Semnul crucii

Fie că sunt ortodocşii sau catolici, credincioşii îşi fac semnul crucii, dar , oare, se închină corect? Cum ar trebui făcut semnul crucii atunci când ne închinăm.

Bisericile ortodoxe prezintă diferenţe atât de însemnate încât, dupa felul de a se închina, se poate, recunoaşte naţionalitatea credincioşilor.

Un semn mare al crucii însoţit de o plecăciune adâncă făcut de ruşi diferă, de exemplu, de semnul crucii mic făcut de-a lungul pieptului, încheiat cu o lovitură tot pe piept, al grecilor, tot atât de mult cât amândouă diferă de modul de închinare romano-catolic, cu palma deschisă, de la stânga la dreapta.

Niciun credincios nu-şi imaginează ortodoxia fără de Sfânta Cruce a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului Iisus Hristos. Creştinismul nu s-ar putea identifica pe sine însuşi, fără de Crucea pe care a pătimit Domnul.

Orice rugăciune, orice lucru, orice mişcare din viaţa noastră trebuie să se înceapă cu Sfânta Cruce:

Cum se face corect semnul crucii

Important este modul în care noi facem semnul Sfintei Cruci! Unii creştini, făcându-şi alehamite Cruce, nu fac decât să batjocorească Crucea Domnului, iar prin aceasta aduce bucurie diavolului. De asemeni, trebuie de ştiut că făcându-ne în bătaie de joc Semnul Sfintei Cruci, nu o folosim ca armă împotriva diavolului, dimpotrivă spre osândire. Ea, făcută în bătaie de joc nu poate mântui.

- Când ne însemnăm cu Semnul Sfintei Cruci, unim primele trei degete de la mâna dreaptă în una , iar cele două mici le strângem strâns în palme. Cele trei degete mari adunate în una, simbolizează Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Cele două degete strânse în palmă ne aduc aminte de cele două firi a Domnului nostru Iisus Hristos, adică, Dumnezeu adevărat şi om adevărat.

- După ce le-am strâns degetele, le ducem la frunte, apoi jos, la burtă (la buric), ridicăm mâna şi o ducem la dreapta, apoi la stânga, rostind: "În numele Tatălui (la frunte), şi al Fiului (la burtă), şi al Sfântului (la dreapta) Duh (la stânga). Amin"

Semnul Sfintei Cruci, făcut în modul dat ne aduce aminte totodată şi despre faptul că Hristos (la frunte) s-a coborât din ceruri pe pământ, unde s-a răstignit, apoi sa coborât la iad (ducem mâna la burtă), sa înălţat la ceruri, unde şade de-a dreapta Tatălui (ridicăm mâna la dreapta) şi iarăşi va să vină cu slavă să judece vii şi morţii (la stânga). La sfârşit zicem Amin (aşa să fie), pecetluind cuvintele noastre, şi mărturisind că suntem de acord cu această învăţătură.

Cum trebuie să beţi corect cafeaua.

Dacă obişnuiaţi să vă beţi cafeaua sorbind cu înghiţituri mici, înseamnă că până acum nu v-aţi bucurat cu adevărat de aroma ei.Cercetătorii au aflat că este mai bine să bem cafeaua cu înghiţituri cât mai mari. Astfel, gustul cafelei va fi mai intens perceput, în special în cazul unui espresso.

Descoperirea îi va ajuta pe cercetătorii de la Universitatea din Napoli să înţeleagă ce factori contribuie la plăcerea cu care multe persoane percep aroma cafelei.

Mirosul şi gustul sunt în strânsă legătură, explică ei. Astfel, cu cât sorbitura este mai mare, cu atât mai bine va fi percepută aroma cafelei.

Această metodă nu este însă utilă în cazul altor băuturi, cum ar fi vinul, care trebuie savurat cât mai încet. Rezultatele studiului au fost publicate în revistaFood Research International.

Pentru amatorii de cafea care sunt şi fumători, cercetătorii au însă o veste proastă. Fumatul le distruge abilitatea de a percepe corect gustul băuturii, din cauza chimicalelor toxice din tutun care le afectează papilele gustative.

În cadrul unui alt test, 451 de voluntari au testat patru gusturi diferite – dulce, sărat, amar şi acru şi au notat intensitatea perceperii lor. Gustul amar nu era perceput corect de fumători.

Efectul negativ al fumatului durează chiar şi după ce persoana a renunţat la acest viciu.

SUPERSTIŢII de care nu ştiai: Ce se întâmplă dacă te mânăncă vârful capului sau interiorul nasului

SUPERSTIŢII: De-a lungul vremii oamenii au observat o anumită legătură între "semnele" pe care corpul nostru ni le dă uneori: mâncărimi, ţiuituri, amorţeli, şi anumite fapte, evenimente, care au loc. Oamenii le-au corelat şi toate astea au dat naştere la superstiţii legate de diferitele părţi anatomice ale corpului nostru.

Cine n-a intrebat vreodata: "ce ochi mi se "bate" ?  şi functie de raspuns, superstitia, zice-se, se implinea, caci este stiut ca daca ti se bate ochiul drept esti vorbit "de bine", iar daca se bate cel stang - esti vorbit "de rau", Daca cel intrebat nu ghicea exact ce ochi se bate, superstitia spune ca, vorba buna sau barfa nu se implineau.

Daca te mananca in varful capului, se spune ca starea ta sufera o transformare in bine,  ca pozitia ta sociala sufera o imbunatatire. Despre par  se spune ca, daca la pieptanat  iti ramane o suvita rebela, vei face un drum. Daca te mananca in ureche, este semn sigur de ploaie ( aceasta este una dintre superstitiile care poate fi explicata stiintific ; cilii din ureche se umezesc de la umiditatea din natura si acest lucru favorizeaza gadilatul pe care noi il luam drept mancarime ), dar, oricum ar fi, superstitia ramane suverana.

Daca din senin ti se rosesc urechile si devin fierbinti este semn, absolut sigur, ca cineva vorbeste despre tine... si nu e sigur ca vorbeste "de bine"... Daca iti tiuie urechea este semn clar ca cineva te injura.  Daca te mananca nasul la suprafata, te certi cu cineva ; daca te mananca nasul pe interior, vine o ruda in vizita. Daca te mananca spranceana dreapta - te vezi cu un vechi prieten ; daca te mananca spranceana stanga - pleci la drum.  Daca te freci la ochi, ca te mananca, inseamna ca vezi pe cineva drag.

Te mananca obrazul drept, te doreste cineva ; te mananca obrazul stang - cineva nu te sufera. Daca te mananca buzele - te saruti cu cineva.  Dar, fereasca sfantul sa te manance limba, inseamna ca scapi un "porumbel", dezvalui o taina, faci o indiscretie sau o gafa. Daca te mananca in zona feselor, e semn de noroc, incearca-ti norocul la loto. Daca te mananca palma stanga, vei lua bani ; daca te mananca palma dreapta - vei da bani. Cine pune mana pe sare in ziua de Paste, va avea palmele transpirate tot anul. Se spune ca daca-ti amorteste mana din senin, trebuie sa dai de pomana, sa fii mai larg la suflet ( dar n-ar fi rau sa mergi si la medic ).

Daca vrei sa-ti mearga bine cand te duci undeva, intra pe usa cu piciorul drept ; daca intri cu stangul vei avea ghinion. Daca ti se "bate" un muschi la picioare, inseamna ca ai uitat sa faci ceva, un drum sau altceva. Dar cel mai sigur semn este cand te manca in talpa ; chiar daca n-ai planificat asa ceva, fii sigur ca vei face un drum. Ar mai fi si superstitia care a nascut o zicala : "te mananca spinarea ?!", acesta este semnul sigur ca te certi cu cineva, ai ceva necazuri, sau poti "s-o incasezi" ( la propriu sau la figurat ! ).

Superstiţii legate de drum sau călătorii

Păşeşte cu dreptul când intri într-o încăpere sau când ieşi din casă. Îţi va merge bine.

Ia cu tine o piatră norocoasă (piatra zodiei), ca să fii ferită de rele la drum.

Dacă te mănâncă talpa dreaptă, vei face o călătorie.

Nu pleca la drum vinerea, fiindcă nu-ţi va merge bine acolo unde te duci.

Superstiţii lgate de ghinion

Să nu aşezi pantofii pe pat. Gestul aduce ghinion.

După ce te descalţi, nu lăsa pantofii încrucişaţi, atragi necazuri.

Nu trece pe sub o scară, e semn de ghinion.

Oglindă spartă aduce ghinion pentru şapte ani.

Nu e bine să-ţi faci unghiile duminica sau vinerea după apusul soarelui.

Să nu dai mâna cu cineva peste gard, că aduce ghinion.

Dacă-ţi taie calea o pisică neagră, întoarce-te din drum, fiindcă îţi va merge rău.

De numărul 13 să te fereşti, fiindcă aduce ghinion.

Superstiţii legate de noroc

E semn bun dacă strănuţi imediat ce te trezeşti sau să strănuţi spre partea dreaptă.

Dacă vezi un coşar, e semn bun. Pune-ţi o dorinţă, fiindcă se va împlini.

Când găseşti un trifoi cu patru foi, e semn de noroc.

Când îţi cade o geană pune-o în sân ca să ţi se împlinească o dorinţă.

Aduce noroc la bani să cumperi o maşină de la un om bogat.

Poartă tot timpul o monedă în buzunar, pentru noroc.

Dacă găseşti o potcoavă veche, pune-o la intrarea în casă, fiindcă aduce noroc.

Ce trebuie să facă toţi creştinii sâmbătă

CALENDAR ORTODOX: Sfantul Mucenic Sava s-a nascut in anul 334, intr-un sat din zona Buzaului. Parintele sau duhovnicesc era preotul Sansala. Cei doi erau calugari misionari in tinutul Buzaului unde, probabil, era si o episcopie si converteau la crestinism numerosi daco-romani, goti si "barbari" inchinatori la idoli.

In actul martiric al Sfantului Mare Mucenic Sava, se spune ca in primavara anului 372, a treia zi de Pasti, noaptea, ostasii lui Athanaric, au prins pe preotul Sansala, cat si pe fericitul Sava, i-au legat si i-au batut, facandu-le multe rani pe trup, ca sa se inchine idolilor si sa manance cele jertfite lor. Sfantul Sava, infruntandu-i cu barbatie, a fost condamnat la moarte prin inecare. Legandu-i un lemn de gat, l-au aruncat in raul Buzau.

Asa s-a savarsit Sfantul Mucenic Sava la varsta de 38 de ani. Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372. Moastele sale au fost luate de crestini si de preotul Sansala si ascunse. Apoi, de frica gotilor, "au fost trecute din tara barbara in Romania", adica in Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.

Prin anii 373-374, la cererea Sfantului Vasile cel Mare catre dregatorul Scitiei Mici, Iunius Soranus, "de a-i trimite moaste de sfinti", prezbiterii din Dacia au trimis moastele Sfantului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, insotite de o scrisoare. Scrisoarea, intocmita de un preot invatat din Dacia sau de Sfantul Bretanion de la Tomis, poarta titlul "Epistola a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu ce se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale". Ea a fost adresata, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dandu-i-se un caracter ecumenic, universal, cautand sa faca cunoscut tuturor ca si in Dacia Carpatica sunt martiri pentru Evanghelia lui Hristos.

CUM SE FAC POMENIRILE CELOR MORŢI?

Pomenirile sau praznicele morţilor, sunt jertfe ce se fac în numele celor morţi. Ele se mai numesc şi parastase.
Numele de parastas vine din limba greacă şi înseamnă a mijloci, a sta în locul cuiva, de la faptul că noi, cei vii, mijlocim la Dumnezeu pentru cel mort. Aceasta o facem în speranţa că Dumnezeu, pentru jertfa noastră plină de iubire şi pentru rugăciunea făcută de cel care primeşte darul, va ierta păcatele pe care cel mort le-a făcut în decursul vieţii sale. Iar când cineva primeşte ceva dat şi slujit la Biserică sau acasă, el spune, pentru cel mort: Dumnezeu să-l ierte, sau bogdaproste. (bogdaproste înseamnă slăvit să fie Domnul)

CARE SUNT TERMENELE DE POMENIRE A MORŢILOR?

Biserica a rânduit ca noi, cei vii, să-i pomenim pe cei morţi în anumite zile, socotite din clipa morţii, zile a căror însemnătate este următoarea:
- la trei zile (ziua îngropării), jertfa este adusă în numele lui Dumnezeu Unul în Fiinţă dar Întrei în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
- La nouă zile, la fel în numele Sfintei Treimi, adică de trei ori câte trei, ca cel mort să fie ajutat de cele nouă cete de îngeri şi în amintirea ceasului 9 când Domnul a murit pe cruce.
- La patruzeci de zile sau şase săptămâni (la soroc, soroc înseamnă patruzeci), în amintirea Înălţării la Cer a Domnului Hristos.
- La trei luni, şase luni şi un an, apoi din an în an până la şapte ani.
Celor morţi le foloseşte foarte mult pomenirea la patruzeci de sfinte liturghii, nu doar la 40 de zile, sau la simple parastase.

CE SUNT SĂRINDARELE?

Sărindar înseamnă pomenirea unui adormit în Domnul la patruzeci de sfinte liturghii. Sunt de două feluri: de obşte, când se pomenesc 40 de liturghii una după alta (ca la Mănăstiri); particulare, când se pomenesc 40 de liturghii sporadic, cum se fac la bisericile din parohii. Păresimi este numele care de obicei este dat perioadei de 40 de zile cât cuprinde Postul Paştelui. Pentru că în fiecare sâmbătă se fac pomeniri pentru cei adormiţi în Domnul, păresimi este numele dat pomenirilor morţilor făcute în această perioadă. Pentru cei ce vor să ţină păresimile, pomenirile se fac în fiecare sâmbătă

CE TREBUIE LA O POMENIRE A MORŢILOR?

La o pomenire avem nevoie de colivă care închipuie pe cel adormit, lumânarea care închipuie credinţa celui mort (de aceea se aprind lumânări în clipa morţii unui credincios), vin roşu, care închipuie viaţa, colacul mare, rotund, simbolizează credinţa noastră în viaţa de veci, deoarece cercul nu are început nici sfârşit, iar prescura în trei colţuri arată credinţa noastră în Sfânta Treime, prescura în patru colţuri închipuie credinţa noastră în Biserica cea Una dar care este Universală, extinsă în cele patru puncte cardinale.

CE AJUTĂ CEL MAI MULT LA POMENIREA MORŢILOR?

Foarte folositor este ca cel adormit să fie pomenit la Proscomidie în Sfânta Liturghie. Pentru aceasta trebuiesc aduse la Biserică prescura, o sticluţă de vin, ulei, pomelnicul şi lumânarea aprinsă. Pomelnicul poate fi dat dinainte pentru patruzeci de zile.

Slobozirea păresimilor se numeşte ultima pomenire a Păresimilor, care are lor în sâmbăta din săptămâna luminată.

UNDE SE FACE POMENIREA?

Pomenirea se face: 1. în Biserică, 2. la mormânt (la cap) şi 3. acasă (la mâncare şi daruri).
Este absolut necesară pomenirea la parastas şi sfânta liturghie, deoarece aceste slujbe ajută real sufletului celui adormit. La cap, la crucea mormântului se face o pomenire scurtă urmată de „Veşnica pomenire” şi stropirea mormântului cu vin. Acasă se face un parastas şi se citesc darurile de mâncare şi de haine.

CUM SCRIEM UN POMELNIC DE PĂRESIMI SAU SĂRINDAR?

Pomelnic Păresimi

Vii Adormiţi

IPS Mitropolit -
Pr. Duhovnic -
Părinţii -
Naşii -
Noi şi familia -

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în corpul tău atunci când consumi băuturi carbogazoase?

În primele 10 minute

10 lingurițe de zahăr sau sirop de fructoză modificat genetic îți lovesc organismul.

Ai atins 100% din consumul zilnic recomandat.

Nu vei vomita căci acidul fosforic își face cunoscută prezența.

20 de minute

Zahărul din sânge cauzează o creștere bruscă a insulinei.

Ficatul răspunde transformând orice zahăr în grăsime.

40 de minute

Absorbția de cafeină este completă. Pupilele tale sunt dilatate, presiunea sangvină crește, ficatul eliberează mai mult zahăr în sânge.

Receptorii de adenozină din creier sunt blocați, prevenind somnolența.

45 de minute

Corpul crește producția de dopamină, stimulând centrul plăcerii din creier.

Acest lucru este similar heroinei.

60 de minute

Acidul fosforic se leagă de moleculele de calciu, magneziu și zinc din intestinal subțire, oferind un impuls suplimentar al metabolismului.

Acesta e compus din o doză ridicată de zahăr și îndulcitori artificiali, crescând excreția de calciu prin urină.

Cafeina are proprietăți diuretice. Te face să urinezi.

Acum ești asigurat că elimini calciul din oase, magneziul și zinc-ul, sodiul, electroliții și apa.

3 aspecte de care trebuie să ţii cont la curăţarea interiorului maşinii tale

Aspirarea

Pentru rezultate bune, un aspirator performant este obligatoriu la curăţarea interiorului; la fel şi folosirea accesoriilor special concepute pentru diferitele suprafeţe. Utilizându-le, se economiseşte timp şi se evită deterioarea materialelor din habitaclu (duza cu care se aspiră podeaua poate tăia materialul textil de pe scaune sau zgâria pielea).

Întotdeauna, se aspiră de sus în jos pentru ca particulele ce ajung pe podea sau pe şezutul scaunelor/banchetei să poată fi aspirate ulterior.

Covoraşele se scot din maşină şi se curăţă separat, scaunele trebuie mişcate pentru un acces optim sub ele (sau scoase cu totul dacă e posibil) şi nu trebuie neglijat portbagajul.

Suprafeţele din plastic şi metal necesită folosirea periei pentru praf. Cu toate acestea, multe maşini auelemente decorative lăcuite care se zgârie foarte uşor, inclusiv dacă se utilizează accesoriul amintit. În aceste cazuri, praful şi restul de particule se îndepărtează cu ajutorul unui compresor de aer.

Curăţarea

Deşi soluţiile de curăţat profesionale sunt indicate, se pot obţine rezultate bune şi cu cele casnice, atâta vreme cât ele sunt utilizate corespunzător. Dacă aveţi dubii vizavi de un produs, se impune testarea pe o porţiune de material puţin sau deloc vizibilă.

Covoraşele, podeaua maşinii şi tapiţeria din material textil

Un aspirator dotat cu funcţie de injecţie-extracţie reprezintă soluţia ideală pentru curăţarea acestor suprafeţe. În lipsa lui, există o sumedenie de spume „active”, pentru uz general. În cazul petelor foarte rezistente (ulei, smoală sau sevă de copac), este necesară folosirea unor produse specializate.

În orice caz, trebuie evitată umezirea excesivă a acestor suprafeţe pentru a preveni apariţia mucegaiului.

Tapiţeria din piele

Pielea se curăţă cu soluţii dedicate, aplicate pe o cârpă umedă şi întinse, printr-o frecare uşoară, pe toată suprafaţa ce necesită atenţie. Excesul se îndepărtează tot cu un material textil, curat şi doar uşor umezit, iar pentru cusături se folosesc beţişoarele de urechi.

Geamurile

Soluţiile uzuale pentru curăţat geamurile sunt bune şi pentru maşină. Ele nu se aplică direct pe suprafaţa ce se curăţă pentru a nu păta tapiţeria, bordul sau uşile.

Suprafeţele tari

Aceste elemente pot fi curăţate rapid şi uşor cu ajutorul unui agent de curăţare universal. Nici în acest caz nu se pulverizează direct pe porţiunea ce trebuie ştearsă. Zonele greu accesibile (gurile de ventilaţie, de exemplu) se pot curăţa cu o periuţă de dinţi moale sau o pensulă mică.

Finisarea

Pielea nu necesită doar curăţare, ci şi condiţionare, mai ales dacă este uscată. Capitonajele din plastic sau vinilin vor arăta ca noi dacă sunt tratate cu soluţii ce conţin silicon, însă grijă mare ca acestea să nu fie unsuroase şi să nu ajungă pe materialele textile, pe care le pot păta.

Preventiv, se impune o aspirare suplimentară pentru a îndepărta particulele dizlocate în timpul curăţării.

Dacă mirosul neplăcut persistă, chiar şi după o „intervenţie” atât de riguroasă, el poate fi eliminat cu ajutorul unor combinaţii de enzime şi bacterii non-patogene. Acestea, practic, consumă resturile ce cauzează mirosul neplăcut, fiind foarte eficiente în curăţarea interiorului.

Parcurgând toate etapele şi ţinând cont de sfaturile prezentate, cu siguranţă vei avea un interior „ca nou”. Şi partea cea mai bună? Beneficiile se vor simţi pe termen lung, timpul necesar viitoarelor curăţări scurtându-se semnificativ.

Ce a facut una dintre SUPRAVIETUITOARELE de pe Titanic

Putina lume stie, dar Helen Kramer este o femeie care pretindea a fi Loraine Allison, fetiţa în vârstă de doi ani a familiei Bess şi Hudson Allison, care a fost declarată moartă imediat dupa scufundarea vasului Titanic. 

Aceasta a care a reapărut în 1940 si a fost supusă unor teste genetice suplimentare.

Tatal ei, Hudson Allison era un om de afaceri canadian care obişnuia să călătorească împreună cu o bună parte din angajaţii pe care îi avea, informeaza Daily Mail. Se pare ca Loraine avea şi un frate, pe atunci în vârstă de şapte luni, pe nume Trevor. Potrivit celor care s-au ocupat de catastrofa de pe Titanic, micuţul Trevor ar fi fost salvat de către una dintre servitoarele familiei sale, Alice Cleaver.

În ceea ce-i priveşte pe Bess şi Gudson şi pe fiica acestora, Loraine, aceleaşi surse susţin că aceştia au murit în timp ce îl căutau pe băieţel.

Ei bine, Helen Kramer s-a luptat ani buni să demonstreze că ea este fiica familiei Allison şi că, de fapt, a supravieţuit naufragiului vasului Titanic. Femeia a incercat din rasputeri sa fie acceptată în rândul membrilor bogatei familii Allison care, însă, au combătut cu vehemenţă toate demersurile ei, informeaza Daily Mail.

Initial, disputa s-a incheiat în 1992, când femeia a murit, dar nu este nici pe departe aşa. Scandalul a fost reaprins 10 ani mai târziu, când nepoata lui Kramer, Debrina Woods, a incercat sa puna mana pe averea familei Allison.

Debrina pretindea că a găsit un cufăr care a aparţinut bunicii sale

Debrina pretindea că a găsit un cufăr care a aparţinut bunicii sale şi care conţinea documente substanţiale care să ateste apartenenţa ei la familia Allison. Si asta nu este tot. Femeia a încercat chiar să-şi contacteze presupusele rude, dar se pare ca nu a avut succes nici de aceasta data, avocatii obtinand un ordin de restrictie impotriva ei.

In cele din urma, adevarul a iesit la iveala, testele ADN vorbind de la sine. Daca la inceput Debrina a refuzat sa faca testul, totul a fost lamurit in momentul in care sora acesteia a acceptat provocarea

Asa cum se banuia, Helen Kramer fusese o impostoare si nu avea niciun fel de legatura de sange cu familia Allison.