...Tradarea...

Nu stim care tradare doare mai tare: cea din partea unui prieten sau iubit alaturi de care credeai ca imbatranesti… Un fenomen vechi de cand lumea, deseori mentionat in istorie, ce transpare si astazi (de cate ori nu am auzit expresia „si tu, Brutus?!“), decriptat

 In general, este tradarea invatata din familie, din mediul social sau tine de caracterul fiecaruia? Care-i sunt resorturile?

 Tradarea are radacini adanci in psihicul uman. Originea ei se afla in inconstientul colectiv. Ne putem gandi la situatiile biblice, cum sunt tradarea lui Adam si a Evei si expulzarea lor din Eden, sau tradarea lui Iisus, pentru a intelege ca este un sentiment prezent inca de la inceputuri.

De altfel, tradare poate exista doar daca a existat incredere. Nu ne poate trada un strain sau un dusman, ci doar o persoana in care avem incredere. In copilarie, parintii sunt cei in care avem incredere totala si, tot in relatie cu ei, experimentam tradarea. Astfel, tradarea devine o poarta pentru iesirea din Eden si integrarea in lumea reala. Nu este ceva ce invatam, ci mai degraba mostenim, este ca un pacat stramosesc ce face ca viata reala sa existe.

Are legatura tradarea cu egoismul si orgoliul?

Poate avea. Insa egoismul si orgoliul nu sunt motivele pentru care o persoana tradeaza. Oamenii nu tradeaza pentru ca sunt egoisti sau orgoliosi, dar pot avea si aceste trasaturi. Persoanele care tradeaza repeta ceva ce au trait intr-un stadiu infantil de dezvoltare, cand orgoliul si egoismul sunt prezente in masura mai mare decat la adulti.

Daca eul a ramas blocat intr-un asfel de stadiu, persoanele respective pot sa devina exagerat de egoiste si nu se gandesc la ranile si la durerea pe care o declanseaza in partenerul pe care il tradeaza. Insa aceasta este o extrema, nu putem generaliza.

De ce tradeaza barbatii in cuplu, de exemplu?

Este o problematica ce tine de integrarea feminitatii sau a aspectului Anima, cum este numit in psihologia analitica. Caracteristicile feminine ale barbatului nu au fost acceptate, au fost respinse, reprimate in inconstient. Acelasi lucru se repeta si in relatia de cuplu, iar feminitatea se face prezenta doar prin cai aducatoare de necazuri.

James Hall, psiholog jungian, reuseste sa explice acest lucru intr-o maniera foarte creativa si plina de inteles: „Daca in relatia prezenta a barbatului, feminitatea lui a fost respinsa, in momentul tradarii, feminitatea respinge relatia“. Ce a fost negat, ascuns, neacceptat, iese cumva la suprafata, isi cere dreptul la existenta. Astfel, tradarea devine uneori o posesie a continutului inconstient asupra eului.

Dar femeile?

In cazul femeilor, este o problematica ce tine de integrarea masculinitatii – aspectul Animus – si de valorizarea propriei feminitati. Ceea ce s-a constelat in inconstient este o masculinitate foarte critica, care o impinge pe femeia care tradeaza sa nu fie niciodata multumita de ceea ce este, sa nu se aprecieze, sa se judece mult prea aspru.

Daca barbatul din relatia prezenta este asemanator masculinitatii interioare a femeii, ea va cauta, prin tradarea partenerului, pe cineva capabil sa ii valideze feminitatea. Nu de putine ori, am auzit: „Tin mult la partenerul meu, ne cunoastem de mult timp, insa de cand ies si cu altcineva, parca am intinerit, ma simt mult mai frumoasa, parca am mai multa incredere in mine“.

Unele femei s-au lovit, in majoritatea relatiilor de cuplu, de parteneri care, sub o forma sau alta, le-au tradat. Exista aici mecanisme inconstiente de alegere a aceluiasi tip de partener?

Ne putem gandi ca in copilarie, in perioada increderii totale – sau „a increderii de animal“, cum este cunoscut termenul in literatura de specialitate – tradarea din partea celor apropiati a fost ingrozitor de dureroasa. Ranile sunt foarte mari, iar eul are o capacitate mult prea mica pentru a reusi sa schimbe ceva, in ciuda faptului ca intentia poate sa existe. Forta a ceea ce s-a constelat, este atat de mare, incat conduce eul tot in directia tradarii, suferintei, dezamagirii si deceptiei.

Se poate sa iti asiguri relatia de cuplu impotriva tradarii? Putem vorbi de greseli care duc la tradare?

Increderea si tradarea sunt doua fete ale aceleiasi monede. O astfel de incercare tine mai degraba de o teama foarte mare, care apare in urma unor tradari violente. Sunt persoane care incearca sa se asigure ca nu vor mai trece niciodata prin asa ceva, care vor sa-si construiasca relatia perfecta, nu accepta niciun risc si cer de la parteneri promisiuni de iubire vesnica si juraminte de fidelitate. Nu cred ca exista greseli ce duc la tradare si nici nu putem sa-i controlam pe ceilalti sa nu ne tradeze, printr-un comportament „lipsit de greseala“. Cred ca e o chestiune ce tine de viata si de calea individuala a fiecaruia.

Este binecunoscut cazul femeii care fura partenerul prietenei sale… Care este explicatia psihologica pentru acest fenomen?

Nu cred ca exista o explicatie psihologica general valabila; o ipoteza ar fi incapacitatea masculinitatii interioare de a-i valida feminitatea. Probabil ca tradarea pe care a suferit-o in relatia cu barbatii din viata ei, in special cu tatal, a luat forma devalorizarii, nimeni nu a stiut sa o aprecieze.

Ce s-a dezvoltat in interior este o masculinitate care ii spune tot timpul cat de nesemnificativa si lipsita de importanta este. In opozitie, in plan constient, s-a dezvoltat lupta pentru castigarea validarii, a confirmarii, insa este o lupta neloiala, iar confirmarea pe care o obtine prin tradarea prietenei si castigarea partenerului acesteia este iluzorie, nereala.

De ce unele persoane sunt mai afectate de tradare decat altele?

Momentul in care afli ca ai fost tradat de partenerul de cuplu sau de prieten este devastator si poate fi tragic. Sentimente ca dorinta de razbunare, negarea valorii celuilalt, cinism, tendinte paranoide, sentimente de invinovatire ies la suprafata si acapareaza personalitatea si preocuparile celui tradat.

Sa treci „peste“ poate fi la fel de periculos ca si tendinta inconstienta de autotradare. Este ca si cum ai o rana vizibila si vrei sa o acoperi, sa nu se vada, in loc sa o tratezi cu seriozitate. Oricat ar fi de dureros, atat cel care tradeaza, cat si cel tradat trebuie sa treaca „prin“ situatia cu care se confrunta, sa devina constienti de ceea ce sunt, traiesc si simt. Astfel, pot sa lucreze asupra integrarii aspectelor inconstiente si a cresterii personale.

Putem vorbi de anumite caracteristici specifice persoanelor care sunt predispuse la tradare? Si chiar o fac?

Toti suntem predispusi sa tradam, intr-un fel sau altul, fie ca nu pastram un secret, nu suntem alaturi atunci cand e nevoie sau inselam. De aceea, putem mai degraba sa vorbim de acele caracteristici care ne determina de cele mai multe ori sa nu tradam.

Cred ca acestea sunt: capacitatea de diferentiere, capacitatea de constientizare si alegere, maturitatea emotionala. Este o diferenta foarte mare intre cineva care se lasa prada continuturilor inconstiente si isi tradeaza partenerul si cineva care stie ca e predispus sa-si tradeze partenerul, dar alege sa nu o faca.

Cum putem depasi faptul in sine?

 Dupa tradare, cei doi parteneri de cuplu sau cei doi prieteni se afla intr-o noua relatie: tradator si tradat. Analiza acestei relatii poate scoate la iveala directia sau directiile in care se vor indrepta. Nu este indicat sa trecem „peste“, ci „prin“ tradare.

Sa ne confruntam cu ceea ce simtim, atat ca tradator, cat si ca persoana tradata. Este un proces foarte dificil, care, daca e tratat cu seriozitate, poate dura ani de zile, insa putem cere sau ne putem ruga ca, la final, sa vina iertarea.

Se poate repara cu adevarat?

 Se poate repara daca cei doi gasesc un sens in a repara acea relatie si daca reusesc sa inteleaga sensul tradarii in context extins. Pana la urma, tradarea poate fi o poarta spre iertare. Insa a ierta de dragul atitudinii religioase este neadecvat si poate fi autodistructiv. Iertarea nu vine de la eu.

Ce poate sa faca eul este sa ceara sau sa se roage ca iertarea sa vina. Uneori, partenerul care a tradat este „iertat“ pentru ca cei doi au copii, iar acestia „nu trebuie sa sufere“. Este o atitudine la fel de inselatoare ca si tradarea in sine. Copiii sufera mai mult din cauza vietii inconstiente a parintilor, din cauza a ceea ce acestia ascund si lasa netrait.

De aceea, responsabilitatea parintilor, in acest caz, este sa se preocupe cu seriozitate de viata lor emotionala. Nu intotdeauna se cauta repararea relatiei, fie ea de cuplu sau prietenie, ci se cere uneori, de catre viata insasi, iesirea urgenta din acea relatie.

Amanunte

Viata noastra e plina cu amanunte, de care ne agatam, ca pestii in plasa pescarilor iesiti inainte de rasaritul soarelui sa-si astepte rabdatori prada. Desi ne credem – si avem senzatia iluzorie ca suntem – liberi, in realitate picioarele, mainile, ochii, inima, urechile, sangele ce ne curge prin vene, si mai ales creierul nostru, sunt prinse fara scapare in cioturi de viata, de care nu ne putem desprinde, ca si cum sfori nevazute ne tin legati de o increngatura ciudata de lucruri neinsemnate. Dar apasatoare. Obsesive. Chiar delirante.

Urechile noastre ne tradeaza jalnic cand ne soptesc, sub impulsul unui gand nepoftit, cateva cuvinte grele scuipate de cineva la suparare. Mintea incearca sa culeaga motive ca sa spele rusinea, ori durerea, ori ura, dar habar nu stie cum. Mecanismul de aparare autodeclansat se impotmoleste undeva, vindecarea e paliativa, fara a atinge punctul in care ai ajunge la eradicarea completa a traumei. Un amanunt. Penibil. Doar atat ne tine – habar n-avem cate nopti si zile ale vietii noastre – captivi intr-o stare de neliniste sau de lehamite. De durere surda. De insomnie presarata cu monologuri ce-ti macina fiecare fibra a corpului ce tanjeste la odihna somnului care intarzie sa se arate.

Un miros de parfum pe care-l inspiri in urma unor pasi straini. E de ajuns sa ne impinga o doza de adrenalina direct in inima si sa ne tremure picioarele ce stateau bine-mersi, intr-un repauz lenes, indoite din genunchi, intr-un oarecare parc, pe o oarecare banca. Si mintea e invadata ca un ciclon necrutator de amintiri care se bulucesc sa iasa calcandu-se unele pe altele in picioare. Si pulsul creste cu repeziciune. Si simti cum te umpli de cald, de duiosie, de freamat. Esti paralizat de o senzatie de placere de care habar nu aveai ca ar mai putea salaslui in tine. Clandestin. Si ai vrea sa intepenesti acolo, in secunda aceea navalnica imbibata cu parfum de trecut. Dar parsiva secunda a prezentului te smulge brutal si te arunca inapoi, langa plasa cu alimente bio asezata cuminte langa tine, priponita de spatar. Intinzi mana dupa un mar. Il mirosi. Il stergi neglijent de coltul hainei. Musti. Ca sa-i dai stomacului fibre si sangelui putina glucoza. Esti un om atent la sanatatea trupului. Ce absurd, ce pacat ca mintea s-a intepenit prosteste intr-un asemenea amanunt…

O dara fina de parfum…

Exact ca in alte dati…

…un flash dintr-un film. O grimasa. Un zambet. O frantura de melodie. O fraza aruncata la intamplare. O poza ingalbenita. Un carliont pe o tampla. Un fosnet de carte. Un oftat. Un suierat de tren. O portiera trantita. Un fum de vreascuri uscate.

Amanunte…

Ne tin legati pe veci de o viata care poate n-ar insemna de fapt nimic fara ele.

Dar nici ele n-ar fi nimic fara noi prinsi in capcana trecutului.

Suntem prizonieri pe veci in amanunte. In maruntisuri de viata.

Cei mai curajosi incercam sa ne zbatem sa rupem plasa ce ne paralizeaza dorinta de a mai explora. De a mai simti altceva. Ceva complet diferit. Fara a compara. De a mai gasi lucruri noi ce ne-ar putea propulsa spre o alta iubire. Spre o altfel de placere. Spre o altfel de intrebare. Spre asteptarea unor altfel de raspunsuri…

De a ne lasa atinsi de alte si nebanuite inca … amanunte …

5 reguli care conteaza cand iti faci tatuaj

Daca va plac tatuajele, trebuie sa stiti ceva. Daca nu va plac tatuajele, trebuie sa stiti ceva :)

1. Un tatuaj trebuie sa arate in primul rand bine si apoi sa insemne ceva.
Bine, cazul ideal e cand desenul arata si bine, inseamna si ceva megawow. Dar in niciun caz invers. Daca pe maica-ta o cheama Margareta, pe iubita-ta Camelia si pe prietenul tau cel mai bun, Florentin, NU iti tatua niste flori din care, eventual, sa plece si niste lacrimi curgand (simbol al suferintei si al vietii grele de pana in momentul de fata), doar sa iti arati iubirea pentru semeni. Nu! Iti desenezi mai degraba un TANC pe care il asociezi cumva cu mama si semenii, dar macar stii ca poti iesi din casa, fara sa sperii pe nimeni pe strada.

Florile, sirenele, ancorele si Te iubesc, Angy - au fost interzise prin lege, move on!

2. Nu iti alege tatuajul in functie de "Vai, mama, dar o sa il mai vrei si cand esti batran?!"

Logic ca nu o sa il mai vrei! Pe bune, ce tatuaj crezi tu ca exista pe lumea asta care sa se asorteze cu placa dentara, chelia si mersul in baston? NICIUNUL, da! Deci, gaseste-l, iubeste-l, baga acul si la revedere. Serios, la 80 de ani chiar ar fi bine ca asta sa fie cea mai mare problema a noastra: la dracu', NU ma mai reprezinta tatuajul! Nici treaba cu locul nu e valabila. Fa-l unde ai chef, nu o sa te plictisesti de el, daca il vezi toata ziua. Doar daca ai antecedente. In sensul ca obisnuiesti sa te plictisesti si de degetele de la maini, doar pentru ca le vezi in fiecare zi.

3. L-ai vazut, l-ai placut, ca in cantec, nu te duce la artist cu alai dupa tine. 

Am stabilit ca nu ne facem tatuaje de dragul de a fi cool, de a o da pe spate pe Angy sau dupa 2 sticle de vin. Desenul ala chiar inseamna ceva, asa ca nu te duce cu alaiul dupa tine, sa iti faca poze, eventual, pentru un LIVE text pe Facebook, cu tot cu check-in. E o treaba mult prea personala. Pastreaz-o asa, o sa iubesti si mai mult tatuajul. In plus, artistul - ca asa sunt toti artistii, siiiigur o sa iti deseneze el ceva frumos. Tu vrei o litera, o sa ajungi sa ai Luceafarul pe ceafa, cu BOLD si cu ITALIC si cu umbre. Poate si un mic dragon care sufla foc! In uralele alaiului, fascinat de artistul creator, desigur. Singur esti mai greu de influentat. Taiat. NU trebuie sa fii influentat deloc!

4. Nu iti face 5 tatuaje din prima. Dumnezeule mare, am stabilit ca pana la 80 de ani, tot o sa ai timp de asta.

Da, ok, o mana tatuata cu 5-6 simboluri care se pierd misto unul intr-altul da superbine. Toti smecherii aia din reviste sunt plini de desene. Si ce simbolistica! Ce culori! Ce idei! (Evident, tatuate in timp, ca un proiect pe termen lung, ca in fotbal!) Sa n-ai niciun dubiu, tie sigur o sa iti iasa o mare nenorocire, daca te duci cu ideea ca tu trebuie sa iesi tatuat de acolo, din cap pana in picioare, un adevarat barbat. Arrr.

5. Daca ajungi la artist si desenul iese bine, scapi de Bephanten, lumea inceteaza la un moment dat sa se mai holbeze, atunci o sa iti mai faci un tatuaj.

Nu te speria daca nu iti mai place primul dupa un anumit timp. Iti place, a reprezentat ceva la un moment dat - NU FLORI, nu o imbarligatura TRIBALA - problema e ca... mai vrei unul. Iar asta CHIAR nu e un mit. Se spune ca nu e bine sa ai tatuaje cu numar IMPAR. Sigura exceptie se aplica doar daca ai tatuaje cu numar par. Si atunci, logic, aduce maxim de ghinion sa ai 2, 4 sau 6. Se aplica regula # 2: Nu e bine sa ai tatuaje cu numar par!

Papadia

Inca de la inceputul primaverii si pana toamna tarziu, te poti bucura din plin de papadie, despre care se spune ca are puteri vindecatoare. Papadia este bogata in vitaminele A, B, C, D, E si in minerale precum potasiu, calciu, fosfor, fier si sodiu  Iata la ce te poate ajuta:

Sanatatea oaselor.  Sursa de magneziu, potasiu, calciu si fier, papadia ajuta la intarirea oaselor, fiind indicata si reumatism, artroza si guta.  De asemenea, papadia contine bor, care favorizeaza cresterea nivelului de estrogen, protejand astfel de osteoporoza.

Atenueaza pistruii . Papadia este utila si din punct de vedere cosmetic. Pentru a estompa pistruii, se poate spala fata, de doua ori pe zi, cu un decoct obtinut din 50 g flori de papadie fierte intr-un litru de apa. Acelasi decoct poate fi folosit si pentru combaterea acneei, a furunculozei, a varicelor, a cuperozei si a altor afectiuni dermatice.

Detoxifica organismul . Se poate  consuma, intre mese, un decoct obtinut din 50 de grame de radacina la un litru de apa. Desigur, in timpul curei de detoxifiere vei elimina din alimentatie carnea grasa, prajelile si dulciurile.

Eficace in tratarea  problemelor biliare si hepatice. Calculii de mici dimensiuni pot fi eliminati dupa o cura de o saptamana, in care se consuma zilnic trei pahare de suc de frunze de papadie, pe stomacul gol. Pentru pietrele la vezica biliara, rezultate bune da si ceaiul din frunze uscate. Papadia este un leac recomandat si in bolile de ficat, chiar si in unele cazuri de ciroza. Pentru hepatitele virale de tip A, B si C, se consuma sucul din frunze pe stomacul gol, dimineata si seara, pe o perioada de trei luni.

Se mai pot trata: obezitatea (se beau trei cesti de decoct concentrat pe zi),  celulita (timp de sase saptamani, se consuma trei linguri de suc obtinut din frunze de papadie), anemia si scorbutul (se consuma trei cesti de infuzie de papadie, inaintea meselor principale)

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

Înălţarea Domnului. Potrivit cărţii biblice "Faptele Apostolilor", Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor, timp de 40 de zile, după care, în prezenţa lor, s-a înălţat la cer. În acel moment Hristos şi-a profeţit revenirea şi i-a încredinţat pe apostoli că îl va trimite pe Duhul Sfânt la ei, prevestind astfel Rusaliile, când Sfântul Duh s-a pogorât asupra apostolilor, înzestrându-i cu cunoaşterea limbilor străine, pentru a propovădui cuvântul Domnului. Rusaliile se sărbătoresc la 50 de zile de la Paşti, numai duminica.

Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Imperiul Roman de Răsărit, cât şi în cel de Apus, la 40 de zile după Paşti, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.

Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer este situat la Ierusalim pe Muntele Măslinilor. Micuţa capela rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos. Capela Înălţării Domnului este un loc de închinăciune, atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.

De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Română (BOR) face praznic de pomenire a eroilor. În toate lăcaşurile de cult din ţară şi străinătate ale BOR sunt pomeniţi eroii - ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român. Totodată, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca sărbătoare naţională bisericească a Eroilor. Astfel, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troiţele şi monumentele acestora din ţară şi din străinătate.

În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Ispasul mai este numit şi Paştele Cailor, după o legendă populară, conform căreia, la naşterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blânzi şi liniştiti, dar caii şi-au cam dat în petec. Atunci Maica Domnului a zis ca aceste animale să nu fie sătule decât în joia din săptămâna a şasea de după Paşti.

În anumite zone se ţin Moşii de Ispas. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Sunt marcate vitele şi se taie mieii. Este ultima zi în care se mai pot roşi ouă. Oamenii se salută în această zi cu formulele "Hristos s-a înălţat!" şi "Adevarat s-a înălţat!".

La sat, în această zi, dupa terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credincioşii în câmp pentru a sfinţi apa folosită la stropitul semănăturilor. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac - leuşteanul, paltinul, alunul.
Oamenii se ating cu leuştean, pe care îl pun şi la ferestre, ca să fie feriţi de rele şi de boli. Vitele sunt bătute şi ele cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: "Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!".

În această zi, abundă obiceiurile şi practicile magice legate de cultul morţilor, deoarece se crede din timpuri străvechi că sufletele morţilor se ospătează acum, în zborul lor către cer. De asemenea, se crede că, în drumul către cer, sufletele morţilor se pot rătăci şi rămâne pe pământ, transformându-se în strigoi ce provoacă neajunsuri oamenilor şi animalelor.

De aceea, în ziua de Ispas se practică şi astazi, în anumite zone, ritualuri magice de apărare: sunt culese şi sfinţite plante despre care se crede că au putere împotriva duhurilor rele (leuştean, alun, paltin), oamenii şi animalele se ating cu ramuri de leuştean, se buciumă la răspântia drumurilor şi pe dealuri, femeile şi fetele se încing peste brâu cu ramuri de leuştean, se fac pomeni pentru morţi, dar şi descântece.
Se crede că cine moare de la Paşti până la Ispas ajunge în Rai. Se spune ca dupa Inviere, Iisus s-a mai aratat o data ucenicilor sai, pe Muntele Maslinilor, incredintandu-i de puterea sa si dandu-le ultimele invataturi. El a mancat alaturi de ucenici, asa cum facuse odinioara.  Dupa 10 zile, de Rusalii, Duhul Sfant avea sa se pogoare peste ei, daruindu-le putere si intelepciune divina pentru a merge in lume si pentru a transmite Cuvantul lui Dumnezeu. In Biblie, acesta este momentul in care se anunta a doua venire a lui Iisus, intocmai ca si Inaltarea, avand la dreapta si la stanga doi ingeri mari si luminosi.

In aceasta sfanta zi, de ÎNĂLŢAREA DOMNULUI,  in unele zone ale tarii, se leaga frunze de nuc peste brau, pentru ca Mantuitorul le-ar fi purtat in momentul Inaltarii. In alte zone, fetele si feciorii se duc in padure sa culeaga frunze de alun cu care fac vraji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tamaduitoare.

Se zice ca Cerurile sunt deschise de la Pasti pana la Inaltare, iar cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin Judecata de Apoi si ajung direct in Rai.

De ÎNĂLŢAREA DOMNULUI se fac pomeni si se impart pentru morti, in special branza, ceapa verde, paine calda si rachiu. Casele si mormintele se impodobesc, in unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean.

Femeile nu imprumuta sare si nu dau foc din casa, pentru ca altfel toata casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smantana.

O vorba din batrani spune ca pentru a avea recolta bogata, semanatorile se fac pana in ziua de Inaltare, scrie 

Potrivit cărţii biblice "Faptele Apostolilor", Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor, timp de 40 de zile, după care, în prezenţa lor, s-a înălţat la cer. În acel moment Hristos şi-a profeţit revenirea şi i-a încredinţat pe apostoli că îl va trimite pe Duhul Sfânt.

ÎNĂLŢAREA este amintită în "Simbolul Apostolic" şi în "Crezul" niceo-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Răsărit, cât şi în Apus, la 40 de zile după Paşti, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.

În unele ţări din Europa occidentală, dacă Înălţarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminica imediat următoare.

Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer este situat la Ierusalim pe Muntele Măslinilor. Micuţa capela rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos Capela Înălţării Domnului este un loc de închinăciune, atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.

De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Română (BOR) face praznic de pomenire a eroilor. În toate lăcaşurile de cult din ţară şi străinătate ale BOR sunt pomeniţi eroii - ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile - care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român. Totodată, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca sărbătoare naţională bisericească a Eroilor.

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI: se sfinţesc plantele de leac

În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.

De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.

La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: "Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!".

Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac - leuşteanul, paltinul, alunul.

Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.

În anumite zone se ţin Moşii de Ispas, iar casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Sunt marcate vitele şi se taie mieii. Este ultima zi în care se mai pot roşi ouă. Oamenii se salută în această zi cu formulele "Hristos s-a înălţat!" şi "Adevarat s-a înălţat!".

Conform unei legende populare, la naşterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blânzi şi liniştiti, dar caii şi-au cam dat în petec. Atunci Maica Domnului a zis ca acei cai să nu fie sătui decât în joia din săptămâna a şasea de după Paşti , căreia i s-a spus şi "Paştele Cailor".

cum ?

CUM FACI UN BARBAT FERICIT vs. CUM FACI O FEMEIE FERICITA 
Ca sa faca barbatul fericit, femeia trebuie: 
1. sa-i dea de mancare. 
2. sa se culce cu el. 
3. sa nu-l streseze cu intrebari. 
Ca sa faca femeia fericita, barbatul trebuie sa-i fie: 
1. iubit 
2. prieten
3. partener
4. amant
5. tata
6. frate
7. bucatar
8. electrician
9. instalator
10. mecanic
11. psiholog
12. tamplar
Este important ca el sa fie:
13. ingrijit
14. simpatic
15. atletic
16. atent
17. galant
18. inteligent
19. amuzant
20. creativ
21. tandru
22. puternic
23. intelegator
24. tolerant
25. prudent
26. ambitios
27. capabil
28. curajos
29. hotarat
30. pasional
Fara sa uite ca trebuie:
31. sa o asculte atunci cand vrea sa vorbeasca
32. sa-i faca in mod constant complimente
33. sa mearga la cumparaturi cu ea
34. sa fie loial
35. sa castige suficienti bani
36. sa nu o streseze
37. sa nu se uite dupa alte fete 
De asemenea: 
38. sa-i ofere atentie
39. sa-i dedice ei tot timpul lui 
Si foarte important:
40. sa nu uite 
- zile de nastere
- zile de nume 
- ziua indragostitilor 
- planurile pe care le fac impreuna

AI CURAJ SA RASPUNZI ?

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine ?

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

3. La ce eşti cel/cea mai bun/ă, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta ?

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat ?

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta ?

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex ?

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti ?

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie ?

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi ?

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult ?

23. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles ?

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat ?

29. Pentru ce te rogi cel mai des ?

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

31. Care a fost primul tău vis împlinit?

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

34. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoană de acelaşi sex cu tine?