Am stat ceva vreme si m-am gandit la viata mea. Va propun si voua sa
faceti la fel si sa incercati sa va dati seama ce va doriti cu adevarat de la
ea.
Cei mai multi dintre noi probabil ca incearca sa “se realizeze” in
viata conform dorintelor pe care parintii si le-au exprimat de- a lungul
anilor. Probabil ca toti stim celebra replica: “Macar de unde am ramas eu sa
pornesti tu”.
Dar, oare unde au ramas parintii nostril? Ce si-au dorit pentru ei
si, mai important, ce si-au dorit cu adevarat pentru noi?
Toti luam ad literam vorbele lor. In esenta insa, daca ne luam un
ragaz si stam sa ne gandim real la ceea ce ne dorim (cu totii – parinti si
copii) o sa avem surpriza sa constatam ca adevarul este altul.
Pot sa pun ramasag cu oricine ca parintii nostrii isi doresc pentru
noi sanatate si fericire. Indiferent care ar fi forma de manifestare a acestora
doua.
Eu, sincer, desi nimeni nu m-a obligat vreodata sa fac ceva ce nu-mi
place, multi ani am alergat sa ajung in viata cineva, astfel incat sa-i fac pe
parintii mei fericiti si sa fie mandri de mine.
In alta ordine de idei, am avut un moment de luciditate
in care m-am intrebat real ce vreau EU de la mine.
Facem scoli multe, studii universitare, postuniversitare,
specialitati, etc etc; acumulam
experienta de-a lungul anilor in care am lucrat, strangand din dinti si fara sa
zicem nimic. Toate pentru a putea sa ne realizam in viata. Asa cum credem noi
ca ar trebui sa fie. Cariera, bani, staut social.
Din pacate, in tot acest timp am pierdut din vedere ceea ce ne dorim
de la viata.
Oricum, la ceas de bilant, intelegem ca fericirea nu ne-o aduc nici
banii, nici cariera ci, surprinzator, lucrurile marunte, care se intampla zi de
zi in viata noastra.
Cand eram adolescenti citeam carti pe banda rulanta. De cand ne ocupam
de cariera am ajuns sa citim doar reviste de specialitate si carti din domeniu.
Cand nu ne gandeam la cariera plecam permanent in vacante,
minivacante, etc.
Acum stam si ne uitam de doua ori in punga sa vedem daca ne permite
si aceasta iesire.
Ma rog, sunt multe de spus, multe de enumerate. Esenta este insa una
care sintetizeaza dorintele noastre in viata: sunt simple si, in final, sunt identice
cu ale parintilor: vrem sa fim sanatosi si fericiti.
Asadar, am hotarat sa schimb ceva.
Desi am o varsta ,m-am hotarat sa o iau de la zero. Am decis sa-mi petrec mult
mai mult timp cu familia mea. Sa las deoparte grijile zilnice , sa citesc, sa
vorbesc, sa stau pe canapea sa ma uitam la un film vechi si sa beau un sprit,
sa mananc floricele etc. Lucruri foarte simple, lucruri extreme de necesare,
lucruri care ma fac fericit.
Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc la ceea ce va urma in
viata mea, la fericirea care ma asteapta, la zambetul parintilor mei cand le-am
comunicat deciziile mele, mai ca stau sa ma intreb: de ce oare uitam sa
comunicam cu cei dragi si sa intelegem exact ca dorinta comuna a familiei se
reduce la doua cuvinte: sanatate, fericire?
Stiu ca trebuie ceva curaj sa fac ceea ce mi-am propus dar, sunt
absolut convins ca rezultatele vor compensa eforturile depuse.
Alergam prin viata si ne zbatem în acest zbucium din care parca nu mai iesim, ca într-un final sa ne oprim si sa ne întrebam: ”Ce vreau eu de
fapt?”.
Promitem multe, facem putine, luam totul, oferim nimic, urlam, tragem, tipam, mintim, pervertim lumea cu ce apucam, dam din coate si apoi ne oprim istoviti, fara nici o directie si fara nici un tel. Bârfim, rânjim cu rautate, jignim,
atacam pe la spate, uneltim, ne purtam necivilizat, apoi ne batem cu pumnul în piept si urlam ca suntem ”oameni”, ca suntem ”fiinte superioare”.
Vedem masini luxoase,
case mari, haine scumpe si ne dorim si noi. Credem ca asta ne aduce
fericirea care lipseste. Pentru ca da, lipseste ceva. Ne bem
mintile, ne încetosam gândirea si cautam ”efecte tari”. Facem
promisiuni desarte, marturisim iubiri neexistente si furam inimi si trupuri pentru simpla placere. Ne-am
creat propria Divinitate si ne proslavim eul.
Ce ne dorim cu adevarat? Putere,
control, sa dominam? Ce ne multumeste, pe noi, oamenii? CE? Omule, opreste-te o clipa din alergarea
ta si spune-mi, CE VREI de la viata?
Va doresc sa va gasiti cat mai devreme drumul in viata si fericirea
visata inca din copilarie.
