duminică, 8 septembrie 2013

Pilda despre crearea femeii



Pilda despre crearea femeii
Dumnezeu creand femeia, muncea tarziu in cea de a sasea zi. La Dansul a venit un inger si l-a intrebat: “De ce pierzi atata timp pentru lucrul asta?
“Dumnezeu i-a raspuns: “Uita-te la toate detaliile pe care trebuie sa le respect pentru a o face. Ea trebuie sa se spele usor, dar sa nu fie din plastic, sa aiba mai mult de 200 de parti care se misca si in acelasi timp sa fie gratioasa.
Trebuie sa se poata vindeca cand este bolnava; sa poata sa munceasca cate 18 ore pe zi. Ea trebuie sa aiba doar doua maini, dar cu ele sa poata cuprinde mai multi copii deodata si sa ii poata imbratisa in asa fel incat sa le treaca orice durere.”Ingerul a ramas impresionat:
“Este un model standard? Asta e imposibil! Prea multa munca pentru o zi. Lasa pe maine.”
“Nu” a zis Dumnezeu, “o voi termina azi si ea va fi preferata mea.
“Ingerul s-a apropiat si a atins-o: “Doamne, dar e asa de fina!”
“Da, este fina, dar de asemenea am facut-o si foarte puternica. Nici nu poti sa-ti imaginezi cate poate sa suporte si sa invinga. Arata fragila, dar in ea se ascunde o putere imensa.”
“Poate sa gandeasca?” – a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: “Ea poate nu numai sa gandeasca, dar si sa convinga.”
Ingerul a atins obrazul femeii: “Doamne, se pare ca are undeva un defect- are obrazul ud.”
“Nu, nu este defecta,”- l-a corectat Dumnezeu- “acestea sunt lacrimi.”
“Pentru ce sunt ele?” – a intrebat ingerul.
“Prin ele isi exprima tristetea, dragostea, singuratatea, suferinta si mandria.”
Ingerul era cu adevarat impresionat: “Doamne, esti un geniu! Te-ai gandit la toate. Femeia este cu adevarat uimitoare.”
“O, da!” – a spus Dumnezeu. “Ea are puteri cu care poate sa uimeasca barbatul. Ea poate sa rada, atunci cand ii vine sa planga. Ea poate sa zambeasca, atunci cand este speriata. Ea o sa ajute pe altul, atunci cand ea insasi are nevoie de ajutor. O singura privire de a ei poate face ceea ce nici unui barbat nu-i sta in putere…”
Ingerul nu putea scoate nici un cuvant si o privea uluit.
Atunci Dumnezeu a oftat: “Numai ca un lucru la ea nu este in regula. Un singur neajuns, pe care daca ea nu o sa-l corecteze, poate sa-i strice viata.”
“Care este acesta?” intreba ingerul.

“Ea nu-si cunoaste valoarea…”

sâmbătă, 7 septembrie 2013

100 de lucruri pe care trebuie să le faci de-a lungul vieţii

1. Să adormi sub stele
2. Să-ţi închizi telefonul mobil pentru o săptămână
3. Să înoţi cu delfinii
4. Să te scufunzi intr-un costum de scafandru
5. Să bei tequila în Mexic
6. Să înveţi engleză
7. Să te caţeri în copaci
8. Să faci dragoste pe plajă
9. Să faci balonaşe de săpun
10. Să scrii povestea vieţii tale
11. Să redactezi o scrisoare şi să o arunci in mare, într-o sticlă
12. Să plantezi un copac
13. Să vezi pinguinii
14. Să înveţi să dansezi Salsa
15. Să pornesti propria ta afacere
16. Să te îndrăgosteşti până peste urechi
17. Să fii membru al unui juriu
18. Să dansezi toată noaptea
19. Să stai sub o cascadă
20. Să faci Halloween-ul în America
21. Să stai pe malul oceanului şi să asculţi zgomotul valurilor
22. Să înveţi să te dai cu patinele
23. Să participi la carnavalul de la Veneţia
24. Să-ţi scrii planul pe un an şi să-l urmezi
25. Să urmăreşti o eclipsă de lună
26. Să întâlneşti Anul Nou într-un loc exotic
27. Să sari cu paraşuta
28. Să te iubeşti
29. Să inviţi un necunoscut la întâlnire
30. Să faci dragoste în baia unui restaurant
31. Să-ţi cumperi haine foarte scumpe
32. Să înveţi să conduci o maşină
33. Să mergi în Paris
34. Să petreci o zi întreagă cu o carte
35. Să întâlneşti prieteni adevăraţi
36. Să vezi apusul la Bali
37. Să vezi cele 7 minuni ale lumii
38. Să sari în mare de pe o stâncă
39. Să învingi frică de nereuşită
40. Să te joci cu ursuleţii Koala
41. Să te aventurezi într-o călătorie pe mare
42. Să faci farse prietenilor
43. Să te urci in turnul Eiffel
44. Să faci o donaţie în anonimat
45. Să faci o surpriză neaşteptată persoanei iubite
46. Să fumezi narghilea
47. Să-ţi faci un site propriu sau blog
48. Să te distrezi în Ibiza
49. Să-ţi faci arborele genealogic
50. Să-ţi petreci un sfârşit de săptămână într-un centru spa
51. Să alergi la maraton
52. Să te dai cu placa de snowboard
53. Să meditezi timp de 3 ore
54. Să ţii în palme un fluture viu
55. Să mergi în şaua calului pe malul mării
56. Să faci cunoştinţă cu cineva pe stradă
57. Să-ţi dai micul dejun unui om al străzii
58. Să participi la un flashmob
59. Să înveţi să foloseşti bine calculatorul
60. Să mănânci cartofi făcuţi la rug
61. Să petreci o zi întreagă în pat cu persoana iubită
62. Să mergi într-un oraş necunoscut o zi întreagă şi să hoinăreşti în singurătate
63. Să-ti filmezi propriul film
64. Să construieşti o casă
65. Să iei un autograf de la o vedetă
66. Să mergi la un meci pe un stadion gigantic
67. Să mergi la vânătoare
68. Să mergi cu bicicleta mai mult de 100 de km
69. Să faci ceva cu mâinile proprii şi să vinzi acel obiect
70. Să zbori cu balonul cu aer cald
71. Să faci o plimbare pe spatele cămilei sau a elefantului
72. Să mergi pe toate continentele
73. Să mergi la carnavalul din Brazilia
74. Să te urci pe panta unui munte înalt
75. Să îţi petreci o zi în pădure alimentându-te cu găseşti acolo
76. Să faci surfing
77. Să asculti opera din Viena
78. Să mergi în toate capitalele Europei
79. Să înveţi să faci fotografii frumoase
80. Să înveţi limba italiană
81. Să înveţi Tango în Argentina
82. Să te scalzi imbracat
83. Să dormi noaptea gol
84. Să participi la o degustare într-un beci cu vinuri
85. Să îţi schimbi radical înfăţişarea
86. Să te urci pe un Vulcan
87. Să mergi la o plajă de nudişti
88. Să încerci o mâncare care îţi provoacă frică
89. Să nimereşti pe coperta unei reviste
90. Să câştigi la un concurs
91. Să te plimbi pe spatele unei broaşte ţestoase
92. Să alergi prin bălti pe timp de furtună
93. Să mergi cu un Cabriolet
94. Să faci cunoştinţă cu o vedetă de la Hollywood
95. Să te saturi de căpşuni
96. Să faci schimb de suveniruri cu conducătorul unui trib de aborigeni
97. Să-ţi faci un tatuaj
98. Să scrii o carte
99. Să scrii lista ta cu 100 de reuşite
100. Să mori

vineri, 6 septembrie 2013

Care e diferenta dintre Rai si Iad

O data un om bun vorbea cu Dumnezeu si l-a intrebat:
- Doamne, as vrea sa stiu ce este Raiul si ce este Iadul.

Domnul l-a dus la doua usi, a deschis una si l-a poftit in interior. Acolo era o masa rotunda, mare, pe care era o farfurie mare plina cu mancare, ce mirosea delicios. Simtea un miros atat de imbietor, incat ii era greu sa se abtina.
Oamenii care stateau in jurul mesei aratau ca niste bolnavi infometati. Toata lumea avea cate o lingura cu un maner foarte lung atasat la mainile lor. Ei puteau sa ajunga pana la vas si sa-si ia de mancare, dar din cauza mânerelor de la linguri (care erau prea lungi) nu putea duce lingura la gura. Omul a fost socat de chinul lor.
Dumnezeu i-a spus: Ai vazut doar Iadul.
Atunci Domnul si omul au mers la cea de-a doua usa. Domnul a deschis-o. Scena vazuta de om bun, a fost identica cu cea anterioara: o masa rotunda mare, un vas gigant, iar la vederea continutului ii lasa gura apa. Oamenii stateau in jurul mesei, tineau aceleasi linguri cu manere foarte lungi, atasate la mainile lor. Numai ca data asta, oamenii aratau bine hraniti, fericiti si absorbiti in conversatii placute cu ceilalti.
Omul a spus:
- Nu inteleg.
- E simplu, a raspuns Dumnezeu, acestia au invatat sa se hraneasca reciproc. Iar persoanele din cealalta camera (adica cei din iad) se gandesc doar la ei insisi.

joi, 5 septembrie 2013

21 de senzatii si situatii pe care toata lumea le uraste


1. Sa vezi o musca in camera, sa o pierzi din vedere si sa devii un prizonier paranoic in propria ta casa.
2. Sa auzi izbituri si trantituri, in timp ce esti in dus si sa-ti imaginezi ca este un hot cu care va trebuie sa te lupti ud si-n fundul gol.
3.
 Cand te gandesti ca ai gasit un loc de parcare, dar in timp ce te intorci descoperi ca o motocicleta, un Matiz sau alta piticanie, a ocupat deja spatial tau.
4. Cand stranutul refuza sa iasa si tu arati ca un ratat cu fata schimonosita.
5. 
Sa astepti sa auzi de o persoana in special si sa fii bombardat cu telefoane si mesaje de la toata lumea, in afara de acea persoana.
6. Cum se simte saptamana: Luuuuuuuuuuuuuuuuuuuni, Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarti, Miiiiiiiiiiiiiiiiiiiercuuuuuuriii, Joiiiiiiiiiiiiiiii, ViSaDu.
7.
 Te uiti in jurul tau. Nu e nimeni prin preajma. Te besesti. In maximum 3 secunde, cineva vine fix in perimetrul tau de gaze.
8. Sa-ti verifici contul in banca dupa o noapte de betie.
9.
 Cand iti incalzesti mancarea la cuptorul cu microunde si frige pe toate marginile, dar nu si in mijloc.
10. Cand colegul de banca stie raspunsul, in timpul examenului, dar se preface ca nu poate sa te ajute.
11.
 Cand colegii spun ca nu au invatat nimic si iau note mari, iar tu iei 4.
12. Cand cineva imprastie minciuni despre tine si daca te aperi, nu faci decat sa pari si mai vinovat, dar sa nu te aperi pare de asemenea dubios.
13.
 Sa fii platit si sa stii de dinainte ca banii se vor duce pe facturi.
14. Sa intri intr-o masina parcata in toiul verii.
15.
 Cand pretul litrului de benzina este mai mare decat nota de la restanta.
16. Cand cineva (de la o distanta mai mare de 10 metri) iti tine usa, obligandu-te sa te grabesti.
17.
 Momentul umilitor cand realizezi ca ai gresit, in mijlocul unei certi.
18. Sa te trezesti inaintea alarmei cu cateva minute.
19.
 Acea zi in care te imbraci superb si nu e nimeni prin preajma.
20. Cand trebuie sa te comporti ca un idiot si sa te asiguri ca cei de la McDonald (sau alt fast food) ti-au luat comanda buna.
21. Senzatia de arsura la inima, respect de sine inexistent care apare la 5- 10 minute dupa ce ai mancat mancarea fast food comandata.
Spuneti-ne care sunt senzatiile si situatiile pe care voi le urati?

marți, 3 septembrie 2013

Indiferent de opinii, coincidentele exista

Indiferent de opinii, coincidentele exista, iar asemanarea fizica e incontestabila.
  Cu Angela petrece cu placere ...m-eur Sarkozy.


Pe un site german a apărut povestea naşterii cancelarului Angela Merkel.
Declaratia unui cercetător german nazist Karl Klauberg: Gretl Braun, sora Evei Braun, este mama Angelei Merkel!!!

Ceea ce voi scrie acum, ii va soca pe unii cititori care nu au stiut acest lucru, dar in acelasi timp ii va face sa inteleaga ce se intampla in lume, cu Uniunea Europeana, cu centralizarea puterii, cu fascismul ascuns mascat intr-o forma “democratica”.

Angela Merkel sa născut în DDR, porțiunea Comunist din Germania , în 1954. Biografia ei spune că sa născut pe 17 iulie 1954, și că ea este fiica unui pastor luteran de la un est-german controlat de biserică. Recent, cu toate acestea, arhivele secrete sovietice dezvăluie o cu totul altă poveste.
Fisierele “Stasi” ale RDG (Republica Democrata Germana) indică faptul că ea a fost nascuta pe 20 aprilie 1954, precum și detalii cu privire la nașterea ei au fost incluse în evidențele germanului Dr. Karl Klauberg, care a fost unul dintre “medicii naziști condamnați la moarte”, de către instanțele judecătorești sovietice și închis. Când mai târziu a fost recunoscut ca un om de stiinta genial, el a fost eliberat după șapte ani și a fost recunoscut ca tatal inseminarii artificiale.
Sovieticii au fost cu adevarat intrigati când au descoperit ca dr. Klauberg a păstrat mostre congelate de sperma a lui Adolf Hitler. Illuminatii au decis să încerce să producă un copil din sperma lui Hitler, evident, pentru scopuri oculte și sataniste. Dr. Klauberg a adus apoi pe Eva Braun (soția lui Hitler), al cărui nume a fost Gretl, in Germania de Est, precum și rezultatul experimentului; nu a produs un fiu biologic al lui Hitler, ci mai degrabă o fiică. Uimitor, Adolf Hitler s-a nascut pe 20 aprilie 1889, și Angela Merkel, a fost nascut pe 20 aprilie 1954. (20 aprilie este cu 11 zile inainte de Sabat sau sarbatoarea druidica Baltane.)
Angela a devenit un custode al Bisericii Catolice, prin legăturile sale cu Germania de Est a Bisericii Luterane. Odată ce un german Papa ar lua tronul Romei, Angela Merkel a fost creata de a lua, de asemenea, poziția tatălui ei biologic - cancelar german. Pe 20 aprilie 2005, nazistul Joseph Ratzinger a devenit Papa Benedict al XVI-lea, (16), exact în ziua de naștere a de Adolf Hitler (evident ca e o coincidenta!!!).
Apoi, pe 22 noiembrie 2005, fiica biologică a lui Hitler, Angela Merkel, a fost aleasa cancelar al Germaniei (alta coincidenta!!!). Ziua alegerilor, 22 noiembrie, a fost aniversarea publicării de origine a lui Charles Darwin a speciilor, o carte falsa pe care am demonstrat-o aici pe site.
Etimologia numelui lui Hitler relevă că numele înseamnă un cioban, care locuiește într-o colibă. Numele Adolf din Vechiul Înaltului germană înseamnă nobil lup. Astfel, numele său combinat indică faptul că el a fost Păstorul Wolf, sau păstor fals. Destul de ciudat, Papa Ratzinger, Papa Benedict , are, de asemenea, titlul de păstor al Bisericii, și din moment ce el a preluat mandatul, Biserica Romano-Catolică a avut un ciobanesc german. De altfel,si faptul că rasa de câine seamănă cu un lup. Știm de asemenea că Adolf Hitler era poreclit Herr Wolf. In Est prusac sediul a fost numit Wolfsschanze; sediul în Franța, a fost numit Wolfsschlucht, și sediul său din Ucraina, a fost numit vârcolac. Uniunea Europeana se doreste sa fie al 4-lea Reich.
Un punct mai interesant este faptul despre cancelarul Angela Merkel care are o obsesie neobișnuită cu lucrările oculte ale compozitor Richard Wagner, care a fost un satanist. Ea a făcut cunoscuta obsesia ei într-un interviu in ziarul “Frankfurter Allgemeine Zeitung” în iulie 2005. Wagner a scris compoziția infama numita “Parsifal”, care este pur ocultă și demonică. “Parsifal” a fost un favorit al lui Adolf Hitler, care a afirmat că muzica lui Wagner i-a ocupat mintea lui. Angela Merkel, la fel ca Adolf Hitler, este profund fascinata de conducerea lui Wagner a Valkirii-lor.
Falsa identitate
Tema centrală a “acordului” de Vest a Puterilor Aliate, Vatican si sovietici a fost că fiica lui Hitler va fi ridicata la rangul de putere internațională … dar ascensiunea ei la putere nu va veni până când “Vaticanul, de asemenea, nu va avea la putere un Papa german “. În urma morții Papei Ioan Paul al II-lea, fostul nazist german Joseph Ratzinger a fost nominalizat. El a luat numele de Papa Benedict al XVI-lea la 20 aprilie 2005, în calitate de Vicar al Romei. Este o coincidenta faptul ca aceasta data a fost exact de aniversarea zilei de naștere a lui Adolf Hitler?
În 1977, Angela Dorothea Kasner a devenit Angela Merkel cu căsătoria ei cu Ulrich Merkel fizician, dar mariajul s-a încheiat în divorț în 1982. Ea a fost aleasă cancelar al Germaniei la scurt timp după ce Papa Ratzinger a preluat conducerea Bisericii Romane de ziua lui Hitler. Frumos nu?
De asemenea am demonstrat pe acest site ca Adolf Hitler a fost un Rothschild, fiind adus si sustinut de catre aceste familii khazare (evreiesti), care apoi au facut pe “aliatii” impotriva Nazismului, mai multe puteti citi aici
http://www.fara-secrete.ro/hitler-a-fost-un-membru-al-dinastiei-rothschild/Acelasi lucru sustine si scriitorul german Jan Van Helsing, ca Angela Merkel este fiica secreta a lui Hitler a si alti doi fii care sint guvernatori in Statele Unite.
SURSE
1. 
http://www.helpfreetheearth.com/news501_Merkel.html2. http://www.his-forever.com/angela_merkel_and_adolph_hitler.htm

luni, 2 septembrie 2013

cea mai enigmatica personalitate ale secolului XX - Wolf Messing


Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalitati ale secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, infrangerea Germaniei naziste si victoria URSS-ului in cel de-al doilea razboi mondial. Previziunile sale uluitoare au creat in jurul lui o aura mistica, care inspaimanta si totodata fascina. Prin puterea sa fenomenala de sugestie si control al mintii, el a reusit sa scape de lagarele mortii hitleriste si de gulagurile sovietice. Desi capacitatile sale uimitoare au fost studiate de savanti din intreaga lume, Wolf Messing a ramas o enigma, un om-legenda, cunoscut astazi ca cel mai renumit hipnotizator si cel mai bun telepat din istoria omenirii. Toate documentele care i-au apartinut se afla astazi in arhiva FSB si poate ca intr-o buna zi vor fi desecretizate

Eu sunt Wolf Messing!

Moscova, noiembrie 1940. Ora 9.50 dimineata. Prin poarta maiestuoasa a cetatii Kremlinului, strajuita de ofiteri inarmati, paseste ferm un barbat scund, cu o infatisare modesta, chiar cenusie, insa cu o privire patrunzatoare, ce trada o fire puternica. În mod uluitor, trece pe langa garzi fara sa fie intrebat absolut nimic, si patrunde dincolo de zidurile groase de caramida rosie. Coridoarele intortocheate ale palatului sunt intesate de soldati cu arma la picior. Individul necunoscut trece pe langa ei, ca si cum nimeni nu l-ar ob­serva. Face la stanga, apoi la dreapta, urca scarile si in cateva minute ajunge la etajul superior, acolo unde, in capatul culoa­rului, se afla cabinetul tovarasului Iosif Vi­sarionovici Stalin, conducatorul su­prem al Uniunii Sovietice. Ajungand la usa biroului, se opreste in dreptul ofite­ru­lui de serviciu. Acesta tasneste in picioare in pozitie de drepti si il saluta solemn pe necunoscut, de parca ar fi fost o persoana extrem de importanta. 

Barbatul apasa manerul masiv, de bronz,deschide usa dubla si intra dezinvolt in cabinetul celui mai temut om din Uniunea Sovietica. Din spatele biroului, Stalin ridica privirea si intreaba cu o voce ce vadeste uimire totala: "Incredibil! Cum ai reusit sa treci de toate garzile si sa ajungi pana aici?" "E foarte simplu, tovarase Stalin! Le-am inoculat in minte tuturor ca eu sunt Lavrenti Beria, seful aparatului politie­nesc!", a raspuns zambind barbatul.

Individul necunoscut care izbutise sa strapunga in doar cateva minute toate filtrele de control ale celei mai bine pazite fortarete ale Moscovei nu era nimeni altul decat Wolf Messing, celebrul clarvazator. Cu cateva zile inainte, avusese o intrevedere cu Iosif Stalin care, neincrezator in puterile sale extrasenzoriale, l-a supus unui test: sa patrunda fara documente in Kremlin si sa se prezinte in cabinetul sau, fix la orele 10 ale diminetii. Desi o asemenea tentativa era echivalenta cu sinuci­derea, Messing accepta imediat provocarea, raspunzand cu nonsalanta: "Am sa execut ordinul dumneavoastra si am sa va demonstrez ca pot penetra intregul sistem de aparare al Kremlinului! Pentru ca eu sunt Wolf Messing!".

Dar cine era Wolf Messing, acest personaj misterios si cum ajunsese el sa se intalneasca personal cu insusi temutul Stalin?

Copilul-minune

Povestea incepe in septembrie 1899, in Polonia, in orasul Góra Kalwaria, care la vremea aceea facea parte din Imperiul Rus. În familia negustorului evreu Messing se nascu un baietel ce de la prima vedere le paru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea taciunelui, cu parul negru, neobisnuit de des pentru un nou-nascut. Tocmai de aceea primi numele de Wolf, cuvant care in limba germana inseamna "lup". La varsta de patru ani, baietelul a inceput sa sufere de som­nambu­lism, o tulburare neurologica care atunci se considera ca fiind provocata de fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stand in somn la fereastra si privind luna. Într-o buna zi, le povesti parintilor ca astrul ceresc este locuit de niste fiinte stranii care ii vorbesc. "Mi-au spus ca eu nu sunt ca toti ceilalti. Ca in mine este ascunsa o putere incredibila si ca ei toti, locuitorii cerului, ma vor ajuta sa o scot la iveala". Auzind grozaviile pe care le indruga baiatul, tatal lui Wolf s-a gandit ca cea mai buna solutie este sa il 
dea la scoala religioasa.

De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, babesc. Parintii i-au asezat langa pat un lighean cu apa, astfel incat, atunci cand se ridica, trebuia sa paseasca in apa rece care-l trezea pe data. Înca din primii ani de scoala, Wolf dovedi ca are o memorie exceptionala, invatand cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie il vedea deja ca pe un viitor rabin. Însa invatatura religioasa nu era deloc pe placul copilului si, intr-o buna zi, se hotari sa fuga de la seminar.

Avand in buzunar doar cateva monede, Wolf se indrepta catre statia de cale ferata si se urca in primul tren care-i iesi in cale. Nu voia decat sa doarma putin dupa drumul lung si obositor pe care-l parcursese pana la gara. Se ascunse sub o bancheta si adormi pe data. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat intreaga existenta. Aici, in vagonul trenului ce se indrepta catre Berlin, i-a fost dat lui Wolf sa descopere pentru pri­ma data puterea sa incredibila de sugestie, capacitatea de a in­duce anumite ganduri oame­nilor. Con­trolorul de bilete il vazu ghemuit sub bancheta si ii ceru biletul. Speriat, baiatul se uita in jurul sau si, zarind o hartie aruncata pe jos, i-o intinse controlorului spunand in gand: "Acesta e biletul meu!". Conductorul lua hartiuta, o suci intre palme, o composta si i-o inapoie ca pe un adevarat bilet: "Ce cauti sub bancheta daca ai tichet? Sunt locuri destule. În doua ore vom fi la Berlin!".

Asa ajunse Wolf in capitala Germaniei, singur si fara nici un ajutor de nicaieri. Urmara zile grele, de foame cum­plita. Singura modalitate de a scoate cativa banuti era sa vacsuiasca pantofii trecatorilor, insa castigul era atat de mic, incat Wolf era mereu lihnit de foame. Pana in­tr-o zi, cand trupul sau firav ceda si pustiul se prabusi pe caldaram. Gasit de politai si considerat mort, este dus la morga. Dupa trei zile, din intamplare, un student descopera ca baiatului inca ii bate inima. Readus in simtiri, incepu sa strige: "De ce sa ma duceti la politie sau la casa de copii?". Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgenta pentru a vedea ciudatul caz, il privi naucit si il intreba: "De ce ai spus asta?". "Pentru ca asta ati gandit chiar acum cateva minute", replica baiatul. Dupa cateva zile, profesorul Abel constata cu si mai multa uluire ca Wolf, in ciuda fap­tului ca suferise de o anemie foarte pu­ter­nica, era capabil sa-si regenereze singur organis­mul, prin proprie vointa. 

Neu­rologul ger­man a realizat rapid ca baiatul detine capa­citati extrasenzoriale fantastice. Şi astfel, Wolf a ajuns sa fie cunoscut in spital sub numele de "copilul minune".

În vizita la Einstein si Freud

Sub indrumarea si atenta supervizare a profesorului Abel si a altor specialisti neu­ro­logi si psihiatri, Wolf a inceput sa-si des­copere si apoi sa-si exerseze abilitatile sale unice. Treptat, si-a constientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental si a invatat sa desluseasca din "corul de voci" care-i rasuna in subconstient exact acea vo­ce pe care trebuia sa o capteze si sa o indi­vi­­dua­lizeze. Dupa cativa ani de experi­men­te si exercitii, baiatul reusea sa se introduca in stare de catalepsie si isi putea suprima com­plet orice durere. Atunci hotari impre­una cu profesorul Abel ca este pregatit sa se faca cunoscut marelui public. Şi astfel, tanarul Wolf, in varsta de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin , unde avea pro­priul sau numar de iluzionism. În prima parte a reprezentatiei, Wolf uluia spectatorii mergand descult pe sabii si infigandu-si ace in trup, fara ca macar o picatura de sange sa-i curga. Iar in a doua parte, realiza de­monstratii de hipnoza si telepatie: citea 
gan­durile celor aflati in sala, "sterpelea" din buzunarele spectatorilor diverse obiec­te, fara sa paraseasca scena, sau transmitea la nivel mental di­ver­se comenzi subiectilor. "Nu este vorba despre citirea gandurilor ci, mai corect spus, citirea muschilor. Cand un om se gandeste intens la ceva anume, celulele ner­voase din creier transmit impulsuri catre toti muschii din organism. Aceasta actiune nu este vizibila ochiului neinitiat, eu insa o captez imediat si o preiau sub con­trol. Şi astfel, transmit cu usurinta subiectului co­menzi la nivel subconstient, fara sa avem un contact direct", explica cativa ani mai tarziu Wolf Messing.

Experimentele sale psihologice neobisnuite deveni­sera atat de cunoscute, incat mii de oameni se buluceau sa prinda un loc la reprezentatiile care se desfasurau pe intreg teritoriul Germaniei. Tanarul era cap de afis cu show-ul sau intitulat "Experientele psihologice ale lui Wolf Messing". Curand, faima lui s-a raspandit in intreaga Europa, si insusi Albert Einstein isi exprima dorinta arzatoare de a-l cunoaste pe tanarul medium. Afland ca este in turneu in Austria, celebrul fizician il invita pe Messing in vizita. În casa acestuia, Wolf il intalneste si pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de indata, ii propune sa realizeze impreuna un experiment. Prin telepatie, Freud ii sugereaza tanarului Wolf sa se duca in cealalta camera, sa aduca de pe birou o vioara, sa i-o inmaneze fizicianului si, la nivel mental, sa-i transmita acestuia rugamintea de a le inter­preta o bucata muzicala. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, incantat peste masura, ii propune un al doilea experiment.

De data aceasta, Messing trebuia sa ia de pe masa de toaleta o penseta si sa-i smulga fizi­cianului trei fire de par din faimoasa mustata luxu­rianta. Usor stanjenit, Wolf a luat cu doua degete pen­se­ta, s-a indreptat catre savant si, scuzandu-se, i-a ex­plicat ce este obligat sa faca. Einstein a zambit si a acceptat jocul.


Astfel s-a ales tanarul Messing cu doi prieteni ce­lebri in intreaga lume. Se pare ca tanarul telepat a locuit timp de cateva luni in casa lui Freud, unde parintele psihanalizei l-a ajutat sa isi largeasca si mai mult orizonturile, instruindu-l in domeniul hipnozei si auto-hipnozei.

Prins intre Hitler si Stalin

Ani la rand, a calatorit in intreaga lume, oferind reprezentatii senzationale in intreaga Europa, in cele doua Americi, in India si in Japonia. Ajungand cu turneul in Riga, capitala actualei Letonii, Wolf Mes­sing a realizat in fata a mii de spectatori un experiment unic, complet inedit: a condus o masina pe bulevardul principal al orasului, legat la ochi. În dreapta lui, soferul ii dicta la nivel mental manevrele pe care trebuia sa le execute. Messing nu sofase niciodata in viata lui si acest experiment, desi indeplinit cu succes, in aplauzele multimii, nu s-a mai repetat vreodata.


În 1937, in timpul unei reprezentatii din Varsovia, Messing a indraznit sa rosteasca o predictie care avea sa ii schimbe traiectoria vietii si a stralucitei sale carie­re. În fata a mii de oameni, a prezis data exacta a mortii lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germa­niei, care deja pregatea politica de declansare a celui de-al doilea razboi mondial. A doua zi, toate marile coti­diene poloneze titrau cu litere mari pe prima pagina "Un prooroc evreu prevesteste data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua mortii lui Hitler!". Fireste ca aceas­ta stire a ajuns de indata la urechile conduca­torului nazist si Führer-ul a oferit o recompensa de 200 de mii de marci, o suma fabuloasa, celui care ii va aduce "ca­pul" profetului.

În anii sai sovietici

Cand trupele germane au invadat Polonia, impo­tri­va lui Wolf Messing s-a declansat o adevarata vana­toare. Constientizand pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni in sir in beciul casei unui negustor din Varsovia, pana intr-o zi, cand inevitabilul s-a produs. Messing a fost descoperit, arestat si batut cu cruzime, pana si-a pierdut cunostinta. Revenindu-si in simtiri abia in celula intunecoasa din subsolul Ministerului de Interne din Varsovia, Messing si-a adunat toate fortele si, prin puterea mintii, a transmis gardienilor aflati dincolo de zidurile reci ale carcerei in care fusese aruncat, ca toti sa se adune acolo. Întai au sosit gardienii si, dupa cateva minute, in fuga, a venit chiar ofiterul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai ramas nimic de facut decat sa treaca pe langa ei fara pro­ble­me, sa zavorasca usa grea de fier si sa paraseasca cla­direa.

În anii aceia cumpliti, pe intreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestati si siliti sa traiasca in ghetouri. Cei care reuseau sa scape fugeau peste granita, cu pre­cadere in Uniunea Sovietica, in speranta unei vieti mai tihnite. Astfel, desi ideea nu il incanta, Messing decide ca noua sa destinatie trebuie sa fie imensa tara de la rasarit. Desi nu vorbea limba rusa si nu cunostea pe nimeni, Wolf Messing este primit in trupa unor artisti care ofereau re­pre­zentatii in regiunea Brest, din sud-vestul Belaru­siei. Şi iata ca, inca o data, darul sau unic, neobisnuit, avea sa ii salveze viata. În timpul unui spectacol oferit in Minsk, pe sce­na, langa Messing, si-au facut apa­ritia cativa agenti NKVD (politia secreta sovietica) care, cerandu-si scuze publi­cu­lui, l-au "sal­tat" pe telepat. A fost dus direct in fata te­ri­bilului Sta­lin, care deja auzise despre puterile feno­menale ale clar­va­zatorului. Pentru a-i verifica capa­citatile, Stalin i-a ordonat sa patrunda in trezoreria de stat si sa obtina o suma 
uriasa, o suta de mii de ruble, fara niciun document la mana, ajutandu-se doar de puterea mintii. Chiar sub ochii agentilor secreti, Messing a intrat in cladirea Bancii Centrale, s-a indrep­tat catre casierie si, intinzandu-i functio­narului o simpla pagina goala dintr-un caiet dictando, si-a deschis servieta in asteptarea bancnotelor. Casierul a cerce­tat simpla bu­cata de hartie, apoi a deschis seiful si a nu­ma­rat o suta de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ure­che.

Desi in Rusia, in acea perioada, hip­no­za, telepatia sau alte asemenea "trucuri ilu­zioniste" erau considerate sarla­tanii si, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing sa ofere reprezentatii pe intreg teritoriul Uniunii Sovietice.

În 1943, in timpul unui spectacol sus­tinut in No­vosibirsk, Messing a fost intrebat cand se va sfarsi razboiul. Fara sa stea pe ganduri, clarva­za­torul a raspuns cu voce grava: "Vad tancuri cu insem­nele Armatei Rosii defiland pe strazile Ber­linului. 8 mai 1945".

Testamentul lui Messing

Singura persoana pe care Messing a acceptat-o in preajma sa si careia i-a dezvaluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este Olga Migunova, astazi presedinta Academiei de Hipnoza de la Mos­cova, psihoterapeut si doctor in stiinte neuropsi­ho­lo­gice. Cu celebrul telepat, Olga Migunova s-a intalnit in 1966, in orasul Gelendjik din regiunea Krasnodar . "Aveam 17 ani, venisem impreuna cu mama sa asis­tam la una dintre conferintele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect acea zi, de parca ar fi fost ieri. Sala era arhiplina. Pe scena, in aplauzele a sute de oameni, a aparut Wolf Messing. S-a oprit pentru ca­teva clipe si s-a uitat in sala, cautand parca pe cineva. S-a indreptat direct catre randul unde stateam si s-a oprit in dreptul mamei. S-a aplecat si i-a spus: «Va rog sa o scoateti pe fiica dumneavoastra din sala. Ol­ga imi perturba experimentele. Asteptati-ma dupa re­prezentatie». Ardeam de nerabdare sa il urmaresc pe acel personaj fascinant, dar m-am supus vointei lui si am iesit din 
sala plangand. Biata mama nu stia cum sa ma impace. Dar nu am ple­cat acasa si, dupa doua ore, profesorul Messing a venit la noi si i-a spus mamei: «Olga trebuie sa mearga cu mine la Moscova. Locul ei este ala­turi de mine, pe scena. Fiica dumneavoastra detine capa­ci­tati fenomenale»".

Astfel a ajuns Olga asis­ten­ta si eleva lui Wolf Mes­sing. Şi, intr-o buna zi, ma­estrul i-a destainuit un secret: starea letargica in care ca­zuse in copilarie fusese pri­ma sa calatorie in lumea de dincolo. Se pare ca Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fara viata, in incercarea de a deslusi taina mortii. "Pastrez cu sfintenie pana astazi aceas­ta hartie pe care pro­fe­sorul mi-a inmanat-o intr-o zi", povesteste Olga Migu­no­va. "Am in­vatat pe de rost toate liniile si formele ciu­date care au fost desenate de mana maestrului. Cand mi-a dat hartia avea o stralucire calda in ochi. Am stiut ca este un mesaj important, dar nu am reusit nici pana astazi sa il descifrez. Cred ca este un mesaj codat des­pre faptul ca omul poate exista in am­bele dimen­siuni: a vietii si a mortii".

În ultimii ani ai vietii, Wolf Messing s-a inchis tot mai mult in el. Reprezentatiile erau tot mai spo­radice si mai scurte.

Mormantul de la Moscova al lui Messing si al sotiei sale Aida

Decesul sotiei sale, Aida, alaturi de care tra­ise zeci de ani, l-a daramat com­plet. Îl chi­nuia cumplit ideea ca el, Wolf Messing, cel care ajutase mii de oameni, desi prevazuse cu exac­ti­tate ziua si ora mortii iubitei sale sotii, cu toate abilitatile sale feno­menale, nu fusese capabil sa o sal­veze. "Omul nu ar trebui sa isi afle ni­cio­data viitorul. O asemenea cu­noastere i-ar putea fi fatala", spusese candva celebrul tele­pat.

Wolf Messing a murit in ziua de 8 noiembrie 1974. Cu doua zile mai devreme, bolnav fiind si urmand sa fie operat, inainte de a pleca la spital, s-a oprit in dreptul portretului sau de pe birou si a spus: "Ei, gata Wolf, povestea s-a sfarsit! De acum nu te mai intorci!

duminică, 1 septembrie 2013

Cel mai odios criminal în serie român, este o femeie !

Vaduva neagra
Prima parte a vieții celei care ocupă primul loc în topul celor mai mari criminali în serie români reprezintă și azi un mister pentru criminaliști. În fond, nici măcar numele adevărat nu îi este cunoscut, atâta vreme cât în analele criminologiei ea a rămas cunoscută ca Vera Renczi , numele de familie aparținând celui de-al doilea sau soț. Unele surse îi indică drept an al nașterii anul 1903 dar, cel mai probabil, Vera s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, în București, în urma legăturii dintre un om de afaceri ungur și o frumoasă tânără unguroaică ce aparţinea micii nobilimii din România. Copilăria și-o petrece la București, acolo unde rămâne până la vârsta de 13 ani.

Odată cu pierderea mamei, Vera este mutată de tatăl său la Berkerekul Mare, oraș din Serbia, ce la vremea respectivă făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, unde acesta deținea o mică moșie. Adolescența Verei este marcată de lipsa unei prezenţe protectoare masculine (a tatălui) şi numeroase aventuri amoroase, ea ajungând nu o dată, pe prima pagină a ziarelor locale din cauza scandalurilor în care implică de la elevi de liceu până la bancheri și oameni de afaceri.
Nimeni nu se aștepta că tânăra să își mai uite moravurile, însă miracolul se produce atunci când Vera îl cunoaște pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va și căsători. Tânăra nu își continuă escapadele, ci devine o soție atentă și plăcută, mai ales după nașterea fiului lor, Lorenzo.
Totuşi la mai puțin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodată. Vera explică apropiaților că soțul său a părăsit-o și că a decedat ulterior într-un accident de mașină în România.
După ce a purtat o vreme doliu, cam cât cereau canoanele vremii, Vera se mărită din nou. Numele acestui bărbat avea să rămână în istoria crimei, Joseph Renczi. La fel ca şi Vera, acesta era recunoscut în lumea mondena pentru frumuseţea sa şi pentru numărul mare de amante pe care le avusese de-a lungul timpului. Un amănunt în plus: Joseph Renczi era extrem de bogat.
Cuplul nu se bucura, însă, prea mult de liniştea unei casnicii, iar Joseph, obişnuit cu vechile sale obiceiuri, începe să îşi inşele cu frenezie tânăra soţie, la scurt timp după oficializarea căsătoriei. Zvonurile ajung la urechile Verei Renczi, iar accesele ei de furie şi ameninţările dintre cele mai morbide devin o obişnuinţa pentru apropiaţii cuplului. Ameţit, probabil, de succesele sale, Joseph face imprudenţa de a nu-şi asculta soţia şi de a continua seria escapadelor amoroase. La scurt timp, în ciuda constituţiei sale robuste, el este lovit de o boală misterioasă şi nu se mai poate ridica din pat. Cu un devotament exemplar, Vera îl îngrijeşte seară de seară şi nimeni nu îşi putea imagina că tocmai ea era cauza afecţiunii care îl lovise din senin. În mod ciudat, nici dispariţia inexplicabilă a lui Joseph, care survine la numai câteva luni după îmbolnăvire, nu ridica semne de întrebare autorităţilor locale, iar castelană de la Berkerekul este lăsată, din nou, în pace.
La fel ca şi în cazul dispariţiei primului soţ, Vera începe să poarte iarăşi rochiile negre de doliu deşi nimeni nu avea cunostinţă de decesul celor doi. Doliul nu a ţinut prea mult. Pentru Vera Renczi începea o nouă perioadă în care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate. De data aceasta, tânăra îşi căută rapid alinare în tumultoasa viaţa de noapte de la Viena. Petrecerile deocheate din centrul Imperiului Austro-Ungar se ţin lanţ seară de seară şi, nu o dată, se transforma în orgii care o au în centrul lor pe frumoasa blonda din Berkerek. Însoţită întotdeauna de o ceată de admiratori, Vera Renczi se retrage din când în când cu câte unul dintre aceştia la conacul sârbesc. În mai puţin de 10 ani, peste 30 de bărbaţi trec pragul castelanei, fără a se mai întoarce vreodată. Vera îşi alegea cu atenţie victimele: erau doar străini veniţi ocazional de la Viena, despre care autorităţile sârbeşti nu aveau nicio informaţie.

Misterele din cripta conacului 
În ciuda precauţiilor luate de Vera Renczi atunci când îşi alegea amanţii din rândul străinilor, ea face „imprudenţa” de a se îndrăgosti de un anume Milorad, un bancher sârb, căsătorit, cu 20 de ani mai în vârstă decât ea. Ca să-şi justifice absenţa prelungită, bancherul îi spune soţiei sale că pleacă într-o călătorie de afaceri, dar cum zilele treceau fără ca acesta să dea un semn de viaţă, bănuielile încoltesc în mintea soţiei. La fel de influentă ca şi Vera în rândul autorităţilor locale, ei nu îi este greu să afle de relaţia celor doi şi cere jandarmeriei să înceapă o anchetă.
Suprizele încep să apară odată cu prima vizită a jandarmilor la conacul de la Berkerek. „Ştiam că veţi veni să mă vizitaţi, domnilor!”, este replica pe care Vera Renczi le-o adresează celor oamenilor legii. Ea nu neagă legatura cu Milorad şi chiar dă o declaraţie scrisă prin care recunoaşte faptul că acesta i-a fost amant în ultimele luni. În schimb, precizează ea, relaţia s-a rupt în momentul în care a aflat ca bancherul este căsătorit. Mai mult, încearcă să le insufle celor doi oameni ai legii că, probabil, Milorad ar fi comis un act necugetat în urma despărţirii. Puternic intimidaţi, jandarmii părăsesc conacul fără a pune alte întrebări. În fond, cazurile de infidelităţi şi părăsiri de domiciliu erau numeroase chiar şi la acea vreme. De ce ar fi fost altfel acum?
Soţia bancherului începe, însă, o anchetă pe cont propriu pe care o aduce în faţa autorităţilor. Ce se întâmplase cu Karl Schick? Dar cu Joseph Renczi şi Lorenzo? Unde au disparut toţi bărbaţii care fuseseră văzuţi la Berkerek? În plus, aceasta aduce jandarmilor un bilet de dragoste pe care imprudentul Milorad îl păstrase în buzunarul unei haine. Începea astfel a doua şi ultima anchetă a poliţiei.
Surprinzator, în faţa celei de a doua vizite a jandarmilor, Vera Renczi neagă vehement că l-ar fi cunoscut pe Milorad. Confruntată cu biletul din buzunarul bancherului, dar şi cu propria declaraţie scrisă, Vera se prăbuşeşte strigând isteric:”Nu sunt o criminală!”. Oficialii se privesc stupefiaţi. Nimeni nu pronunţase o asemenea acuzaţie. Prima percheziţie a conacului nu aduce nimic în plus. Nu mai rămânea decât cripta familiei, cea ale cărei chei se aflau în permanenţă asupra tinerei. Fără să se opună, aceasta deschide uşa, absentă, şi îi însoţeşte pe jandarmi pe scara în spirală ce conducea către subsolul întunecat al conacului. Imaginea care avea să li se înfăţiseze martorilor era, pe drept cuvânt, una de coşmar.
Nu mai puţin de 35 de sicrie de zinc, aşezate în cerc, încadrau camera luminată doar de câteva lumânari. Fiecare sicriu avea o eticheta pe care era notat, elegant, un nume. În mijocul camerei se afla un fotoliu, iar lângă acesta se găsea un sfesnic bisericesc cu o lumânare pe jumătate arsă precum şi o sticla şi o cupă de sampanie. În faţa jandarmilor, Vera Renczi îşi începea confesiunea, în fapt 35 de confesiuni terifiante. Oprindu-se în faţa fiecărui sicriu, frumoasa stăpâna a conacului ţinea, fără nici un pic de emoţie, un monolog sinistru. La cel de al doisprezecelea sicriu, Vera se prabusi izbucnind in plans. Era sicriul propriului ei fiu. Aşa cum avea să declare ulterior, fusese nevoită să îl ucidă pentru că îi aflase secretul macabru.
Conform propriilor declaraţii, Vera Renczi şi-ar fi ucis primul soţ, pe Karl Schick, cu o doză de arsenic pe care i-ar fi turnat-o din plin în cupa de vin pe care obişnuia să o bea în fiecare seară. Motivul? Desele călătorii de afaceri şi bănuiala unei presupuse infidelităţi. La fel se întâmplase şi cu Joseph Renczi, cu deosebirea ca sadismul tinerei atinge, în acest caz, paroxismul.
Incapabilă să îşi imagineze că în viaţa bărbaţilor din jurul ei poate exista şi o alta femeie, Vera îl otrăvea lent, seară de seară, pe cel al cărui nume avea să îl poarte până la sfârşitul vieţii. Sub grija aparentă, tânăra îi administra acestuia doze mici de arsenic în cina şi cupele de vin pe care ea singura îl le aducea la pat. Mai mult, ea va recunoşte ca l-a închis pe Joseph în sicriu încă înainte de a-şi da ultima suflare.
Ceea ce a urmat este lesne de închipuit. Toţi cei care i-au trecut pragul au luau drumul criptei din Berkerek în urma unei puternice doze de arsenic. Lui Milorad, ultimul din lista victimelor, fusese nevoită să îi ofere, pe deasupra, o puternica doza de stricnina, pentru ca efectul otrăvii să fie imediat.
Vera simţea o plăcere stranie să ştie ca ea, şi nimeni alta, a fost ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat care îi trecuse pragul. În liniştea sumbră a criptei, ea se reculegea adesea, delectându-se cu o cupă de şampanie şi vorbind cu fantomele celor ucişi. Acest ritual a durat vreme de peste 15 ani.
Condamnată la moarte, Vera nu mai realiza ce i se întamplă. Pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viaţă, întrucât femeile nu puteau fi executate în Yugoslavia acelor vremuri. În închisoare, starea ei s-a agravat. În celula în care era închisă, Vera Renczi se credea înconjurată de toţi cei pe care îi ucisese şi le vorbea acestora ore întregi cu voce tare. Schizofrenică, Vera a fost transferată într-un ospiciu, acolo unde se stingea în urma unei hemoragii cerebrale, cu puţin înaintea începerii celui de Al Doilea Război Mondial. Cazul său ramanea în istoria criminalisticii sub numele de cazul Văduvei Negre.


Sursă: "Cei mai odiosi 100 criminali romani" – Traian Tandin, Editura Tritonic"