,5 lei;

- lichid de parbriz pentru dezghetare – 10 lei.

Despre cafea

Cafeaua este o băutură adorată şi atât de des utilizată în întreaga lume, încât cu greu ţi-ar veni să crezi că sunt o mulţime de lucruri pe care nu le ştiai despre dânsa. Iată numai câteva exemple:

1.  După ce boabele de cafea sunt decofeinizate, producătorii de cafea vând cafeina companiilor farmaceutice sau producătoare de băuturi răcoritoare. Chiar mă-ntrebam…

2. Un american cheltuie în medie 1.092 de dolari, anual, pe cafea. Dacă-şi permite…

3. Potrivit legendelor, Honore de Balzac obişnuia să bea 50 de ceşti de cafea pentru a fi inspirat în scrierile sale. De fapt, ăsta era Voltaire. Balzac ducea până la vreo 20 de ceşti.
4. În anul 1932, Brazilia nu şi-a putut permite să-şi trimită sportivii la Jocurile Olimpice din Los Angeles, aşa că vaporul sportivilor a fost încărcat cu cafea şi au vândut-o pe drum pentru a face rost de bani în timpul călătoriei. Dacă a avut cine să-i înveţe…

5. În 1674, în Marea Britanie femeile au semnat o petiţie împotriva cafelei, motivând că licoarea transforma bărbaţii în ‘corpuri nefolositoare’. Ele au cerut atunci interzicerea consumului de cafea tuturor bărbaţilor sub 60 de ani. Cum comentaţi? 

6. În 1511, Mecca a interzis consumul de cafea pentru că stimulează gândirea radicală şi pierderea vremii.Despre asta şi altele am mai vorbit şi cu altă ocazie.

7. Prima cameră web a ‘urmărit’ cafetiera. Astfel, cercetătorii de la Cambridge îşi puteau monitoriza pregătirea cafelei fără să se ridice de la birou. Şi-aşa s-au născut cercetătorii…

8. În anul 2008, Annamarie Ausnes a primit un rinichi de la un donator la care nu s-ar fi aşteptat: Sandie Anders, angajata unei cafenele Starbucks de unde Annamarie îşi cumpăra zilnic cafea. Dacă avea bani de cafea la Starbucks zilnic cred că i-a şi plătit rinichiul…

De ce nu ar trebui să faci poze în momentele importante din viaţa ta?

Dacă vrei să îţi aminteşti mai bine vizita la un muzeu vestit sau orice alt eveniment important din viaţă, asigură-te că nu iei aparatul de fotografiat cu tine. Acesta este sfatul oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Fairfield după ce au analizat aşa numitul „efecte de deteriorare asociat fotografierii”, un fenomen psihologic ciudat prin care încercarea de a păstra vie o amintire deteriorează chiar capacitatea de a forma amintiri.

Aceste descoperiri oferă noi dovezi care indică faptul că tehnologia ne afectează interacţiunea cu lumea din jurul.

Noul studiu, care a fost publicat în jurnalul Psychological Science, indică faptul că fotografiile realizate cu o cameră digitală sau cu smartphone-ul îi pot face pe fotograf să formeze o amintire vagă despre obiectul asupra căruia se concentrează. Comparativ cu un observator care nu face fotografii, fotograful va avea o amintire mai slabă.

„Adesea, oamenii scot aparatul de fotografiat aproape involuntar pentru a imortaliza un moment şi astfel ei nu observă ce se întâmplă chiar în faţa lor. Această tendinţă a oamenilor de a se baza pe tehnologie pentru a-şi aminti lucruri poate avea un impact negativ asupra capacităţii lor de a-şi aduce aminte anumite lucruri”, a explicat coordonatoarea studiului, Linda Henkel.

Pentru a analiza această problemă, oamenii de ştiinţă au ales un eşantion de studenţi care au luat parte la un experiment în cadrul Muzeului de Artă Bellarmine. Participanţii au fost rugaţi să noteze observaţii despre un anumit obiect folosind fie fotografia, fie prin observaţie pură. Ulterior, a doua zi, fiecare participant a fost rugat să descrie obiectul.

Hankel a descoperit că, spre deosebire de cei care doar observaseră obiectul, indivizii care îl fotografiaseră îşi aminteau obiectul cu o acurateţe mai scăzută. „Rezultatele indică un efect de deteriorare asociat fotografierii. Dacă participanţii au fotografiat fiecare obiect ca un întreg, ei şi-au amintot mai puţine obiecte şi mai puţine detalii legate de acestea şi de locaţia acestora în muzeu”, a mai explicat Hankel.

Se pare că fotografiile afectează formarea amintirilor forţându-l pe fotograf să treacă experienţa obiectului ţintă printr-un act secundar. Cu alte cuvinte, creierul fotografului trebuie să perceapă atât obiectul, cât şi actul de a-l fotografia.

Deşi acest studiu este limitat la spaţiul din muzeu, Henkel este convinsă că fenomenul se aplică în toate contextele.

„Acest studiu a fost controlat cu atenţie astfel încât participanţii au fost rugaţi să realizeze imagini ale unor anumite obiecte. Însă, în viaţa de zi cu zi oamenii fotografiază lucruri care sunt importante pentru ei şi pe care vor să şi le amintească”, a mai explicat cercetătoarea.

Sursa: Medical Daily

De ce nu

De ce nu ar trebui să luăm medicamente care reduc febra atunci când suntem răciţi sau gripaţi?

Atunci când ne îndopăm cu pastile pentru a face faţă gripei, creştem riscul celor din jur deoarece medicamentele cresc nivelul de virusuri din corp, spun oamenii de ştiinţă.Multe remedii pentru răceală şi gripă sunt prezentate drept medicamente care ne ajută să rămânem puternici în timpul zilei, chiar şi atunci când suntem răciţi sau gripaţi. Însă, oamenii de ştiinţă au descoperit că prin reprimarea febrei putem face ca boala să fie mai rea atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru. 

De fapt, febra reduce nivelul de virusuri din corp, astfel încât medicamentele precum ibuprofenul, aspirina şi paracetamolul ne fac mai infecţioşi, lucru care poate duce la zeci de mii de cazuri de gripă. 

Coordonatorul studiului, David Earn, profesor la Universitatea McMaster din canada a declarat că: „atunci când au gripă, oamenii au tendinţa de a lua medicamente care să le reducă febra. Nimănui nu îi place să se simtă rău, dar se pare că atunci când ne asigurăm confortul riscăm să îi infectăm pe alţii”.

„Din cauză că febra poate ajuta la reducerea nivelului de virusuri din corpul persoanei bolnave şi la scăderea riscului de transmitere a boli către alţii, administrarea pastilelor menite să reducă febra poate creşte şansele de transmitere a virusurilor. Când am extrapolat la nivelul întregii populaţii, noi am descoperit că această creştere are efecte semnificative”, a mai adăugat acesta.

„Adesea, oamenii iau sau le dau copiilor medicamente pentru reducerea febrei, pentru a putea merge la serviciu sau la şcoală. Poate ei cred că dacă reduc febra, scad şi riscul de a le da şi altora virusurile. În realitate, efectul este exact invers: oamenii bolnavi transmit virusurile şi altora deoarece febra a fost redusă”, a mai explicat Earn. 

Pentru această cercetare oamenii de ştiinţă au adunat informaţii din multe surse, inclusiv din experimente realizate pe voluntari umani sau pe dihori.

Apoi, ei au folosit un model matematic pentru a calcula cum creşterea nivelului de virusuri cedate de o singură persoană care ia medicamente pentru reducerea febrei, ar putea creşte numărul total de cazuri într-un an obişnuit, sau într-un an în care o nouă tulpină gripală cauzează pandemie.

Rezultatele au indicat că suprimarea febrei creşte numărul anual de cazuri cu aproximativ 5 procente, cauzând mai bine de 1.000 de decese apărute ca urmare a gripei într-un an obişnuit, şi asta doar în America de Nord.

„Această cercetare este importantă deoarece ne va ajuta să înţelegem cum să stopăm mai bine răspândirea gripei. Febra este un mecanism de apărare care ne protejează atât pe noi, cât şi pe alţii. Medicamentaţia destinată reducerii febrei ar trebui administrată doar reducă senzaţia de disconfort, nu şi pentru a le permite oamenilor să meargă în comunitate atunci când, de fapt, ar trebui să stea acasă. Adesea, oamenii sunt sfătuiţi să ia medicamente pentru reducerea febrei, iar manualele medicale susţin că acest lucru este inofensiv. Acest obicei trebuie să se schimbe”, a declarat dr. David Price, de la McMaster’s Michael G. DeGroote School of Medicine. 

Ce se întâmplă dacă ...

...nu mai consumi alcool timp de o lună?

Persoanele care renunţă la alcool timp de o lună au mai multe şanse de a reduce nivelul colesterolului, de a scăpa de kilogramele în plus, de a-şi îmbunătăţi calitatea somnului şi astfel îi oferă şi ficatului şansa de a se recupera după anumite excese, informează dailymail.co.uk.Experţii în bolile hepatice au ignorat până de curând beneficiile abstinenţei în rândul consumatorilor moderaţi, concentrându-şi atenţia asupra problemelor celor care consumă alcool în mod frecvent.

Jurnalistul Andy Coghlan, de la publicaţia New Scientist, la iniţiativa căruia a fost realizată cercetarea, i-a convins pe nouă dintre colegii săi – care s-au descris ca fiind consumatori de alcool “normali” – să renunţe la a mai bea, în timp ce alţi patru colegi au fost de acord să continue să bea în mod controlat.

În medie, voluntarii care nu au consumat alcool aproximativ cinci săptămâni au slăbit circa un kilogram şi jumătate, iar nivelul colesterolului s-a redus cu 5 procente. De asemenea, nivelul glucozei din sânge a scăzut cu aproape o pătrime, indicând astfel o condiţie fizică mai bună.

Tututor participanţilor li s-au făcut teste de sânge la începutul şi la finalul perioadei în care au participat la acest studiu. Medicii de la Royal Free Hospital din Londra au constatat, în urma testelor hepatice care măsoară nivelul de grăsimi, că acesta a scăzut cu 15 procente, ceea ce înseamnă că ficatul şi-a ameliorat activitatea. În plus, voluntarii au dormit mai bine şi au fost mai activi la locul de muncă.

Ceea ce nu se cunoaşte încă este cât de repede “treaba bună poate fi anulată”, a spus profesorul Rajiv Jalan, de la University College London, care a contribuit la realizarea studiului. Însă acesta a precizat că o perioadă de abstinenţă i-ar permite ficatului să “lupte mai bine cu viitoarele afecţiuni”.

De asemenea, jurnalistul Andy Coghlan a spus: “Bineînţeles că este un mesaj greşit – că, dacă îi dai ficatului tău o lună de pauză, înseamnă că poţi exagera tot restul anului”.

Surse: Mediafax, Daily Mail

De ce ne place să ne scărpinăm?

Potrivit unui nou studiu, atunci când ne scărpinăm într-un loc în care simţim o mâncărime activăm acelaşi mecanism cerebral care generează sentimentul de confort pe care îl avem şi atunci când suntem îndrăgostiţi sau când ne simţim preţuiţi.În ambele cazuri, se generează mai multe activitate în striatumul şi în zona mezencefalului, au notat specialiştii. 

Studiul a fost realizat pe un grup de 16 indivizi, atât femei, cât şi bărbaţi. Specialiştii au folosit stimuli electrici pentru a produce o senzaţie de mâncărime la nivelul încheieturilor subiecţilor. Apoi, voluntarilor li s-a spus să se scarpine fie aproape de zona unde simţeau mâncărimea, fie la o depărtare considerabilă de încheietură.

Astfel, s-a constatat că atunci când voluntarii se scărpinau în apropierea încheieturii, în creier se înregistra o activitate mai mare la nivelul stratumului şi a mezencefalului. 

Studii anterioare au indicat că aceste regiuni din creier, numite „sistemul de recompensare”, sunt mai active atunci când oamenii se îndrăgostesc, când câştigă la jocuri de noroc sau când au succes pe plan profesional.

Prin urmare, oamenii de ştiinţă au concluzionat că scărpinatul zonelor în care simţim o senzaţie de mâncărime activează sistemul de recompensare şi produce sentimentul de confort. Totuşi, autorii studiului au avertizat că suprastimularea sistemului de recomandare poate cauza probleme. De exemplu, în cazul persoanelor cu dermatită atopică s-a constatat că simptomele s-au înrăutăţit.

„Însă, dacă funcţionarea sistemului de recompensare este întreruptă, aceşti oameni nu se vor mai scărpina atât de mult când simt mâncărimea, iar simptomele lor de îmbunătăţesc”, a explicat prof. Ryusuke Kakigi.

Reuşită remarcabilă

un tratament genetic revoluţionar contra unei boli oculare grave „depăşeşte toate aşteptările”!

Un tratament genetic revoluţionar, care este aplicat printr-o singură injecţie în celulele retinei, a îmbunătăţit vederea pacienţilor afectaţi de coroideremie, o gravă maladie oculară, afirmă cercetătorii britanici care au efectuat testele.Succesul terapiei, de care au beneficiat doi pacienţi cărora li s-a spus că şi-ar putea pierde vederea, “depăşeşte toate aşteptările” şi ar putea avea implicaţii uriaşe pentru tratarea persoanelor cu afecţiuni oculare provocate de disfuncţii ale retinei.

Aceste disfuncţii includ şi degenerescenţa maculară, care afectează tot mai multe persoane în vârstă şi pentru care nu există tratamente preventive, deşi ea poate fi tratată cu ajutorul chirurgiei cu laser şi al medicamentelor.

Experimentul, finanţat parţial de fundaţia caritabilă Fight for Sight, ale cărui rezultate au fost publicate în revista The Lancet, a fost efectuat pe şase pacienţi, afectaţi de coroideremie în diferite stadii, o boală cauzată de o mutaţie a genei CHM.

Fiecare pacient a primit tratament doar pentru un ochi, astfel încât să se poată face comparaţii cu celălalt ochi bolnav.

S-a constatat o îmbunătăţire considerabilă a vederii celor doi bărbaţi, care fusese grav afectată, iar vederea celorlalţi patru subiecţi – care nu începuse încă să slăbească – şi-a păstrat aceeaşi acuitate.

Tratamentul se bazează pe injectarea, o singură dată, a unui virus inofensiv ce transportă o copie sănătoasă a genei CHM direct în celulele fotosensibile ale retinei.

Profesorul Robert MacLaren, care a condus procedurile efectuate la Spitalul de oftalmologie din Oxford, s-a arătat “absolut încântat” de rezultatele obţinute până acum.

“Este încă prea devreme pentru a şti dacă terapia genetică va dura la nesfârşit, dar putem afirma că îmbunătăţirea vederii s-a menţinut tot timpul cât am ţinut pacienţii sub observaţie, adică doi ani”, a declarat Robert MacLaren.

Tratamentul nu înlocuieşte celulele moarte, însă profesorul MacLaren consideră că poate vindeca celulele “bolnave” şi proteja celulele sănătoase. “Dacă am reuşi să tratăm oamenii într-un stadiu timpuriu, am putea introduce virusul înainte de pierderea vederii”, a adăugat profesorul britanic.

Pe de altă parte, coroideremia este provocată de o genă defectă, ce trebuie înlocuită, în timp ce degenerescenţa maculată implică un număr de gene care trebuie identificate.

În prezent, cercetătorii britanici efectuează teste pe şase pacienţi noi.

Sursa: Mediafax, Daily Mail

Anecdote istorice

“Tronuri”

Monarhii Europei, mai mari sau mai mici, aveau şi un alt tron, în afara celui pe care şedeau în timpul momentelor oficiale. Era, de fapt, un scaun mai special, având în mijloc o gaură rotundă şi servea aceloraşi scopuri pentru care ar putea fi folosit şi astăzi!

De acest scaun avea grijă un personaj important, care purta uniformă, sabie şi decoraţii. Iar atunci când suveranul “lua poziţie” pe acest scaun, toată curtea trebuia să fie de faţă!

Ludovic al XIV-lea a mai alungat o parte din spectatorii care aveau obligaţia să asiste la acest moment ce dura uneori destul de mult. S-a mulţumit doar cu prezenţa prinţilor şi prinţeselor de sânge, a doamnei de Maintenon, a miniştrilor şi a marilor demnitari de la curte!

Caterina de Medici avea şi ea două scaune găurite, unul îmbrăcat în catifea albastră, celalalt în catifea roşie. După ce a rămas văduvă şi-a comandat şi un al treilea scaun, normal, de culoare neagră!

Regele Neapolelui, Ferdinand al IV-lea, chiar şi atunci când mergea la teatru era însoţit de importanta piesă de mobilier. Scaunul găurit era purtat atunci de un detaşament special de soldaţi, conduşi de un ofiţer. Peste tot pe unde treceau, militarii dădeau onorul, iar ofiţerii salutau cu sabia scoasă!
*****
"Iată un leac care o să mă vindece de toate durerile"

La 29 octombrie 1618 faimosul scriitor, poet şi explorator englez Sir Walter Raleigh păşea spre eşafod, urmând să suporte pedeapsa pe care i-o dăduse regele Iacob I.

Cerând să vadă securea cu care urma să i se taie capul, Raleigh şi-a trecut degetele peste tăiş, glumind : „Iată un leac care o să mă vindece de toate durerile”.

Când cineva din asistenţă i-a cerut să-şi aşeze capul pe butuc cu faţa spre răsărit, Raleigh a răspuns : „Ce contează cum stă capul, dacă inima e la locul ei ?”, cel mai potrivit epitaf pentru favoritul căzut în dizgraţie.

*****
Durerea lui Mark Twain

Când era copil, Mark Twain a lipsit odată de la şcoală şi tatăl lui i-a dat vreo două la fund.

Ca să-l consoleze i-a spus:

- Fiule, să nu crezi că pe mine nu mă doare că trebuie să te pocnesc!

- Cred că te doare… dar nu în acelaşi loc! îi răspunse Mark
*****
Voltaire ii raspunde unui obraznic

Un domn i s-a adresat în scris lui Voltaire cu obrăznicie şi în termeni lipsiţi de elementar respect.

Voltaire îi răspunde:

“Mă aflu în cea mai mică încăpere a casei. Scrisoarea dvs. e în faţa mea. Curând va fi în spatele meu”!

*****
De ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul?

O doamnă îl întrebă odată pe dramaturgul George Bernard Shaw:

- Cum credeţi, de ce Dumnezeu a creat întâi bărbatul şi abia apoi femeia?

În stilul său inconfundabil, Shaw răspunse:

- Probabil, Dumnezeu nu dorea ca în timp ce va crea bărbatul, femeia să-l sâcâie cu sfaturile ei!

*****
Cum te cheamă?

Într-o zi, în tren, istoricul german Theodor Mommsen se căuta în toate buzunarele, necajit că nu-şi găsea ochelarii. O fetiţă de lângă el îi întinse.

- Mulţumesc, micuţo, îi zâmbi savantul. Cum te cheamă?

- Anna Mommsen, tată, răspunse fetiţa.

*****

Procedaţi ca mine

Conducând o doamnă la masă, Mark Twain i-a spus:

- Ce frumoasă sunteţi!

Mai puţin amabilă, doamna i-a răspuns:

- Îmi pare rău că nu pot să vă întorc acest compliment!

- O, a râs Twain. Procedaţi ca mine, doamnă. Minţiţi!

*****

Îl invidiez pe Adam

Mark Twain spunea:

- Îl invidiez pe Adam, pentru că atunci când spunea o vorbă de duh ştia că n-a mai spus-o nimeni înaintea lui!

*****

Ba cal, ba şa

Ziarisul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţa că îl va chema pe autor în faţa justiţei pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit:

- Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până şi numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba şa!

*****

A cui este această operă?

Pablo Picasso se afla la Paris când oraşul a fost ocupat de trupele naziste.

Ofiţerii germani îl vizitau des, iar el îi primea destul de rece. La plecare le dădea cadou o reproducere a renumitei lucrări care înfăţişa distrugerea oraşului Guernica de către piloţii germani. Pictorul rostea doar un sigur cuvânt: “souvenir”.

- E opera dumneavoastră? l-a întrebat unul dintre ofiţeri.

- Oh, nu, l-a lămurit Picasso, a dumneavoastră!

*****

Sunt oamenii fără copii mai fericiţi?

Când vine vorba de fericire, studiile de până acum au notat că mai avantajate sunt cuplurile care nu au copii.Însă, potrivit unor noi studii, răspunsul la întrebarea: „Cine are un nivel maimare de fericire, cuplurile care aleg sa facă copiii sau cele care aleg să nu?” se pare că este şi „da” şi „nu”.

Un raport al oamenilor de ştiinţe de la universităţile Princeton Stony Brook, publicat în Proceedings of the National Academy of Science, a scos la iveală că există „diferenţe foarte mici” între satisfacţia de viaţă a părinţilor şi a indivizilor fără copii, atunci când nu sunt luaţi în considerare alţi factor, precum venitul, educaţia, religia şi sănătatea.

Oamenii care au copii care stau în aceeaşi casă cu ei, tind să aibă mai mulţi bani, să aibă un nivel mai mare de educaţie, să fie mai credincioşi şi să aibă o stare de sănătate mai bună. „Toţi aceşti factori li se potrivesc oamenilor despre care evaluarea a indicat că au o mai mare satisfacţie a vieţii”, a declarat coautorul studiului, Arthur Stone.  După ce aceşti factori au fost înlăturaţi statistic, studiul nu a descoperit nicio diferenţă privitor la nivelul de satisfacţie întâlnit în cazul celor două grupuri.

Într-un interviu, Stone a declarat că similarităţile în nivelul de fericire raportat în rândul părinţilor şi al celor fără copii, mai ales în ţările dezvoltate, poate fi atribuite priorităţilor, depinzând, mai ales, de cazul în care copilul a fost unul dorit de părinţi. „Aleg o portocală pentru că îmi plac portocalele. Tu alegi un măr pentru că îşi plac merele. Nu există niciun motiv pentru care ar trebui să crezi că experienţa ta este mai bună ca a mea. Portocale este diferită de măr. A avea copii este o experienţă diferită de a nu avea copii, dar asta nu însemnă că una dintre ele este mai bună ca cealaltă”.

Studiul Princeton-Stony Brook, care a implicat examinarea unui sondaj la care au participat 1,8 milioane de americani, inclusiv părinţi cu vârste cuprinse între 34 şi 46 de ani, realizat de compania de sondaje Gallup, între 2008 şi 2012, a găsit o diferenţă între părinţi şi persoanele care aleg să nu aibă copii: părinţii tind să experimenteze mai multe urcuşuri şi coborâşuri.

„Ei au pante ascendente mai mari, simt mai multă bucurie în viaţă, dar, pe de altă parte, experimentează mai mult stres şi emoţii negative”, a declarat Stone.

Totodată, stresul îi poate determina pe părinţi să se simtă mai puţin satisfăcuţi de relaţiile lor, potrivit unui alt studiu, realizat de Universitatea Open, din Anglia.

În acest studiu, care a implicat sondaje la care au participat mai bine de 5.000 de oameni din Anglia şi Statele Unite, autorii au descoperit că acele cupluri care aleg să nu aibă copii sunt mai fericite şi mai mulţumite de relaţiile pe care le au şi de parteneri, comparativ cu indivizii care au copii. De asemenea, cei fără copii, se ocupau mai mult pentru menţinerea unei bune relaţii cu partenerul. 

Potrivit studiului britanic, pentru mame, cele mai importante persoane din viaţa lor sunt copiii, pe când bărbaţii au răspuns că pentru ei cea mai importantă persoană este partenera. 

„S-ar putea ca în timpul acelor ani în care oamenii devin părinţi să se producă o schimbare, femeile concentrându-se mai mult asupra copiilor”, a declarat coautorul studiului dr. Jacqui Gabb.

În mod ironic, însă, potrivit studiului realizat de Universitatea Open, „mamele aveau o viaţă mult mai fericită”, comparativ cu orice alt grup intervievat. 

„Dacă ele sunt cel mai puţin mulţumite de nivelul de satisfacţie din relaţia de cuplu şi cel mai puţin fericite alături de  partener şi cel mai puţin fericite când vine vorba de  efortul depus pentru menţinerea relaţiei, dar se declară cele mai fericite cu viaţa pe care o duc, atunci asta trebuie să însemne ceva”, susţine Gabb.

Ce trebuie să reţină oamenii din aceste studii? 

Probabil cea mai utilă descoperire a fost realizată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Open. Autorii au descoperit că atunci când sunt întrebaţi ce îi face să se simtă apreciaţi în relaţie, subiecţii au declarat că este vorba de micile acte de bunătate. 

„Sunt gesturile simple precum un «Te iubesc». Dintre toate, mamele au spus că cel mai bine se simt atunci când li se aduce o ceaşcă de ceai în pat”, a declarat Gabb.

Desigur, în România, probabil că ar fi de preferat o ceaşcă de cafea, dar nu asta este esenţialul. Ceea ce trebuie să reţinem este că gesturile mici contribuie mult la fericirea unui cuplu.

De ce trăiesc oamenii atât de mult?

Primatele – grupul de mamifere din care face parte şi omul, alături de maimuţe – trăiesc mai mult decât alte mamifere de aceeaşi mărime, o trăsătură care i-a nedumerit multă vreme pe biologi. Acum, se profilează o explicaţie: primatele trăiesc mai mult deoarece au un metabolism mult mai lent decât alte mamifere.
Oamenii şi maimuţele – care alcătuiesc grupul primatelor – cresc mai încet, au mai puţini pui şi trăiesc mai mult decât alte mamifere, iar explicaţia pare a fi aceea că primatele cheltuiesc mai puţină energie.

Un grup de oameni de ştiinţă conduşi de Herman Pontzer, de la Hunter College, New York, a comparat cheltuielile medii zilnice de energie ale mai multor specii de animale, studiind animalele care trăiesc în captivitate la Lincoln Park Zoo din Chicago.

Cercetătorii au constatat că primatele cheltuiesc cu 50% mai puţină energie în cursul unei zile, comparativ cu alte mamifere de talie echivalentă, iar deosebirea nu se explică doar prin nivelul diferit de activitate fizică. Un om ar trebui să alerge zilnic distanţa maratonului pentru a atinge acelaşi nivel al cheltuielilor de energie ca un mamifer non-primat, de aceeaşi mărime.

Singura excepţie observată până acum, la primate, este mărunţelul lemur-şoarece, care cheltuieşte mai multă energie decât alte primate atunci când e activ; cercetătorii sugerează că e posibil ca acest lucru se se întâmple deoarece acest animal îşi petrece mare parte a timpului într-o stare numită torpoare, un fel de letargie, în care cheltuieşte foarte puţină energie.

Descoperirile oferă un mod complet nou de a înţelege de ce viaţa primatelor se desfăşoară într-un ritm mai lent decât al altor mamifere de talie similară, spune primatologul Erin Vogel de la Rutgers University,New Jersey.

Însă nimeni nu ştie exact cum reuşesc primatele să  cheltuiască aşa de puţină energie şi cum s-a ajuns la această caracteristică a lor.

Pontzer crede că metabolismul mai lent ar fi putut apărea ca o adaptare care să le ajute pe primate să supravieţuiască în timpul perioadelor cu hrană insuficientă. De exemplu, orangutanii trec adesea prin perioade de foamete, când cantitatea de fructe este scăzută. Vogel a explicat că în viaţa acestor maimuţe există luni în care aportul caloric este mai mic decât cheltuielile de energie, iar atunci orangutanii consumă din rezervele de grăsime ale corpului. Un metabolism lent îi ajută să supravieţuiască acestor perioade dificile.

Oamenii moderni au devenit o excepţie din acest punct de vedere, poate datorită nivelului lor mai mare de inteligenţă. Cei mai mulţi dintre ei rareori rămân complet fără hrană, iar o nouă analiză arată că acest lucru este adevărat chiar şi pentru vânători-culegători, despre care se crezuse anterior că erau mai predispuşi la foamete decât oamenii din societăţile agrare.

De asemenea, primatelor tinere le ia mai mult timp să treacă la hrana solidă şi au nevoie de mai mult timp pentru a învăţa cum să supravieţuiască în medii cu condiţii dificile.

Un ritm mai lent al vieţii ar fi fost avantajos, oferind indivizilor tineri perioade mai lungi în care să înveţe cum să supravieţuiască, explică Erin Vogel. Încetinirea consumului de energie îi putea proteja împotriva riscurilor unui mediu nesigur.

Surprinzător e faptul că Pontzer şi colegii săi au constatat că maimuţele aflate în captivitate cheltuiau  zilnic tot atâta energie ca şi rudele lor care trăiau în libertate. După părerea specialistului, acest lucru ar sugera că activitatea fizică nu este atât de strâns asociată cu cheltuirea energiei, cum s-a crezut. E posibil ca organismul să se obişnuiască cu stilul de viaţă dus şi să se adapteze, îndreptându-se către un nivel predeterminat al cheltuielilor energetice.

Sursa: New Scientist

De ce au cuplurile tendinţa de a judeca persoanele singure şi invers?

Aţi ascultat sau aţi luat vreodată parte la o discuţie între o persoană singură şi un cuplu căsătorit? I-aţi auzit pe interlocutori spunând: „Eu sunt genul de persoană făcută pentru relaţii”, sau din contră „Mă descurc mai bine când singur/ă”? Ei bine, pe baza unui nou studiu, oamenii de ştiinţă susţin că ceea ce noi am putea percepe drept o conversaţie între oameni mulţumiţi de staturile lor diferite, este, de fapt, o „idealizare normativă” şi se referă la tendinţa oamenilor de a idealiza propriul stil de viaţă şi credinţa potrivit căreia ei vor beneficia mai mult de pe urma acestui mod în care aleg să îşi trăiască viaţa.
Iniţial, ideea de idealizare normativă părea foarte inocentă. Ea părea să indice doar că oamenii care se simt mulţumiţi de vieţile lor văr să împărtăşească asta cu cei din jur. Însă, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Stanford şi Waterloo au descoperit că indivizii aveau o mai mare tendinţă de a judeca stilul de viaţă al altora atunci când considerau că propria lor poziţie în viaţă le-ar fi ameninţată. Mai exact, cu cât un individ avea o viaţă mai puţin stabilă, cu atât ei erau mai dispuşi să facă orice pentru a-şi promova propriul stil de de viaţă.

Cu scopul de a corobora datele, o echipă de psihologi a efectuat patru studii. În primele două studii ei au descoperit legături între idealizare şi modul în care era perceputa stabilitatea. În celelalte două studii, oamenii de ştiinţă au descoperit că modul în care era percepută stabilitatea avea un efect asupra opiniilor. Mai exact, s-a constatat un efect atât asupra opiniilor pe care individul le are despre cei care au acelaşi stil de viaţă ca el, cât şi faţă de cei care au un alt stil.

„Se pare că oamenii au tendinţa de a-i denigra pe cei care au un status diferit de al lor, cu scopul de a se simţi mai bine în propria situaţie. Acest tip de gândire este, de fapt, un comportament defensiv. O persoană care a ales o cale diferită în viaţă ne poate ameninţa încrederea pe care noi o aveam în propriul nostru stil de viaţă, mai ales dacă noi considerăm că modul în care noi ne trăim viaţa nu este uşor de schimbat. Un mod bun prin care putem combate aceste sentimente de ameninţare este acela de a încerca să ne convingem că stilul nostru de viaţă este cel mai bun. Aşa că, data viitoare când realizaţi că judecaţi stilul de viaţă al altora doar pentru că este diferit de al dumneavoastră, întrebaţi-vă dacă nu cumva sunteţi un pic invidios”, a declarat Samantha Joel, cu privire la acest studiu.