Cei mai multi oameni se gandesc la fericire ca la o chestiune egoista: ”Vreau sa fiu fericit – si vreau sa fiu fericit pentru mine”. As vrea sa sugerez ca, de fapt, fericirea este, de departe, mai mult decat o dorinta egoista. De fapt, ea este o obligatie morala.
Stiu ca cei mai multi oameni nu s-au gandit niciodata la fericire in felul acesta. O buna parte din viata nici eu n-am facut-o. Credeam ca fericirea, si mai ales cautarea ei, era ceva ce tine doar de fiecare in parte.
Dar nu e asa.
Daca esti sa nu fericit, si mai ales, daca te comporti sau nu ca om fericit are legatura cu altruismul, nu cu egoismul, pentru ca tine de cum afectezi vietile celor din jurul tau. Si asta face din fericire o problema de morala.
Intrebati pe oricine care a fost crescut de un parinte nefericit daca fericirea este sau nu o chestiune morala si va asigur ca raspunsul va fi ”da”. Nu este deloc placut sa fii crescut de un parinte nefericit sau sa fii casatorit cu o persoana nefericita sau sa fii parintele unui copil nefericit sau sa lucrezi cu un coleg nefericit.
Fericirea noastra ii afecteaza pe ceilalti profund. Din acest motiv, fericirea este o obligatie morala. Suntem obligati, din punct de vedere moral, macar sa actionam ca fiind cat de fericiti se poate – chiar daca nu ne simtim fericiti.
Oamenii nu trebuie sa se lase condusi de sentimente deoarece nu felul in care ne simtim ii afecteaza pe ceilalti, ci modul in care actionam.
O stare de spirit proasta poate fi foarte bine asemanata cu o respiratie urat-mirositoare. De ce ne spalam pe dinti de mai multe ori pe zi? Nu doar din ratiuni de igiena, ci si pentru ca vrem sa avem o respiratie placuta pentru oricine intra in contact cu noi.
Acelasi lucru este valabil si cand vine vorba de starea noastra de spirit. O dispozitie proasta ar trebui privita exact o respiratie urat-mirositoare. De ce sa imi provoci mie un disconfort? Sau de ce sa iti provoc eu tie un disconfort? Nu e deloc corect. De asta trebuie sa actionam ca fiind cat de fericiti se poate, cat de des se poate.
Si aproape oricine poate face asta. Indiferent cat de nefericit te poti simti intr-un anumit moment, poti si trebuie sa iei o decizie despre cum te vei comporta. Poate ca nu putem controla sa ne simtim tristi sau fericiti, dar suntem liberi sa decidem daca vom arata celor din jur o mina vesela sau una trista.
Asta nu inseamna ca nu ne impartasim sentimentele si emotiile cu prietenii cei mai apropiati sau cu partenerul de viata. Bineinteles ca o putem face: ”Stii? Sunt foarte trist. Am avut o problema la munca astazi. Am o problema in casnicie. Am o problema cu copilul. Am probleme cu parintii.”
Dar nu trebuie sa provoci, cu nefericirea ta, o stare proasta celor din jur. Asta e cu totul alta poveste.
Toti avem capacitatea sa controlam felul in care ne exprimam, indiferent cum ne-am simti. Va pot demonstra. Imaginati-va ca cineva se comporta urat cu partenerul de viata, iar in acel moment cineva suna la usa. Ati observat vreodata cat de frumos se va purta aceasta persoana cu noul-venit? Cum de fost posibil ca – intr-o secunda – acea persoana sa treaca de la se purta mizerabil cu partenerul de viata la a actiona cordial fata de noul-venit? Evident, putem sa ne controlam dispozitia.
Sau ce spuneti de alt exemplu? Sa zicem ca esti, cronic, intr-o stare de spirit neplacuta si v-as oferi zece mii de dolari pe saptamana sa nu mai fiti intr-o dispozitie proasta. Credeti ca asta v-ar face sa va schimbati dispozitia? Eu cred ca da.
Si, daca e sa fiu sincer, avem chiar si puterea de a modifica felul in care ne simtim, nu doar modul in care actionam. Abraham Lincon a spus odata casuntem cat de fericiti decidem sa fim. Si asta e ceea ce ar trebui sa decidem. Sa fim fericiti este bine pentru noi si este ceea ce datoram si celor care exista in vietile in noatre.
Sa devii fericit este de fapt o consecinta a faptului ca te comporti ca si cum ai fi fericit: cu cat ne exprimam mai mult ca fiind fericiti, cu atat devenim mai fericiti. Credem ca actiunile noastre sunt determinate de sentimentele pe care le avem. Dar avem puterea sa obtinem exact opusul – sa ne construim sentimentele in functie de actiunile pe care le intreprindem. Ar trebui ca felul in care ne comportam sa ne influenteze sentimentele mai mult decat permitem sentimentelor sa ne influenteze comportamentul.
Deci, da, intr-adevar avem o obligatie morala sa fim fericiti sau, macar, sa actionam ca si cum am fi. Cei fericiti fac lumea un loc mai bun, in timp ce nefericitii o fac mai rea. Fericirea este o chestiune foarte importanta. Lincoln avea dreptate, suntem cat de fericiti decidem sa fim: e timpul sa luam aceasta decizie.
