Ma intreb uneori de ce
oamenii prefera sa dea vina pe altii, pe natura, pe Viata, Dumnezeu sau orice
altceva pentru tot ceea ce li se intampla rau. De ce oare nu ne vedem ca pe
proprii creatori ai vietilor noastre? Daca tot suntem facuti dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu, lasand la o parte faptul ca unii cred in Constiinta
Universala, doar oprindu-ne la religia crestina, si ar trebui sa intelegem ca suntem
niste mici creatori, fauritori ai lumii prin ceea ce gandim,spunem si
facem. E mult mai simplu si mai comod sa arati cu degetul, sa vezi paiul
din ochiul altuia dar sa nu vezi barna din ochiul tau. Oamenii nu mai
cred, asa, in general, nu vad decat probleme, griji, necazuri, nu mai cred in
minuni, in vise, in bunatate, devenim niste robotei, niste oropsiti ai sortii
pe care ne-am facut de fapt noi...
Unde s-au pierdut valorile pe care le-au avut unii? De ce refuzam sa credem in Lumina, de ce ne cramponam de ceea ce ne-a fost inoculat de catre altii, oameni sau societate, de ce nu ne lasam inimile sa simta adevarul?
Ne miram cand ne imbolnavim, de ce ni se intampla asta noua, pentru ca nu vrem, ne incapatanam sa acceptam legatura dintre forma fizica a unei boli si emotiile si faptele noastre care au stat la baza lor. Sunt un incepator pe drumul Luminii, nu stiu cat voi strabate din el, dar macar il accept, cred ca exista si altceva in afara vietii zilnice cu mers la serviciu, venit acasa, televizor si cumparaturi, omul e mult mai mult de atat. Cred ca exista legaturi intre lumi pe care nu le putem inca percepe, cred in intelepciunea ancestrala, ca doar nu a ajuns degeaba dupa mii de ani pana la noi. Si incep sa cred, din ce in ce mai mult, ca nu sunt dator sa bag nimanui in traista, asa cum nici Dumnezeu nu o face, el ne da ce ne trebuie dar noi ne servim sau nu de invataturile si experientele pe care nu le lasa in cale. Astfel si eu, nu mai vreau sa conving pe nimeni de nimic, pot doar sa spun ceva, ce cred eu ca ar fi necesar pentru un om sau altul, dar e alegerea fiecaruia sa foloseasca sau nu ceea ce ii ofer eu.
Unde s-au pierdut valorile pe care le-au avut unii? De ce refuzam sa credem in Lumina, de ce ne cramponam de ceea ce ne-a fost inoculat de catre altii, oameni sau societate, de ce nu ne lasam inimile sa simta adevarul?
Ne miram cand ne imbolnavim, de ce ni se intampla asta noua, pentru ca nu vrem, ne incapatanam sa acceptam legatura dintre forma fizica a unei boli si emotiile si faptele noastre care au stat la baza lor. Sunt un incepator pe drumul Luminii, nu stiu cat voi strabate din el, dar macar il accept, cred ca exista si altceva in afara vietii zilnice cu mers la serviciu, venit acasa, televizor si cumparaturi, omul e mult mai mult de atat. Cred ca exista legaturi intre lumi pe care nu le putem inca percepe, cred in intelepciunea ancestrala, ca doar nu a ajuns degeaba dupa mii de ani pana la noi. Si incep sa cred, din ce in ce mai mult, ca nu sunt dator sa bag nimanui in traista, asa cum nici Dumnezeu nu o face, el ne da ce ne trebuie dar noi ne servim sau nu de invataturile si experientele pe care nu le lasa in cale. Astfel si eu, nu mai vreau sa conving pe nimeni de nimic, pot doar sa spun ceva, ce cred eu ca ar fi necesar pentru un om sau altul, dar e alegerea fiecaruia sa foloseasca sau nu ceea ce ii ofer eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu