DRAGOSTE, URA, REALITATI GRELE

Dragostea si ura sunt o baterie. Departe de a fi sentimente distincte, sunt unul si acelasi sentiment care poate atinge polaritati diferite. Este nedrept ca avem denumiri pentru polaritati dar nu avem o denumire pentru baterie.

Cu siguranta dragostea si ura sunt una dintre numeroasele inlantuiri de doua polaritati pe care fiinta umana este capabila sa le perceapa in acest plan, dar sunt acelea in jurul carora fiinta umana tinde sa isi construiasca viata.

Si totusi, toate abordarile noastre fata de orice fel de sentiment, sunt egoiste. Obisnuim sa ne punem problema mereu legat de ceea ce am putea primi de la partener si mai putin legat de ceea ce-i putem oferi. Suntem intr-o majoritate coplesitoare, camatari de sentimente.

Relatiile se sprijina pe schimb. Pe reciprocitate si pe simetrie. Astfel pot rezista ani de-a randul si pot aduce pe lume copii, intr-un balon de sapun numit familie fericita. O iluzie frumos ambalata in care toti cei implicati se pot complace si simti minunat. Cu siguranta insa, daca cineva ar sapa adanc la radacina acestei iluzii, ar putea descoperi o fundatie de compromisuri, frustrari, neliniste, insatisfactii si desigur, nemarginit egoism.

Programati sa percepem totul dupa un anumit sablon, ne scapa din vedere o sumedenie de lucruri care tin strict de individ. Din acest motiv cea mai mare parte dintre abordarile noastre sunt gresite. Spre exemplu, suntem incapabili sa intelegem si sa tinem seama de drepturi.

Casatoria de pilda, nu este un act de cumparare a unei persoane, de ancorare a fiintei sale la fiinta ta. Casatoria nu este o garantie ca acel om este obligat sa te iubeasca pana la sfarsitul zilelor sale, sa iti fie fidel, sa isi infraneze instinctele sau sentimentele pentru tine. Si am certitudinea ca multe casatorii s-ar destrama instantaneu daca cei doi miri si-ar putea citi gandurile in clipa din fata altarului.

Oricine are dreptul de a face orice. Il are pur si simplu, dat de faptul ca fiecare este un individ independent, un altcineva. Singurul lucru care ne poate restrange paleta de optiuni este alegerea. Dar aceasta alegere trebuie sa fie obligatoriu una personala si nu impusa de vreo norma de convietuire sociala.

A constrange o alta fiinta umana sa faca alegerile convenabile tie este de un egoism putrefact. Singurul lucru just in fata unei alegeri facute in detrimentul tau, este ca tu sa faci o alta alegere. Sa accepti sau sa te intorci si sa pleci. Vorbind aici despre, iata, dreptul tau de a alege. Oricine este liber sa orice, exista desigur consecinte.

Lumea ne este plina de realitati inacceptabile, care au fost ambalate frumos, transformate in hibrizi de realitati cu gust si miros de iluzie. Sunt mai simple si mai convenabile. Viata in minciuna este intr-adevar comoda.

In adancuri insa, la radacina fundatiei, in pura realitate dezbracata in fata unui adevar cu privire rece de stapan, gasim femei care adorm noapte de noapte langa sotul lor cu un alt barbat in gand. Gasim barbati care prefera sa se refugieze in munca decat sa se grabeasca acasa la sotia pe care n-o mai gasesc atragatoare. Milioane si milioane de situatii cladite pe minciuna, acceptate si asumate din obisnuita, comoditate si mai ales din teama de singuratate.

Si totul, pentru ca nu suntem capabili sa intelegem ca totul se rezuma la DREPTURI si ca adevarata realitate, cea careia ne temem sa-i privim chipul, este greu de suportat pentru un creier neinvatat.

DESPRE SUFERINTA

Suferinta, la fel ca cele mai multe turmentari sufletesti specific umane, isi gaseste radacinile in mandrie. In incapacitatea de a accepta un fapt concret, intamplat sau pe cale sa se intample. In incapacitatea de a iesi rapid din tornada de ganduri si sentimente generate de o situatie data. O tornada hranita de confuzii, lupte interioare, intrebari, nevoi, dorinte. O tornada pe care putem alege sa o alimentam complacandu-ne intr-o situatie data sau pe care o putem abandona pur si simplu, cu un banal Shift+Del lasand-o sa se dizolve precum a aparut.

Ne putem imagina fiinta umana pasind pe o linie continua care se intinde spre orizont. Paseste de ceva vreme astfel incat nu poate concepe sa calce in dreapta sau in stanga. Este o obisnuinta. Un ritm care devine FIRESCUL. In punctul in care linia se frange, apare NEFIRESCUL. In functie de contextul in care se gaseste omul in punctul in care i s-a frant linia continua, apare o suferinta mai puternica sau mai slaba ca intensitate. Privit din exterior, deranjul sufletesc apare din incapacitatea de a intelege ca nu este de datoria liniei sa fie continua, precum a calca pe ea nu este un drept primit “by default”.

Doar acceptarea si detasarea pot aduce linistea. Acestea nu au nimic de-a face cu atitudinea fatalista ci doar atrag dupa sine o mai buna optimizare a timpului. Uneori nevoia umana de a lupta impotriva curentului nu aduce decat o prelungita suferinta. Acceptarea si detasarea nu vor suda ranile deschise, scurteaza insa o inutila agonie, un zbucium sufletesc lipsit de sens, incepand procesul de inchidere al acestor rani si cicatrizandu-le in final.

Fiinta umana insa alege uneori voluntar sa sufere. Suntem capabili uneori de un masochism pentru care nu se gasesc explicatii rationale. Paradoxal suntem capabil sa ne alimentam suferinta de care ne plangem, amestecand sentimentele de regret, durere, tristete intr-un malaxor sufletesc, hranindu-ne din amestecul lor, lasandu-l sa dospeasca uneori si sa ne aspire seva lasandu-ne fara vlaga. Se rezuma poate la simplul fapt ca avem nevoie, la intervale diferite de timp, sa gustam din toate.

Suferinta este o rana pe care fiinta refuza sau nu reuseste sa o inchida. Uneori refuzul vine chiar din placere neconstientizata. Alteori e pur si simplu imposibilitatea sau incapatanarea de a accepta situatia data. Am insa certitudinea ca omul poate invata sa-si diminueze suferintele sau chiar sa le anihileze, schimbandu-si doar optica asupra evenimentelor si cautand mai adanc la radacina acestora.

Lumea de dincolo de aparentele fizice !

Cred ca un nou moment a venit in evolutia omenirii. Un moment in care adevarata viata ne este aratata si unde libertatea suprema ne este dezvaluita. E un moment in care incepem sa simtim lucruri pe care , poate ,nu le-am simtit niciodata. E un moment in care incepem sa intelegem. Incepem sa simtim. Incepem sa traim. Sa traim ceea ce poate n-am trait niciodata.

E un moment in care constientizam desavarsirea noastra. E un moment in care il redescoperim pe Dumnezeu, fara teama de a fi judecati si fara sa ramanem prinsi in capcanele sociale despre ceea ce este moral si corect de facut si ce nu este. Cred ca a venit momentul in care sa ne eliberam de tot ceea ce ne-a tinut in suferinta si in indoiala.

Cred ca... nu mai cred nimic.

Pentru ca nu este vorba despre a crede, ci doar despre a trai. A trai acea viata pe care ne-am ales-o in momentul in care am decis sa venim in aceasta lume. Si daca pana acum, noi ca Omenire, credeam in religii, in reguli, in concepte, in forme, etc…cred ca acum a venit momentul in care incepem sa vedem cu adevarat ce este dincolo de forme, de religii, de reguli si de norme si putem simti esenta noastra pura si adevarata. Acea Esenta care ne uneste, care ne arata Calea, care ne da increderea, acea esenta care este in fiecare dintre noi si de unde izvoraste de fapt intelepciunea divina si dumnezeirea.

A venit momentul in care tu, fiinta minunata, sa te eliberezi de toate lucrurile exterioare care ti-au adus suferinta in viata ta si care te-au tinut sa nu-ti traiesti cea mai frumoasa versiune a inimii tale.

Am crezut pentru prea multa vreme ca aceasta viata pe care o traim este singura pe care o avem. Am trait prea mult timp in frica de moarte, crezand ca dupa aceasta calatorie totul se va sfarsi, iar Dumnezeu ne va pedepsi pentru greselile noastre. Am trait prea mult timp cu frica de Iad, cu frica de Dumnezeu, cu frica de pacat.

Am crezut pentru prea multa vreme ca fericirea noastra consta in lucrurile pe care le dobandim si in succesul profesional pe care il vom avea. Am incercat sa ne controlam copiii si sa ii manipulam

 intr-un mod inconstient sa faca ceea ce credeam noi ca este bine ca ei sa faca, pentru ca asa ne invatase societatea. Ne-am vandut de multe ori sufletul pentru a dobandi un lucru care credeam ca ne va aduce fericirea si succesul. I-am ranit pe cei din jurul nostru, pentru ca n-am stiut cum sa fim cu adevarat sinceri cu noi insine. Ne-am ranit pe noi insine, pentru ca am tot asteptat ca salvarea sa vina din afara si am tot asteptat ca altii sa ne aduca fericirea.

Am facut atatea lucruri in mod inconstient, incat nici macar nu am realizat cand pe drumul afirmarii personale, ne-am pierdut pe noi insine. Am facut de atatea ori lucruri pentru ceilalti, sperand ca la un moment dat ni se va intoarce favoarea si daca cumva nu ni s-a intors, am ramas dezamagiti de oameni.

Am pus atatea etichete, i-am judecat atat de mult pe cei din jurul nostru, am tinut atat de mult la parerea noastra, am cerut atat de mult, fara sa oferim nimic, am ranit atat de mult, pentru ca noi nu eram fericiti cu noi insine. I-am tradat pe ceilalti in clipa in care ei nu au facut asa cum am vrut noi ca ei sa faca. I-am prejudecat pe aceia care au ales un drum diferit de al nostru, fara macar sa ne punem in locul lor si sa intelegem de ce au ales ceea ce au ales.

Am facut atatea lucruri care ne-au ingreunat sufletul cu minciuni, cu tradari, cu suferinte si cu rautati…si am uitat sa alegem sa ramanem pentru 2 minute in pace si sa purtam o discutie sincera cu noi insine. L-am condamnat pe Dumnezeu pentru suferintele noastre si ne-am temut de el, fara macar a incerca sa-L cunoastem cu adevarat.

Acum, insa, cred ca a venit momentul ca toate acestea sa treaca. S-au intamplat, si-au facut rolul, dar acum un nou moment a venit in evolutia omenirii. Un moment in care sa ne cunoastem cu adevarat, sa aflam cine suntem si ce se afla dincolo de aceste aparente fizice. A venit vremea sa nu ne mai temem, ci sa ne eliberam si sa cunoastem adevarul inimii.

Ei bine, dincolo de toate lucrurile pe care tu le experimentezi in fiecare zi se afla o continua celebrare a uniunii divine si a iubirii infinite. Dincolo de toate acestea se afla o prezenta…o prezenta dumnezeiasca care nu cunoaste frici, temeri, limitari, prejudecati, rautati, care nu cunoaste binele sau raul, pentru ca stie ca totul ESTE. Si ca este perfect exact asa cum este. Acolo nu exista etichete si credinte, pentru ca tot ceea ce exista, Exista si atat. Si este perfect exact asa cum este. Acolo nu exista separare, pentru ca tot ceea ce este, UNA este si atat. Si este perfect exact asa cum este.

Dincolo de aceste lucruri pe care le traim, exista Adevarul care nu stie ca este adevar si ca este adevarat, pentru ca acolo nu exista fals sau adevarat, ci tot ceea ce este, ESTE si atat. Si este perfect exact asa cum este.

Dincolo de aceste lucruri, exista o petrecere continua a lui Dumnezeu, care se celebreaza pe sine insusi prin multiple si infinite forme, toate la fel de perfecte si de complete.

Lumea fizica este un taram minunat in care noi am venit ca si manifestari pentru a ne celebra existenta prin diversitate. Prin mii si mii de forme, dar toate ne conduc catre reamintire. Nimic din tot ceea ce exista in aceasta lume nu este real, precum nu este nici fals. Totul Exista, si atat. Si este perfect exact asa cum este.

Nu exista nimeni care sa ne judece, pentru ca noi suntem atat condamnarea, cat si condamnatul, cat si judecatorul. Noi suntem atat creatia, cat si Creatorul.

Dincolo de aceasta lume fizica, exista o suflare divina, care nici macar nu poate fi etichetata, pentru ca ea exista si exista in tot ceea ce exista. Dumnezeu nu are un nume sau o forma, pentru ca el este tot ceea ce Exista. Nu vreau sa te incurc, desi poate o fac. Dar ceea ce vreau sa spun cu toate astea este sa te opresti putin si sa simti.

Sa simti ce este in interiorul tau si sa respiri. Si sa poti trai dumnezeirea, sa o recunosti in interiorul tau si sa te eliberezi de toate conceptele si convingerile pe care le-ai avut pana acum despre tot ce inseamna viata. Viata, asa cum o vezi si o percepi tu, este la un nivel mult prea mic fata de tot ceea ce exista. Nu mai trai in separare, nu mai trai la un nivel atat de mic, nu mai trai doar prin prisma a ceea ce poti vedea sau a ceea ce poti intelege.

Elibereaza-te. Zbori. Treci prin viata viu si liber. Fara a mai prejudeca pe cineva, fara a mai astepta ceva de la cineva, fara a mai face rau, fara a mai jigni, fara a mai pune etichete. Aminteste-ti ca ceea ce traiesti aici, in aceasta viata pe care o poti vedea prin ochii astia, este doar o mica parte din tot ceea ce inseamna cu adevarat VIATA. Cu adevarat EXISTENTA!

Nu este nimic rau in niciun fel in care ai alege sa traiesti aceasta viata pe care o ai, dar in momentul in care incepi sa simti esenta divina care nu poate fi vazuta, dar care exista in toti si in toate, atunci te deschizi catre un orizont nelimitat,unde exista in acelasi timp toate posibilitatile si toate vietile. Unde nimic nu e rau sau bun, unde totul ESTE.

Invata sa descoperi sarbatoarea si magia divina de dincolo de aparentele fizice si lasa-te purtat prin viata de intelepciunea din interiorul inimii tale. Nu trebuie sa cunosti toate raspunsurile, nu trebuie sa stii ce va urma maine, sau unde te va conduce viata. Ai incredere in spontaneitatea dumnezeiasca, pune-te la dispozitia Sursei, fii un mesager al iubirii, al intelepciunii si al autenticitatii.

Renunta la frica. In lumea ADEVARATA nu exista frica si nu exista esec. Totul Exista, si atat! Si este perfect exact asa cum este!

Da-ti voie sa renunti pentru o clipa la tot ceea ce ai crezut vreodata despre viata si lasa-te purtat. Abandoneaza-te in Iubirea Infinita si las-o sa-ti calauzeasca pasii. Ai oportunitatea sa descoperi Divinitatea chiar in aceasta viata si sa te bucuri neincetat de abundenta si perfectiunea ei.

Lasa-te purtat! Fii precum apa…curge lin prin viata. Simte ce e acum in interiorul tau. Nu poti nega aceasta recunoastere divina!

Ce faci atunci cand nu stii ce sa faci?

Acele momente in care te trezesti dimineata si simti ca lipseste ceva:  sentimentul care iti colora un zambet pe chip si iti dadea putere pentru toata ziua. Cand ceea ce faci se transforma in simpla rutina si ajungi sa simti un gol imens. Nu stii care este motivul, dar stii ca esti nefericit. Atunci cand simti ca nu mai ai niciun scop si fiecare moment este o simpla prelungire a timpului.

Fiecare dintre noi trece prin astfel de clipe. Atingerea unui punct in care toate lucrurile din jur se intampla pentru ca au intrat in ordinea fireasca si nu pentru ca noi ni le dorim. Acel moment in care te gandesti la lucrurile care s-au intamplat in trecut si care au ridicat mari semne de intrebare, lasand in urma doar tristete. Incepi sa te intrebi care este scopul, pentru ca oricum te simti un suflet pierdut in banalitate.

Ce e de facut in astfel de momente? Ia-ti un minut si asculta cantecul naturii, priveste cerul si oamenii din jur. Gandeste-te in primul rand la tine, la ceea ce esti, la personalitatea ta, la ceea ce te face fericit. Asculta-ti dorintele si transforma-ti visele in realitate. Nimic nu este imposibil atunci cand speri si crezi cu tarie in puterea ta. Trebuie sa ai incredere in tine, si sa te gandesti la fiecare pas pe care trebuie sa il faci pentru a-ti obiectivul. Pasii marunti, dar fermi sunt cei care te vor conduce catre fericirea ta.

Tot ce trebuie sa faci este sa iti setezi un vis, acel vis pe care ti-l doresti in adancul sufletuluui tau, acel vis care iti ofera mai mult decat fericire. Fa tot ceea ce iti sta in putinta pentru a atinge acest vis. Niciun un vis nu este prea maret, prea imposibil, prea greu de atins, atata timp cat lupti in fiecare moment pentru a-l transforma in realitate.

Nu  uita ca viata este asa cum ti-o imaginezi. Transforma fiecare zi intr-un etern al fericirii si lupta continuu pentru visele tale.

Suflet linistit

Multe ganduri, sperante si un suflet linistit. Este unul dintre acele momente in care nu ma gandesc cu grija la planurile de viitor, ci mai degraba cu emotie si nerabdare. Este unul dintre acele momente in care m-am eliberat de toate problemele si mi-am lasat sufletul liber.

Este unul dintre acele momente, cand dupa o discutie cu o persoana draga iti dai seama ce dor iti era de nebunia de a fi fericit doar pentru ca traiesti acel moment. Pentru ca totul este trecator si nimic nu este mai important decat prezentul. Nu viitorul sau trecutul, ci clipa prezenta.

Uneori este mai simplu sa respiri fiecare moment. Sa opresti secunda si sa privesti cu atentie la tot ceea ce este in jurul tau. Sunt clipe care isi pierd unicitatea. Sunt clipe unice. Si atunci de ce sa nu le oferim importanta cuvenita? Sunt lucrurile cu care ne intalnim in fiecare zi si carora nu le-am dat niciodata importanta. Oamenii din metrou, sunetul orasului, drumul catre birou, tinerii indragostiti, cartile citite pe scaun, muzica din casti, scarile de la metrou.  Sunt toate acele elemente care formeaza un carusel. Caruselul vietii noastre. Pentru ca viata este ca intr-un parc de distractii. Intr-un moment te poti afla pe culmi, iar in celalat poti pierde totul. Dar nu asta este important, ci dorinta si entuziasmul de a lua totul de la capat de fiecare data.

De ce oare sa iti ingreunezi sufletul gandindu-te la toate lucrurile negative din viata ta?   La ce folos? Un suflet speriat este un suflet nefericit, iar nefericirea te transforma in altceva decat ceea ce esti.

Ia-ti o clipa si ofera o clipa de liniste sufleului tau. Deschide geamul si imbata-te cu muzica serii si a orasului. Nu te gandi la nimic, doar respira linistea.

Atitudinea pozitiva este cheia succesului

  Cu totii ne dorim sa simtim fericirea deplina. Sa ajungem in acel punct al vietii in care sa avem toate lucrurile pe care ni le dorim: sa avem relatia care sa ne ofere echilibru, sa avem acel job care sa ne reprezinte si care sa nu ne ofere doar o satisfactie materiala, sa avem prieteni care sa ne inteleaga, sa avem un drum drept pe care sa il urmam. Dar, de cele mai multe ori drumul nu este unul simplu, ci unul care ne pune la incercare. Indiferent de complexitatea situatiei prin care trecem, un singur lucru este cu adevarat important: atitudinea noastra.Nu exista nu pot, exista doar nu vreau! Atitudinea este modul in care privim lucrurile care ni se intampla si reactiile emotionale pe care le avem fata de evenimentele ce au loc in viata noastra. Atunci cand suntem pusi in fata unui obstacol, o mare parte dintre noi alegem sa ne cufundam intr-o stare de agonie si sa ne plangem de gravitatea situatiei spunand “eu nu mai pot”. O vorba celebra spune ”nu exista nu pot, exista doar nu vreau!”. A avea o atitudine negativa fata de lucrurile pe care trebuie sa le rezolvam nu ne va aduce nimic bun, nici macar rezolvarea lor. Fiecare situatie prin care trecem, oricat de grava ar fi ea, este o experienta de viata din care trebuie sa invatam ceva. Fiecare lucru se intampla cu un anumit motiv, fie ca realizam acum sau mai tarziu.Orientarea catre obiective Atunci cand suntem pusi in dificultate trebuie sa adoptam o atitudine care sa ne motiveze sa ne adunam puterea si energia necesara solutionarii problemei. Este important sa avem o atitudine deschisa, pozitiva si sa ne focalizam asupra modalitatilor prin care putem iesi din impas. Trebuie sa ne orientam catre rezultatele pe care ni le dorim si sa luptam sa le atingem. Atunci cand ne gandim la ceea ce ne dorim si avem atitudinea corespunzatoare lucrurile bune vor veni de la sine.O atitudine pozitiva inseamna sa fim pregatiti sa lasam negativismul in urma noastra si sa ne indreptam atentia catre toate lucrurile frumoase care ne inconjoara. Atunci cand nutrim sentimente de binedispunere si de optimism, nimic rau nu se poate intampla. Energia pozitiva pe care o transmitem ne va ajuta sa trecem cu succes peste toate situatiile dificile. Chiar si in momentele in care consideram ca nu avem abilitatile necesare pentru a rezolva o problema, o atitudine pozitiva ne va ajuta sa ne concentram mai mult pe rezultat. Nu putem sa ne oprim gandurile negative, dar putem incerca sa ne focalizam mai mult pe cele pozitive, ele sunt cele care ne vor ajuta cel mai mult. De cate ori ne gandim la ceva care ne ofera o stare de bine, ne vom simti mai bine si acest lucru se va reflecta in atitudinea noastra.Nimic nu este imposibil si nimic nu este irealizabil, totul se reduce la atitudinea pe care o avem fata de un obiectiv pe care dorim sa il realizam, fata de un vis pe care dorim sa il indeplinim, fata de noi si de modul in care ne percem. O atitudine pozitiva constituie cheia succesului!

Prezentul, viitorul... viata.. si noi

Viitorul suna ca un lucru serios. Trebuie sa iei decizii. Studii, cariera, cuplu, familie… cate si mai cate se ingramadesc pe capul tau. Putin cate putin, te incovoi sub povara fiecarei chestiuni careia ii acorzi importanta. De ce avem impresia ca a fi adult inseamna automat sa iti compui o fata grava, sa declari lucruri seci si sa gandesti dur si rational? Pana si fleacuri precum platirea facturilor devin de importanta majora. Privesti fugar copiii intalniti in drum si murmuri cu invidie: “Ce le pasa lor…n-au nicio grija”.

Grijile sunt pentru omul modern o conditie a existentei sale. S-a pierdut de mult cultura traiului tihnit. Prea multi dintre noi ne ingrijoram pentru diverse lucruri pe care oricum nu le putem schimba - cel putin, nu prin ingrijorarea propriu-zisa. La ce bun sa irosim energie pretioasa facandu-ne griji? Ce-i drept, grijile ne dau impresia ca ne concentram asupra unor lucruri serioase, dar cu siguranta exista moduri mai productive de a-ti petrece timpul.

In loc sa deplangi situatii si imprejurari asupra carora nu ai oricum nici un control, mai bine ai constientiza ca ingrijorarea in sine nu atrage schimbari pozitive.

Ca sa mai eliberezi o parte din tensiune, vorbeste cu cineva in care ai incredere, apeleaza la judecata cuiva din exterior, mai putin implicat decat tine. Uneori, padurea nu se vede din cauza copacilor. Concentreaza-ti energia pe gasirea solutiilor si pe aplicarea acestora in viata reala.

Cand iti faci griji, e ca si cum te-ai da intr-un balansoar: iti ocupa timpul, dar nu te duce niciunde.

Ce fac copiii sa isi pastreze veselia? Se joaca. Jocul este bucuria de a controla in mod creativ lucrurile, de a da noi forme lumii tale indiferent de lumea de afara.

De ce nu ai schimba si tu perspectiva? Inspira-te din lejeritatea fireasca cu care se joaca copiii. Fa lucrurile cu drag si din aceasta placere vor iesi rezultate mai bune decat din sobrietate impusa si sterila.

Psihologii si antropologii iti vor confirma oricand ca jocul nu este o pierdere de timp specifica unei varste necoapte, ci o activitate simbolica cu rol de formare. Puterea sa creativa nu se incheie o data cu atingerea majoratului. Oamenii joaca in permanenta jocuri, dar majoritatea se bazeaza pe manipulare si dominare. Nu la acestea ma refer. Apropie-te de copiii din jur si obisnuieste-te sa copilaresti ca pe vremuri. Daca nu poti chiar asa, din prima, fa exercitii de readaptare, joaca-te cu cuvintele, cu culorile, cu privirile. Poate ai un animal de casa cu care iti face placere sa te joci din cand in cand. Sau poate ai prieteni cu care sa te intreci la o partida de carti sau de sah. Pastreaza jocul ca pe o arma impotriva gravitatii mutilante.

Adultii au dreptul lor la fericire simpla si nealterata de ratiuni pragmatice. Exerseaza deschiderea si increderea in sine. Imaginatia o sa urmeze caile pe care i le deschizi. Ai idee cat de importanta este puterea de a visa?

Mai tii minte credinta neclintita a copilariei ca “totul este posibil”? Recuperand toate acestea, recuperezi o parte importanta din tine. Asa cum s-a exprimat un copil la examenul de admitere, “Creierul este un organ oarecum indispensabil capului”, :)) insa inima este cu adevarat de neinlocuit.

Cand si cum te-ai iubit ultima data?

Cred ca stim cu totii ce e stima de sine. Intrebarea ce-mi vine in minte e cand v-ati iubit voi pe voi si atat. Cand ti-ai spus ultima oara :’’Eu ma iubesc pe mine, asa cum sunt ‘’.Se intampla  ca uneori ,stima asta, bat-o vina, sa ne paraseasca din diverse motive : o cearta cu iubitul(iubita),  o despartire , o demisie sau orice alt eveniment aparent neplacut.

Fiindca atunci cand suntem parasiti de stima noastra ne simtim rau sufleteste si trupeste tendinta e sa ne afundam din ce in ce mai mult in starea asta decat sa luptam sa iesim la suprafata precum un ghiocel naravas care strapunge stratul gros de nea.

Tot ce pot sa va spun e ca nu e ok sa ne cufundam, stiu ca doare, stiu ca nu ne mai pasa fiindca am fost si eu acolo.Va vine sa credeti sau nu chiar in momentele astea in care scriu ma gasesc intr-un stadiu destul de jos la stimei de sine. Dar am gasit o metoda ce functioneaza si m-am gandit si la voi , asa ca asta e metoda ce pentru mine a dat rezultate fiindca m-a ridicat din groapa, acum sunt pe buza ei si pot sa privesc cerul si orizontul.

Iata ce fac :

1.Oricat de greu mi-ar fi ma tarasc din pat, caci stim ca acolo se desfasoara procesul, si trec in cada, un dus sau o baie. Eu prefer dusul cand sunt deprimat. Fii atent(a) la curgerea apei, la modul cum se prelinge pe piele, bucura-te de clabuci si balonase cu mirosul gelului de dus preferat.

2. Urmeaza partea cea mai nasoala, PRIVITUL IN OGLINDA. Da stiu, uneori nu iti place sa te privesti, dar stii ce fac eu atunci cand mi-e absolut lehamite sa ma privesc in ochi ? Ma prostesc, fac ochii mari ca de melc sau ma stramb, cu alte cuvinte ma copilaresc, ii dau voie copilului din mine sa faca orice, astfel imi vine mai usor sa ma privesc si sa ma iert si sa-mi spun ca o sa fie bine. Apoi ma spal pe fata, pe dinti, IMI DAU CU CREMA, ma fortez uneori, dar e un pas peste care nu poti sa treci. Crede-ma te simti altfel cand ai pielea moale. Stiu ca suna ciudat, adica ce eu sufar, ma framant iar tu imi vorbesti de creme ?Tot ce pot sa va spun e sa INCERCATI inainte sa va ganditi cum ar fi.

3. Bun.Urmeaza mancarica. Ma repet, suna ciudat dar perspectiva asupra lucrurilor se schimba atunci cand manaci ceva bun. Rasfatati-va, mancati ceva ce va face placere si mancati la masa

4. Imbracarea , partea care-mi place cel mai mult !  Stiu ca atunci cand stima e jos nu-ti mai pasa cu ce te imbraci, ei bine fix d’aia tu ai sa treci cu privirea printre rafturile din sifonier si o sa vezi culorile, texturile hainelor si atunci vei alege niste haine care sa te umple de energie. Gandeste-te CAT  de privilegiat(a) esti ca ai atatea optiuni cu care sa te imbraci, pe cand altii au doar o pereche de jeansi si-un tricou.

5. Aici e cu TREBUIE :D. Trebuie sa iesi din casa, nu stiu duci gunoiu’ sau cumperi paine sau mergi la serviciu, cert e ca nu e de stat in casa.O plimbare, ce zici de o plimbare ? In aer liber ca sa mai iei si tu oxigen fiindca cel din camera ta s-a consumat.De ce plimbare ?

Pai :

a. pune sangele in miscare,

b.schimba peisajul din fata ochilor.

c.schimba mirosul.

d. poti intalni pe cineva drag sau si mai si poti intalni pe cineva nou, interesant, fresh. Mai mult ,te tine conectat(a) la momentul prezent, adica nu mai traiesti in gandurile tale care penduleaza intre trecut si viitor. O sa vezi copaci, oameni, flori, masini, copii, cladirii, poate apa, animale si vei ramane in acest peisaj.

Deci, trebuie sa iesi. Si atunci cand iesi din casa fa un exercitiu amuzant : trage-ti un ranjet adolescentin pe fata si RAMAI asa cu el.O data ce ai iesit din casa nu mai esti singur(a), ai intrat in lume, faci parte din ea, deci e deja o relatie . Ea ti se ofera cu tot ce are si tu, doar n-o sa stai bosumflat(a) ! Poti sa faci un mic gest care poate schimba vieti. Te-ai gandit vreodata ca zambetul tau poate fi singurul lucru bun care s-a intamplat in acea zi unui om de pe strada ? Ei bine, poti face asta, poti aduce zambetul tau pe buzele altuia.

Am uitat ceva important, chiar foarte, inainte de iesirea din casa MUSAI doi stropi de parfum.

Eu unu ma abat cat de mult, merg pana la a savura o prajitura singur in cofetarie, sau a viziona tot singur, un film la cinema.

6.Scrisorica. Ajuns(a) acasa, un pic oboist(a), sau mai mult, dupa o zi de munca imi scriu o scrisoare, eu mie, in care imi promit ca eu sunt si voi fi cel mai bun prieten al meu si ca de acum inante NIMENI nu are voie sa-mi spuna ce pot sau nu pot face. Asta decid doar EU. Povestea aia in care se spune ca ne-am nascut cu tot ce ne trebuie nu e o poveste, e adevarat, trebuie doar SA CREZI. Iti plac oamenii influenti, puternici, care debordeaza de incredere in sine, nu ? Stii care e diferenta dintre tine si ei ? EI CRED ca pot, ei cred ca sunt cei mai buni, pe cand tu ai inca dubii. Ok si daca e asa trebuie sa FACI  ceva in sensul asta. Bun, crezi ca nu poti, ca nu esti in stare, etc dar ce-ai zice daca ti-as spune ca poti sa-ti dresezi creierul sa creada ? Cum asa ? Simplu. Iti amintesti jocul ala din copilarie in care trebuia sa inchizi ochii si sa zici de 50 de ori un cuvant, lapte sa zicem, pana la urma ti-a aparut in fata ochilor, l-ai desenat cu ochii mintii.Ei bine la fel poti sa-ti spui in fiecare zi de cate ori vrei tu, ca poti, ca esti frumos(asa), etc si atunci cand imaginea va fi formata in ochii mintii, ea va lupta pt a gasi solutii. E oare asa simplu ? Eu nu ti sugerez decat sa incerci.

O perceptie subiectiva,ceea ce inseamna ca, de cele mai multe ori, aceste trairi asociate orgasmului sunt percepute in mod particular, specific de fiecare dintre noi. Tot ceea ce este comun este asocierea cu placerea, extazul maxim, fiecare dintre noi avand modalitati proprii de raportare, exprimare si mai ales, reprezentare a celor simtite in intimitatea actului sexual cu persoana iubita. Pentru unii este expresia iubirii pentru celalalt. Pentru altii, confirmarea unui act sexual reusit. Pentru multi, un scop in sine, un etalon, un premiu, o mandrie, o descarcare, etc. 

Orgasmul este o senzualitate traita de intreg corpul cu o voluptate coplesitoare, expresia unei placeri incomparabile in care timpul pare sa se fi oprit din scurgerea lui. El nu are nici o legatura cu functia de reproducere a organelor genitale, perpetuarea speciei putand fi posibila si in cazul unei coplulari anorgasmice. Orgasmul face ca partenerii care se iubesc reciproc sa experimenteze un tip nou, aparte de comunicare si fuziune, contopire trupeasca si sufleteasca. In extazul acelei trairi, cei doi isi pierd identitatea de sine. Contopindu-se, ei devin, mai mult ca oricand, un intreg, un tot, o singura fiinta. Ei emana in jurul lor o energie si totodata sunt cuprinsi de acea energie. Starea experimentata este una in afara somaticului, asemanatoare unei „transe lucide” pentru multi. Altii se lasa prada acestei stari neconstientizand ce se intampla, doar simt si se bucura de fiecare moment. Rasul sau plansul care cuprind uneori unele femei in momentele orgasmului sunt doar reactii personale in fata extazului trait. Spasmele, gemetele, crisparea psiho-somatica orgasmica se aseamana cu manifestarile din agonie. 
Experienta orgasmica difera de la o persoana la alta. In acelasi timp, la aceeasi persoana, intensitatea orgasmului poate fi diferita in functie de imprejurari, context si mai ales in functie de etapele vietii. 

Orgasmul apare atat la barbat cat si la femei si este expresia trairii unei placeri fizice intense. Ia forma unei descarcari psihosomatice a „tensiunii” aparute in urma excitatiei sexuale. Postorgasmic, partenerii sunt cuprinsi de o relaxare totala in plan somatic si psihic (cei doi se "abandoneaza" unul celuilalt). Durata orgasmului poate varia intre trei si zece secunde in timp real. In timp psihic, poate dura o vesnicie sau doar pret de o clipa.

Vreţi să cuceriţi femeia,
Folosiţi săpunul Cheia.

Moarte sigură cu cobra,
Dar mai sigură cu Mobra.

Motocicleta Carpaţi,
Staţi în c**şi reparaţi.

Ciocolata Pitic,
Vă face voinic.

Nu mai fumaţi ţigări Kent,
Că vă lasă impotent.
Vreţi să deveniţi bărbaţi,
Fumaţi doar ţigări Carpaţi.

Până şi-mpăratul Nero,
Se spăla la c*r cu Dero.

Opriţi dricul,
Mortul să bea un Cico.
Un Cico dac-ar bea,
Mortu' poate-ar învia.

Pasta de dinţi Cristal,
Face dinţii ca de cal.

Dacă bei ţuică de prună,
Orice-baba-ţi pare bună.

Vrei să-ţi satisfaci nevasta,
Cumpără-ţi saltea Relaxa.

Sutien de Cluj-Napoca,
Face ţâţa ca şi roca.

I die ... you live

cele 10 reguli pentru a stapani un copil furios

1. Nu tipa la copil atunci cand el e furios

De multe ori parintii reactioneaza la o criza de nervi a copilului, tipand si ei la el si pierzandu-si la randul lor cumpatul. Dar aceasta reactie iti va intensifica sentimentul ca ai pierdut de tot controlul situatiei si al copilului. Cel mai bun lucru pe care il poti face in timpul unei crize este sa ramai calm. Gandeste-te asa: este ca la un accident de masina – daca te dai jos din masina si incepi sa acuzi celalalt sofer ca el a fost de vina, tipi si esti agresiv, cu siguranta vei mentine starea tensionata si conflictuala care nu va duce la nimic bun. In schimb, daca incerci sa ramai calm, sunt mari sanse ca si celalalt sofer sa se relaxezesi sa devina rezonabil. Asadar, oricat de enervat esti ca parinte, oricat de lipsit de respect ti se pare ce spune si ce face copilul in clipele acelea, nu provoca si mai mult copilul la furie. Este exact ca si cum pui paie pe un foc deja puternic.

2. Nu incerca sa discuti rational cu un copil care este in mijlocul unei crize de nervi, isterie sau furie

Multi parinti prefera sa caute o cale rationala de a discuta cu copilul furios, tocmai pentru a-l face sa vada ca furia sa este complet irationala si eronata. Pana la urma, noi ca adulti ne rezolvam multe situatii tensionate apeland la logica si ratiune. Insa aceasta este intotdeauna o provocare cand aplici acest lucru unui copil, pentru ca el nu are aceeasi capacitate de a se opri din furie si de a rationa asa cum facem noi. Asadar, cand ai de-a face cu copilul furios, trebuie sa abandonezi abordarea din coltul tau confortabil, rational, din care ii spui, de exemplu: „Care este logica pentru care te infurii pe mine acum? Doar tu esti cel care ti-ai uitat la scoala caietul de teme”. Nu vei obtine decat o intensificare a furiei lui. Va fi nevoie sa aplici alte tehnici. Astepti pana cand se calmeaza si dupa aceea abia discuti cu el.

3. Trebuie sa fii atent la reactiile tale fizice

Este important sa iti urmaresti reactiile fizice pentru ca e firesc ca si corpul tau sa reactioneze nervos gandindu-se „Fir-ar sa fie, sunt in prezenta cuiva foarte furios, iar asta ma indispune”. Vei simti cum inima iti bate mai repede din cauza nivelului crescut al adrenalinei. Desi este dificil, smecheria este actionezi cumva impotriva acestei reactii si sa ramai calm. Tine minte, in clipe ca astea tu iti inveti copilul cum sa se descurce cand are nervi si cum sa ii stapaneasca. Daca ramai calm nu cresti tensiunea intre voi si poti ramane si cu stapanirea de sine necesara pentru a-ti ajuta copilul sa fie atent doar la propriile sale trairi, fara sa mai tina cont si de tine si emotiile tale. Cand tu nu reactionezi cu calm, copilul va depune un efort dublu ca sa te domine cu nervii si istericalele lui, astfel captandu-ti atentia in ciuda propriilor tai nervi, adica ceea ce el urmareste. Asadar, este important sa citesti si sa inveti aceste cateva tehnici de parenting ca sa stapanesti bine si rapid aceste crize furioase ale copilului.

4. Evita cat poti sa iti lovesti copilul

Deseori parintii se plang ca si-au pierdut cumpatul si au batut copilul isteric si furios. Un tata a intervenit atunci cand fiul sau adolescent a fost extrem de obraznic cu mama lui si scandalul a escaladat intre ei trei. Tatal si-a lovit fiul, fiul nu mai vroia sa vorbeasca cu tatal lui pentru ca astepta scuzele acestuia, iar tatal considera ca fiul este de vina si ca autoritatea sa va avea de suferit daca ajunge sa isi ceara el scuze. In asemenea cazuri, specialistii sfatuiesc parintele sa spuna: „Mi-am pierdut controlul si am gresit sa dau in tine. Imi cer scuze”. Atat si punct. Astfel iti inveti copilul cum sa isi asume responsabilitatea faptelor sale si cum sa ceara scuze sincer. Nu iti face griji, vei avea destule alte ocazii sa discuti cu copilul la rece despre faptul ca e gura mare sau ca te infrunta. Dar este important sa ii dai un bun exemplu si sa iti asumi rolul intr-un conflict cu el. Daca tu dai in el la cearta, il inveti ca asa se procedeaza cand te certi cu cineva: recurgi la violenta fizica.

5. Abordeaza diferit copiii foarte mici cand sunt furiosi

Daca copilul tau mic (de la 18 luni la 4 ani) este in mijlocul unei crize de furie si isterie, trebuie sa te indepartezi incet de el ca sa il lasi singur, dar totusi nu trebuie sa il izolezi complet. Cand copilul mic este suparat, trebuie sa il ajuti sa invete ca el insusi are un rol important in a se calma singur. Poti sa ii spui: „Tare as vrea sa pot sa te ajut sa te calmezi. Intinde-te pe canapea un pic”. Ajuta-l sa se calmeze singur pana isi regaseste din nou controlul. Facand astfel, ii ceri sa fie atent la propria persoana in timpul nervilor. Decat sa ii spui „Stai aici singur 10 minute!” este mai constructiv sa ii spui „Cand te simti mai binesi nu mai esti suparat, poti sa vii si tu aici cu noi, sa fim impreuna”. Din nou, este valabila aceeasi regula: cand e nervos, chiar daca este mic, nu il agita si mai tare varsandu-ti si tu nervii pe el.

6. Nu face o scena in fata lui

Unii parinti se dau in spectacol cand copiii lor fac crize de nervi si sunt furiosi pe ei. Parintele este coplesit emotional si devine paralizat de indecizia sa. Daca esti tipul asta de parinte, vei descoperi in timp ca ai parte de scene de furie din partea copilului special ca sa obtina reactia ta. Te va provoca, va spuneceva obraznic inadins ca sa te faca sa reactionezi. Rolul tau e sa iti dai seama si sa nu reactionezi, nu ceda, nu te enerva, ignora-l.

De regula, parintii au tendinta sa renegocieze cu copilul in aceste situatii. Multi au dificultati in a-si gestiona propriile emotii, asa ca nu stiu cum sa fie un bun sustinator si educator pentru copilul lor in aceste clipe. Insa daca cedezi si renegociezi in aceste momente, il inveti pe copil ca crizele de furie dau rezultate. In schimb, lasa-l sa se calmeze si incearca sa il indrumi sa isi descopere singur modalitatea de a nu se mai enerva altadata. Trebuie sa faci o alegere constienta de a nu intra in conflict. Ii spui: „Eu nu am de gand sa ma cert cu tine sau sa renegociez nimic. Discutam dupa ce te calmezi”.

7. Pedepseste-i purtarea gresita, nu furia

Cand copilul este furios, incepe sa urle si isi pierde cumpatul, asigura-te ca il pedepsesti pentru comportamentului sau, nu pentru emotiile sale. De exemplu, daca copilul spune un cuvant jignitor in timpul crizei, pedepseste-l cum apreciezi pentru incalcarea regulii de a nu vorbi urat. Dar daca copilul tipa furios in camera lui, de exemplu, ca viata nu e dreapta, nu e cazul sa il pedepsesti. Nu poti interzice manifestarea nervoasa a perceptiei lui de nedreptate a vietii. Copiii se enerveaza exact ca si noi si au nevoie sa stie ca poate fi un loc sigur unde sa se poata duce sa tipe ca sa se descarce. Cata vreme nu incalca regulile stabilite, e permis sa le dai voie sa aiba si ei momentele lor de furie. In fond, sunt multe intamplari ale vietii lor de copii pe care ei le digera cu greu si care ii impiedica sa faca ce vor ei sa faca.

8. Nu aplica pedepse foarte severe

Daca dai pedepse dure la furie este o cauza pierduta si nu obtii nimic bun. Sa spunem ca iarasi copilul este furios. Tipa, te acuza ca esti rea, nedreapta. Tu ii tot spui: „Daca nu te potolesti, nu ai voie afara doua saptamani. Pana acum sunt 2 saptamani, dar daca continui prelungesc la o luna!! Tot mai continui??”. Cu cat incerci mai mult sa il pedepsesti ca sa il fortezi sa se opreasca si sa se calmeze, cu atat este mai rau.

Ce se intampla de fapt este ca parintele isi pierde controlul emotional. Sigur ca este dificil sa tolerezi supararile nedrepte ale copilului tau impotriva ta, nimanui nu ii place. Dar cel mai important este sa te intrebi: „Ce vreau eu de fapt sa invete copilul?”. Iarraspunsul probabil ca este „Vreau ca el sa invete sa nu starneasca un scandal ori de cate ori trebuie sa faca ceva ce nu ii convine. Vreau sa invete ca atunci cand totusi se enerveaza, exista modalitati de a iesi singur din aceasta stare.”. Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa i te alaturi la nervi. Pedepsele dure care par nesfarsite nu sunt eficiente si oricum il vor enerva si mai mult pe moment.

9. Ia o pauza

Cand doi adulti se cearta, de regula ei prefera sa se izoleze unul de celalalt ca sa calmeze si sa evite sa isi deterioreze relatia. Apoi reiau discutia cand se mai linistesc. Aceasta tehnica functioneaza si in relatia cu copilul tau, dar parintii nu se gandesc la ea pentru ca ei mereu cred ca trebuie sa aiba controlul asupra copilului, sa il domine si sa il faca sa ii asculte inclusiv la cererea de a se calma la comanda. Dar tine minte, cand cineva este furios, fie el copil sau adult, nu poti discuta cu el rational, nu il potigrabi si nu ii poti impune sa se calmeze pentru ca asa vrei tu. Concluzia este ca, daca ramai acolo, in mijlocul furiei, si va agitati unul pe altul cu vorbe grele, cu acuze, cu limbajul corporal specific oamenilor suparati, nu vei obtine decat un conflict si maimare. Asa ca ia o pauza si revino ca sa interactionezi cu copilul cand toata lumea este calma.

10. Cand esti nervos, da raspunsuri care pot servi drept model pentru copil

Parintii trebuie sa mai incerce si sa isi asume rolul de model in a se descurca cu propriile lor furii in fata copilului. Iata cum, de exemplu, poti spune: „Incep sa devin frustrat, voi lua o pauza din discutia aceasta”. Sau „Nu iti pot vorbi acum, trebuie sa macalmez”. Sau „Sunt asa de suparat, incat voi astepta pana cand ma voi calma. O sa ma intorc si vorbim mai tarziu”.

Nu este o slabiciune sa admiti ca esti furios si ca ai nevoie de timp sa te calmezi. De fapt, ai nevoie de multa putere ca sa spui aceste cuvinte cu voce tare in fata copilului. Nu uita, predai copilului lectia „cum sa imi gestionez propria furie” si, de fapt, exact asta are nevoie copilul sa invete!